De vorbă cu vocea duioasă și delicată, dar răspicată, a revistei A.V.A.

Pe Mălina Adina Netcă am „cunoscut-o” recent pe facebook, o rețea virtuală în care aproape totul a devenit posibil, ca și în viața reală. Ca „vânător” de talente, de tineri scriitori mai ales, F.B.-ul este pentru mine o adevărată junglă, în sensul generos al cuvântului, prilejuindu-mi întâlnirea unor adevărate trofee… Pentru a da tonul cu diapazonul gazetăriei chiar și în cazul unui interviu on line, am rugat-o, pentru început, să precizeze cum  am început să „socializăm” și să aflu, astfel, despre un proiect minunat pe care l-a lansat cu entuziasm și la care am rezonat, fiindcă rar mi-a fost dat în ultimul deceniu să cunosc tineri cu preocupări intelectuale și artistice remarcabile  și care fac excepție de la  practicile de „turmă”, desute, de cheltuire a timpului, energiei și a banilor atât de greu de procurat în cluburi și în „bisericuțe” nu prea ortodoxe în care se bea, se fumează, se prizează, se pun în evidență nurii și mai puțin sau deloc doxa…

– Așadar, vorba Păunescului nostru cel de toate amintirile, cu bune și mai puțin bune: Salut tânără  generație în blugi! Salut Mălina! Mă cunoști de undeva…?

– O, da, desigur, ne-am „cunoscut” pe facebook prin intermediul prietenei mele, Anca Serpe, care scrie poezie și care v-a vorbit despre revista A.V.A., v-a furnizat link-ul de accesare și v-a rugat să aruncați o privire  pe paginile electronice ale revistei spre  a vă exprima părerea și intentia de a vă solicita cumva sprijinul în continuarea și derularea acestui proiect. Ați fost foarte amabil cu Anca și, prin ea, cu mine și cu A.V.A, așa cum m-am bucurat să îmi transmită disponibilitatea dvs. și faptul că m-ați încurajat să vă contactez pentru a discuta despre revistă și pentru a vă da mai multe detalii.

Ce ne poți spune, domnișoară, despre domnișoara Netcă Mălina Adina?

– M-am născut în Moldova de dincoace de Prut, mai precis în Vaslui, și actualmente locuiesc în Timișoara, fiindc studentă. Urmez Facultatea de Sociologie și Psihologie, specializarea Resurse Umane. Cum vedeți, domeniul în care mă pregătesc pare să nu aibă mai nimic în comun cu pasiunea mea pentru scris și cu visul meu de a deveni fondatorul și redactorul unei reviste. Recunosc, îmi ocup timpul, puțin cât îmi rămâne dincolo de obligațiile universitare,  scriind poezie. Nu vreau să par lipsită de modestie, dar cred că acesta este lucrul pe care știu cel mai bine să îl fac, fiindcă îl fac cu drag și cu toată pasiunea, conștientă fiind că mai am foarte mult de lucrat, de acumulat, de cizelat… Fiind pasionată de frumos, fac și fotografie. Dar cel mai minunat lucru ede care sunt mândră este faptul că sunt fondatoarea revistei A.V.A. dedicată tinerilor.

Te rog să explici cum ai născoit acest proiect, care este scurta lui istorioară, care este povestea revistei.. Este necesară o anumită experienț  în domeniu, de o pertiadă de ucenicie pe lângă cineva care se pricepe la a da viață unui ziar, unei reviste, chiar și digitale. Sunt multe reguli scrise și mai ales nescrise ale meseriei de ”confecționer”, de ”croitor”, de meșter gazetar.

