Cum a ajuns România anului 2013 în prăpastia care ne înghite? Făcând retrospecția celor 23 de ani de (pseudo)capitalism, constatăm că această perioadă a istoriei noastre recente a adus națiunii române cele mai mari prejudicii economice, sociale, spirituale și morale și cea mai proastă imagine externă, mai proastă decât a unei țări de la marginea lumii a treia. Așa se explică și scăderea alarmantă a natalității, odată cu durerosul exod național. Cu toții am crezut, spă recunoaștem, în minunea schimbării regimului comunist asociat sărăciei și degradării, dar constatăm că nu a fost decât o amăgire indusă, o farsă… Vechea nomenclatură comunistă s-a travestit precum lupul din fabulă în oaie, din dușmani ai burgheziei în cei mai burghezi exploatatori.
Clasa politică, constituită din toate partidele active pe scena puterii, opoziției și figurației de decor, este responsabilă pentru gravele erori, mai mult cu voie și mai puțin fără de voie, în diriguirea destinelor țarii. O societate capitalistă autentică necesită o economie de piață, iar România, indubitabil, trebuia să devină un mare furnizor pe piața externă de bunuri agro-alimentare, de articole de larg consum, de produse industriale și de servicii, și nu să devină o piață de desfacere și consum a mărfurilor și serviciilor de import. Treptat, la decizia marilor puteri și a multinaționalelor care conduc lumea, s-a distrus programat tot ceea ce, cu sacrificiile unui popor înfometat, înfrigurat, înfricoșat și îndoctrinat cu sila, s-a construit, de bine de rău, în perioada cenușie a comunismului prin munca sărmanului popor care a trudit cu ”drag și spor” pe șantierele heirupiste ale patriei, mânată cu biciul minciunii în jugul totalitarismului, obligată să clădească o Românie multilateral-dezvoltată după visul visat de către cel împușcat… Analizand starea de fapt în istoria modernă și contemporană prin prisma ideologiilor partidelor politice de ieri și de azi, se poate stabili în ce masură doctrinele acestora au fost, sau nu au fost și nu sunt, compatibille cu aspirațiile și valorile națiunii române aflată acum în stadiul de cotropire.
După circa 50 de ani de comunism, „epocă” în care am fost educați și re-educați forțat în spiritul și legea cumplită a ideologiei unui sistem dictatorial care visa și țintea crearea omului nou și dispariția claselor sociale, (dar nu și a clasei politice conducătoare), s-a putut vedea că acel sistem falimentar nu a fost capabil să transforme România într-o societate bazată pe etică și echitate. Inegalitățile sociale dintre categoriile de oameni ai muncii și cei ai privilegiaților nu au dispărut, ci doar au fost atenuate și ascunse precum mizeria sub preș, iar formarea unei noi conștiințe umane și a unei societăți „pe noi culmi de progres și civilizație” rămăsese o utopie. În schimb, comunismul românesc a furnizat o națiune dezbinată, degradată, obligată să urască, să fure, să șpăguiască, să mintă și, pentru a se descurca și domina, să își înșele semenii.
Comunismul i-a „educat” pe „tovarăși și pretini”, încă de mici, să fie invidioși și individualiști, nu gregari și solidari, contrar propagandei obsedante. Sentimentul patriotic dispăruse, fiind înlocuit cu cel dogmatic al proletariatului, al turmei, după modelul marxist. Istoria României era falsificată din mers, marii conducatori și figurile emblematice ale neamului românesc erau eclipsate, iar faptele lor de glorie erau confiscate și atribuite iubiților conducători din clanul ceaușist. Dar cel mai dramatic, elita intelectuală a țării a fost anihilată, reprimată, decimată și doar o mică parte, cea „cumințită”, a supraviețuit temnițelor comuniste și muncii forțate. Vechiul sistem de valori fusese distrus și înlocuit cu unul fals, demagogic, bolnav… Campaniile odioase de reeducare prin teroare și persecuție a oponenților, simpatizantilor și urmașilor vechilor exponenți ai societății pre-comuniste, nu au facut decât să mărească numărul martirilor, al victimelor noului sistem care a săvârșit nu doar genocide fizic de proproții, ci și unul al conștiințelor.
Ciuma comunistă a imitat mișcarea legionară prin unele trăsături esențiale. „Lupta de clasă” în varianta românească a fost, de fapt, o manifestare a rebeliunii legionare. Taberele de muncă și conceptul de muncă patriotică, dar chiar și Ziua Muncii de 1 Mai, au fost de sorginte legionară. Comuniștii, în faza primară, și le-au însușit și aplicat, ușor cosmetizate, ca fiind creații și concepte proprii. Legionarii, cei mai de temut adversari ai comunștilor în competiția pentru acapararea puterii , le-au servit drept model și sursă de inspirație, doar că nu au reușit să o materializeze doctrinar și în fapt în modul strălucit și entuziast în care aceștia, în puținul timp cât au gurvernat, au reușit! Una e să fii activ într-o colectivitate în care ești animat și fortificat de sentimente pozitive, încurajat și sprijinit, și alta e să fii constrâns, amenințat și terorizat ca să susții un regim care vrea să îți impună cu sila ce să gandesti, cum să te comporți, ce să gândești și să vorbești.
