Țară care mori săracă,
Deși doliul te-nspăimântă,
Demonii petrec și joacă,
La înmormântare-ți cântă,
Fetele și se dezbracă
Și se vând și se descântă,
Iar românii plâng și pleacă,
Inima-n străini li-i frântă
Neștiind ce să mai facă,
Se-amăgesc și se frământă
Și sperând că o să treacă
Doar robia-i mai încântă.
Nu lăsați țara să zacă,
Mămăliga se-nfierbântă
Și-o să explodeze dacă
Va să vie clipa sfântă,
Iar când lacrima ne seacă
Și răbdarea ni se zvântă,
Să luăm din somn, oleacă,
Toți balaurii la trântă!
Din a urii voastre teacă
Smulgeți lama ce vă-mplântă
Inima când vă îneacă
Furia ce nu cuvântă…
Din durerea ce vă toacă
Și crisparea ce vă-ncruntă
Faceți pâine, să se coacă,
Și din mormântare nuntă!
Vin și eu la nuntă, iacă,
Dor de horă mă avântă
Și de țara mea ortacă,
Azi bolnavă și înfrântă…!
Lasă un răspuns