–  Am aflat cerințele acestei meserii și arte, calculatorul, prin fantezia și inteligența omului, face minuni. Am ceva experiență de  gazetar, fiindcă am fost redactor și am publicat o vreme în Revista Iuventa realizată de un grup de tineri din județul Iasi. Ei bine, de acolo mi s-a tras… Acolo m-a contaminat germenul acestei îndeletniciri, acolo a prins aripi visul meu… Pot mărturisi că am fost fascinată de ceea ce realizau acei tineri. Mi s-a părut minunat să lucrezi cu mulți oameni deosebiți, să intri în contact cu fel și fel de persoane, să le descoperi frumusețea, bucuriile, necazurile… Este captivant gândul de a te zbate pentru ceva ce este al tău, care apare sub ochii tăi, din mintea și mâinile tale, exact cum fac artiștii plastici, de fapt toți artiștii și meșterii făurari. Și așa s-a înfiripat în mine dorința: „Vreau și eu să am propria revistă !” După ce am simțit această chemare, am vorbit cu domnișoara Elena Ungureanu care este redactor-șef al acelei reviste si i-am dezvăluit intențiile mele. Iar ea mi-a dat toate încurajările. E drept, la început am resimțit o reținere, o timiditate, o teamă de eșec probabil… De aceea am amânat câteva luni crearea revistei. Desigur, mi-a fost greu la început, lipsită fiind de mai multă experiență în domeniul jurnalistic, dar am primit sprijinul celor apropiași și primele cunoștinte de blogging. Am mers cumva  și pe intuiție și pe încrederea în mine. Sunt în continuare conștientă de dificultățile ce apar pe parcurs, de reținerea oamenilor de a mai citi și cumpăra cărți, ziare și reviste, dar consider că, dacă reușești să căștigi în timă încrederea segmentului social țintă, în cazul meu tinerii, poți reuși.

Pari foarte entuziasmată, încrezătoare în tine și motivată. Totuși, ce anume te-a determinat să creezi această revistă și care este scopul ei mediatic?Crezi că va avea succes și acest sucvces îți va aduce foloase, glorie, bani?

– După multe ezitări și discuții am hotărât că venise momentul să fac pasul cel mare, să încep. Împreună cu o foarte bună prietena, Rădoi Alina din Petroșani, am conceput și am creat revista. Aveam sentimentul din ce în ce mai puțin confuz că lipsește o revistă pentru tineri… Așa s-a născut A.V.A.: din dorință, ambiție și pasiune pentru a crea ceva frumos și durabil pentru noi.. și pentru voi. Scopul principal al revistei este de a-i extrage cumva din anonimat pe tinerii creatori care doresc să se afirme prin talent, să nu se lase duși de valurile mediocrității. Recunosc, noi nu le putem oferi premii și recompense materiale, dar pot primi drept premiu împlinirea dorinței de a publica, de a se consacra, de a dărui un poem, un eseu, o reflecție. Pentru oricine și mai ales pentru tineri, este  o satisfacție fascinantă apariția numelui și  a creațiilor în paginile unei reviste, cunosc acest sentiment…  Doresc, totodată,  ca tinerii să găsească în A.V.A. modele de literați și artiști, de persoanlități cu carieră care au înfruntat criticile, emoțiile, temerile și au răzbit.

Vorbești frumos, ca o idealistă… Să zic și eu precum ăi bătrâni: ”Ehei, taică, ușor de zis…”  Spune-mi te rog,  care este semnificația abrevierii “A.V.A”, nu atât pentru mine, cât pentru cititori, fiindcă nu trebuie să ascundem faptul că am stabilit în prealabil  despre ce va urma, în linii mari, să  discutăm. Până să mă lămurești,am crezut că denumirea revistei este un nume feminin mai rar, mai neromânesc din gama Ava, Iva, Eva… Chiar am încercat să îți sugerez ca ”A.V.A” să vină de la ”AVAngarda”, dar nici nu ai vrut să auzi. Poți să-mi explici această reacție? Ai avut, cumva, sentimentul că am vrut să îți botez ”copilul” altfel decât ai dorit tu, mama lui, fără măcar să îi fiu naș, fiind multiplu naș pentru diverse proiecte culturale și mai ales multor poeți cărora le asigur creștinescul (!) botez publicistic?