Ideologia legionară chiar a avut aplicabilitate, a fost manifestă, fiindcă s-a bazat pe logică și rațiune, pe baza unor unor principii esențiale de susținere a valorilor umane și morale și a celor mai nobile idealuri pe baza cărora trebuia însănătoșită și încurajată o națiune demnă, purificată, cu depline drepturi și valori fundamentale, ca entitate națională perenă, apărătoare și păstrătoare de tradiții și legături de comuniune prin limbă, religie, cultură și spirit naționalist authentic, promovând o ideologie care susține valorile umane, iluminarea și spiritul de jertfă pentru patrie și neam. Având un fundament profund creștin-ortodox, doctrina legionară a primat și primează în fața ideologiilor de stânga sau conservatorisite, creștinismul ortodox tradițional însumând toate valorilor morale specifice bătrânului popor roman religios și moral.
Instaurarea unui regim civic de tip „legionar” în România zilelor noastre ar putea salva societatea românească de la prăbușire și dizolvare. Aceasta este alternativa care ar putea garanta recuperarea, însănătoșirirea și propășirii națiunii romîne. Este nevoie de un conducător charismatic, de un bărbat de stat care să continue lupta și idealurile eroului Corneliu Zelea Codreanu, strategul mișcării legionare. Este nevoie de un om care să aibă calitățile și capacitatea Căpitanului, dragostea pentru Țară în sânge, de un lider spiritual care să redea demnitatea și mândria românilor abandonați și fără orizont. Un commandant care să reunească pentru totdeauna națiunea română. Poate că un astfel de bărbat există, dar trebuie ca majoritatea celorlalți să îl accepte, să îl cheme, să îl urmeze pentru formarea detașamentelor de luptă și muncă pentru reconstrucția României prospere.
Se pare că organizația Noua Dreaptă, cu sau fără de partid, constituită declarativ pe vechiul așezământ ideologic naționalist, având repere legionare, poate oferi premizele unei coagulări de proporții, în pofida obstacolelor câte i se pun. Sufletiștii membri ai Noii Drepte pot constitui un model de unitate și continuitate la care să rezoneze românii. Știm că le sunt ostili toți oportuniștii, carieriștii, politrucii și neiubitorii de neam și țară. În acțiunile lor, acești tineri și mai puțin tineri naționaliști, se lovesc de piedici, de înscenări și deformări, de sabotaje mediatice și administrative, de intimidări venite din partea slugopilor mafiei politice și financiarde. Campanile de promovare a tradițiilor și a valorilor autentice, de incriminare a deznaționalizării și complicitîății cu dușmanii de țară vechi și noi, manifestațiile împotriva importului de imoralitate, a corupției autorităților, a nepăsării acestora față de ostilitățile și mașinațiunile împotriva românismului și a moralei creștine au fost deformate și denunțate de presa și televiziunile „mogulilor” aflați la butoanele țării, drept manifestări extremiste. În schimb, aceste trusturi, la comandă politică, promovează la cote paroxistice tot ceea ce este vicios, anormal, defăimător și dăunator conștiintei umane. Românul este zilnic asaltat și intoxicat cu divertisment abject în care domină vulgaritatea, indecența în înfățișare și exprimare, incultura, scandalurile sexule, prostituția la nivel de lux.Toate aceste mizerii au scopul distragerii atenției de la adevăratele probleme ale țării.
Naționalistii Noii Drepte luptă, deocamdată, prin marșuri de protest împotriva regionalizării țării, a înstrăinării pâmânturilor prin vânzare nelimitată străinilor, împotriva mafiei țigănești, a expunerii homosexualilor, a iredentismului și șovinismului maghiar, dar și prin marșuri pentru revenirea la normalitate a societății, de retrezire a conștiinței naționale, de stopare a colonizării și a impunerii intereselor de către cercurile oculte care vizează distrugerea destinului firesc al națiunii române în numele globalizarii. Presa obedientă și intelectualii aserviți sunt părtași colonizării ideologice a românilor, mai ales a celor tineri, prin filme execrabile, prin imitație, prin occidentalizare mimetică, prin vicii de import, prin deformare și deculturalizare, prin sărbători de împrumut, prin otevizare, manelizare, becalizare, vanghelizare… Iar tinerii, cei mai vulnerabili – nu-i așa Radu Mazăre, pașă peste pașalâcul de la mare? – imită „modelele” dăunătoare, împrumută expresii și comportament de la famații etniei căreia nu mai avem voie să-i spunem pe numele tradițional de dinainte de dezrobire… Inversarea sistemului de valori este tragic, aproape ireversibil. În doar 23 de ani mulți români au fost pervertiți și convertiți moral si spiritual la alte valori „fără valoare”.
Românii de bună credință ar trebui să se mobilizeze și să coaguleze într-o unitate manifestă, asociativă, indestructibilă pentru salvarea și schimbarea României. Pentru aceasta este nevoie de un Căpitan al neamului și de pedepsirea exemplară a dezbinatorilor și profitorilor care ne vând străinilor ca pe sclavi, sub ochii noștri, cu tot cu țară. Clasa politică trădătoare trebuie înlaturată prin voința și forța societății civile și pusă la zid. Voința populară trebuie să fie deasupra legilor și constituțiilor inventate de către ei în interesul lor. Înaintașii și fruntașii noștrii se supuneau voinței poporului și credinței în Dumnezeu. Glorie lor!
