Între două lumi…

Rămân prinsă între două lumi, închircită în agonia de a nu Fi în niciunul din cei doi Acolo, moartea dându-și în mine, suflul propriei definiții. Însingurarea mi-a umflat glezna care abia se mai târăște într-o mulțime de incertitudini. Întregirea m-a abandonat undeva mai aproape de Dumnezeu cu o veșnicie. Și totuși, tu ți-ai început ascensiunea, urcând pe glezna mea tot mai aproape de inimă. Erai deja acolo. Dar după ce ți-ai umflat și tu glezna apasând în mod repetat pe inima mea, cu celălalt picior ai urcat mai sus, în mintea-mi invadată deja, de tine.

Privind spre captivitatea inexistentă a gândurilor mele care te iubeau dinantea primului timp-cuvânt, fără să se judece unul pe altul și fără să cântărească bătăile inimii pe care tot tu mi le culegeai din piept, ai început să-ți miști brațele, singurele mele aripi… și ai plecat spre desăvârșire. Pe o pajiște verde trudită din Lumina de vârf a candelabrului, prea sus pentru mine, un suflet rămas între cei doi Acolo.

Acum și Aici, lăcrimând alb dureri de fericire, rămân în dăruire – întâia Sa formă de exprimare – Dragostea. Aici și Acum… Pentru că, dacă dragostea este o iluzie, atunci înseamnă că Dumnezeu nu s-a manifestat. Înseamnă că Iubirea își trăiește propria iluzie, încercând să se trezească, spre a nu fi, Fiind. Înseamnă că însăși Iubirea doarme, implozând în somnul ei vise mai aproape de trezire, mai conștiente și mai luminoase (decât însăși Lumina), observându-se ca fiind iluzii, decât creatorul somnului în visul căruia ele s-au trezit. Înseamnă că Iubirea-Dumnezeu, este o iluzie. Iar dacă ceea ce a dat naștere Iluziei iluziilor, este pur și simplu…energie aflată într-o stare de A FI, înseamnă că o primă dorință a frământat în sine dacă Fiind, s-a întrebat: Cum sunt?

Dragostea nu este o iluzie. Iluziile sunt gânduri de neacceptare, de învinuire, de îngrădire… care induc starea de teamă și ideea de greșeală. Iluzie este afirmația ta că adevărul tău, este mai înalt decât adevărul meu. Dacă dragostea este o iluzie, atunci iluzia l-a întrecut pe Dumnezeu, așa cum tu îl simți.Pentru că eu te iubesc mai mult, decât tu iubești tot ceea ce este. Și pentru că, iubindu-te, eu pun mai presus de tot ceea ce este, dorința, pasiunea, dăruirea și desăvârșirea care nu poate fi atinsă, decât gustând tot ceea ce ești. Iubindu-mă, ajung mai ușor la un răspuns..dar numai iubindu-te sunt răspunsul. Dragostea nu este o iluzie.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*