– Nu se pune astfel problema, de a fi avut vreo reacție de genul ” nci să nu aud…”, dar ”A.V.A., pentru mine, are următoarea semnificație specială: „Agenda Valorilor Actuale”, ținând cont că aspir să „culeg” ceea ce au mai de preț tinerele talente: creațiile lor. Vreau ca A.V.A. să fie un fel de agendă  de lucru în care îți consemnezi pasiunile, trăirile, realizările…  Nu este o revistă avamgardistă și militantă, nu doresc să stârnesc rivalități, ”revolte” literare… Dar, mi-ați sugerat să mă gândesc la revistă ca la o „AVAngardă” a tinerilor. Gândindu-mă la această procare, am avut imaginea unui duel, a unei confruntări prin poezie pentru afirmarea  celor mai buni. Dar, de fapt,  mă gândesc la o reuniune a tinerilor creatori, la o înlanțuire a talentelor, la o unitate a forțelor creatoare… Doar astfel va căpăta revista semnificația de ”AVAngardă”. Am convingerea că  pentru fiecare A.V.A. înseamnă altceva…

Am sesizat folosirea pluralului persoanei întâi în răspunsurile de mai sus, te citez: ”dorim să le oferim …, ”am decis să ne apucăm…” Sunteți, de fapt, un colectiv redacțional? Sunteți mai mulți, voi, cei angrenați în editarea revistei A.V.A.?

Când ne-a venit ideea denumirii ”A.V.A.” și  împreună cu prietena mea m-am apucat de ”croit” revista, am simțit că e nevoie și de o treia persoană și l-am contactat Viorel Dragomir, un tânăr teleormănea pe care îl știam de pe blog și el și-a oferit necondiționat ajutorul pentru revistă. Ținând mult la originalitate în tot ce fac, m-am decis să formez un fel de siglă din initialele noastre și a ieșit „A.V.A” de Alina, Viorel, Adina, titlu care  avea să capete semnificația de „Agenda Valorilor Actuale”.

Înțeleg, este ca și cum, dacă ați fi vrut să înființați o firmă, i-ați fi spus S.C. AVA S.R.L. Te-aș ruga să explici, pentru cititorii interviului în Națiunea, dar mai ales pentru cititorii tinerei tale reviste – cum aș putea să o calific altfel decât ”tânără”în comparație  cu  Națiunea, o bătrână revistă din 1881 fondată de către Brătieni –  ce anume promovează sau vrea să promoveze A.V.A.? Cumva sucurile și energizantele chimizate, meniurile din mers cu otrăvuri, viciile de import, mimetismul generalizat, manelismul…? Mă refer la reclame care aduc oarece venituri presei… Deși cele mai productive sunt ziarele și televiziunile politizate, comandate… Poate nu ști căți bani se spală cu  publicitatea.

– La elaborarea primelor două numere m-au ajutat Alina și Viorel, dar, ulterior, din motive personale, s-au retras. Acum  lucrez singură la revistă: eu culeg materialele și le corectez, eu paginez, o editez, îi confer imagini și o public. E foarte multe de muncă, dar îmi place ceea ce fac și nu aș renunța pentru nimic la această bucurie consumatoare de energie, oricât timp și efort mi-ar lua. Sunt datoare să vă spun ce promovează  de fapt A.V.A: în primul rând talentul autentic și originalitea, creativitatea și pasiunea pentru scris mai ales în cazul  tinerilor care dețin un blog;  promovează cărțile prin prezentarea de noutăți editoriale și recenzii, promovează grupurile și paginile dedicate literaturii, românii de valoare, tinerii care doresc să își împărtăsească experientele. De asemenea, promoveaza succesul și seriozitatea.

