Nici măcar nu a clipit când şefa de la FMI, negociator pentru România, i-a dezumflat gogoaşa servită ţării pe post de pâine cu TVA redus. Nu a protestat şi nu a negat avertismentul acesteia că reducerea TVA la pâine se va aplica doar pentru un anumit timp. Nu a zis nimic, deşi, în alte condiţii, ar fi turuit ca un copil bătrân, şi nu a contrazis-o cu expresiile lui „robertiene” pentru că, în fapt, nu îl interesează cât timp se va aplica acest TVA redus. Căci, jocul pe care l-a făcut cu alte „cozi de topor”, de data aceasta cu lopeţile de brutărie din industria de panificaţie, a vizat doar un meschin calambur.
Pentru Executiv (un „executiv”, la propriu!) a fost vorba doar de crearea justificărilor necesare pentru a introduce accize şi la ceea ce a rămăs neaccizat (şi nici cu gândul nu gândeam vreodată a fi taxat) dar şi inventarea altor impozite „a la Chiţoiu”, acest chibuţ al sărăcirii noaştre, de la impozitarea nevestei casnice la cota pentru sănătate pe apartament închiriat (!), şi care, odată mărite, aşa vor rămâne chiar dacă asupra TVA-ului la pâine se va reveni mai repede decât am crede. Iar „cozile de topor” au pus lama pe invers şi, în loc să taie nordul de minciună ponthausiană, au strâns şi mai abitir minciuna la gâtul guvernanţilor. Evident, dintr-un interes la fel de meschin: posibilitate de a scoate de pe piaţă sute de mii de mici comercianţi.
Pentru că, strecurarea în pachetul de „pâine şi circ” al condiţiei ca pâinea să nu se mai comercializeze decât în magazine de profil (sau cel mult în raioane de specialitate) va duce la sapă de lemn patronii micilor magazine de cartier ori săteşti… Mai ales că, aflaţi oricum la limita de jos a marjei de profit (în cel mai fericit caz), aceştia chiar nu vor avea de unde să mai acopere costurile de investiţii legate de adăugarea unor noi coduri CAEN în profilul firmei, achiziţionarea de rasteluri standardizate şi cumpărarea de case de marcat suplimentare. Iar gogoaşa în care s-a ambalat această măsură, pentru o presupusă creştere a siguranţei alimentare, rămâne doar o cocă nedospită a patronatului pâinii. Pentru că sunt destule reglementări sanitare, iar simpla obligaţie de a comercializa pâinea în ambalaje ermetice ar elimina riscul presupuselor contaminări (şi „alerte sanitare” ce vor urma şi în acest sector!).
Dar, poate că lucrul cu adevărat deranjant în tot acest circ media al patronatului din panificaţie este faptul că reprezentanţii sectorului au ajuns să motiveze înfiinţarea de magazine strict specializate de pâine prin faptul că „aşa era înainte de 1990” şi „a sosit momentul să intrăm în normalitate” (!). Or, la 23 de ani de la revoluţie, cu mii de morţi trădaţi în idealurile lor, să aduci în discuţie, la nivel oficial, asemenea argumente (mai lipseşte reintroducerea feliei la cartelă!), depăşeste şi cel mai imaginar socialism la care visează socialistul-ipocrit Victor Ponta (care face vizite „de lucru” în China, dar se duce la distracţie în Miami!).
Suntem, în fapt, în faţa unei noi măsuri de asanare şi asasinare a mediului privat. Nu se va mai folosi forfetarul decimator ci tributul de falimente pentru un TVA mai mic. Şi este evident că reducerea TVA va avantaja doar marile lanţuri de magazine. Care vor putea scădea preţul final de vânzare al pâinii. Dar pentru un chioșc de la colţ de stradă, realizarea unor investiţii suplimentare în condiţiile în care (pentru a rămâne pe piaţa concurenţială) ar trebui să vândă o pâine la fel de ieftină ca supermarketurile va însemna, de fapt, un nou pas spre faliment. Iar dacă „metoda TVA-ului” va fi aplicată şi altor alimente, tot cu precizarea în extenso a reprezentanţilor FMI că măsura va fi „strict temporară”, nu va justifica doar apariţia altor taxe şi accize, ci şi eliminarea restului de comert de pe străzile şi uliţele României.
Oricum, la un prim calcul, din cele 150 000 de unităţi care comercializează pâine, vor mai rămâne doar 50 000. Dar acesta este doar un tribut al scăderii (temporare) a TVA-ului la pâine. Iar de ar fi vorba de o măsură „a la long” poate că s-ar justifica sacrificarea unor buticari. Dacă ne gândim, însă, că în spatele acestei măsuri guvernanţii au inventat şi reaşezat 21 de impozite şi taxe nu doar coca de pâine a circului ponthausian ne va rămâne în gât. Căci vor fi vizate şi PFA-urile (alternativa în care s-ar fi putut refugia patronii de srl-uri care nu vor mai face faţă taxelor specifice unei firme) dar şi intelectualii prin re-reglementarea cotelor de Drepturi de Autor.
Pentru că socialistul-ipocrit vrea să loveasca şi întelectualitatea şi iniţiativa privată, şi pe cei ce au averi (şi cărora le vor fi impozitate, nu averile, ci nevestele nelucrătoare; acum să vedem ce o sa facă Ponta când va vedea la care dintre cele două „bogăţii”, nevasta sau averea – ţin „miliardarii” mai mult!).
Lasă un răspuns