Stimată fondatoare și editoare a revistei A.V.A,, ești conștientă că vei fi, în timp, poreclită pozitiv, ”domnișoara” – și, dacă te măriți, ceea ce, cu pasiunea asta, nu cred să ai vreo șansă multă vreme – ”doamna Ava”? Nici nu sună urât… Sunt unele personalități cu acest prenume, cum am pomenit mai devreme…

– Da, sunt conștientă, dar nu m-ar deranja. Responsabilitatea de a fi editor si fondator al unei reviste de succes îți poate crea imaginea publică, o și poate șifona… în funcție de critici și reacțiile presei în diferite circumstanțe. Știu de că voi fi pasibilă să greșesc și îmi  voi asuma orice greseală, dar nu voi renunța. Nu este o muncă facilă și comodă, implică răbdare, toleranță, ambiție. Vor fi oameni care vor cere multe în schimbul anumitor servicii și pe parcurs sunt sigură ca vor aparea multe sacrificii și sunt dispusă să le înfrunt.

Eu, de pildă, ca cititor, unde pot accesa revista? O pot găsi prin motoare rapide de căutare? Există un site prioritar? Și apoi să-mi spui, te rog, dacă îți plac următorii români: marele Tudor Gheorghe, inegalabilul Gheorghe Zamfir și inepuizabilul Dan Puric. Ai vrea să ai în paginile revistei câte un interviu cu acești titani ai românismului? Crezi că vei ajunge nu doar la inima parcă prea mică și prea închisă și inhibată a tinerilor, ci și la inima bătrânilor noștri iubitori de neam care dorm cu țara sub pernă și lacrima pe geană?

– Deocamdată A.V.A. poate fi citită pe facebook, are pagina ei, dar și pe platforma issuu.com. Intenționez ca din luna august  să aibă și o pagină web proprie pentru a fi mai accesibilă celor care doresc să o achiziționeze. Iar începând din septembrie-octombrie, revista să apară și în format fizic, print. Îmi plac artiștii menționați, cum și mulți alții, îi admir și pentru că, bucurându-se de un succes amețitor, reușesc să rămână oameni și români adevărați. Da, cred, vreau să cred că voi ajunge la inima tuturor celor ce iubesc frumosul și arta, că voi reuși să deschid multe porți și inimi ferecate. Eu voi bate, voi reveni și iar voi bate… Sunt constientă că nu voi fi pe placul oricui.

Dragă tânără colegă de breaslă, domeniul publicisticii este, actualmente, unul al voluntariatului, nu aduce foloase… ci mai mult ponoase.  Te voi lăsa pe tine, în finalul plăcutei nopastre discuții, să îți adresezi ultima întrebare. Dar nu înainte de a te ruga să te gândești la un mesaj-reclamă, unul concis, provocator, entuziast, ”revoluționar”, având în vedere că acest prim interviu poate intra în de  patrimoniul culturii românești în cazul în care vei face carieră și nu se va stinge curând flacăra tinereții tale revoluționare. Cred mesajul tău ar trebui să aibă o semnificație patriotică. A fost o delectare pentru mine să punem îmreună țara la cale(!)… Mult succes!

– La sfaturi și  mesaje pentru alții mulți se pricep, eu nu pot spune decât că vreau ca tinerii să rămână cu sufletul deschis spre artă. Avem mulți artiști tineri, necunoscuți, nedescoperiți, nevalorificați și care iubesc arta mai presus de orice. Avem tineri frumoși, responsabili care ar trebui cunoscuți, pe care ar trebui sa îi facem cunoscuți întregii lumi. Ar trebui să ne îndreptăm văzul și auzul spre ceea ce au de spus cei din umbră celor „cool” și „rebeli”: sub stratul de praf mereu se găseâște ceva care strălucește, trebuie doar să îndrăznim și să îndepartăm praful. Dacă ar fi să-mi pun singură o ultimă întrebare, ar fi foarte simplă. O veți deduce din răspuns: asta îmi doresc eu, ca om și ca revistă, sa fac: să îi scot din anonimat pe cei care iubesc arta, să duc revista la un nivel înalt, să fie o voce, vocea „A.V.A.”, care  să fie vocea tinerilor pentru tineri!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*