Greu de suspendat, greu de dovedit…

Dincolo de pactul de coabitare sau, poate, tocmai graţie prevedirilor din textul acestuia, Traian Băsescu şi Victor Ponta dau la iveală un nou punct comun. Sunt la fel de protejaţi. De către sistem, de către „servicii”, de către conspiratori ori de către „făcătorii” de premieri şi preşedinţi (şi viceversa!). Iar dacă Traian Băsescu s-a dovedit greu de suspendat, premierul Victor Ponta este pe cale să capete şi el armura politică de indestructibil, fiind la rându-i greu de… dovedit.

Astfel, într-o discrepanţă făţişă faţă de bunul simţ, moralitate şi etica universitară, într-o sfidare care vine din partea unui sistem gata să azvârle în dube infractorii examenului de maturitate, dar maschează plagiatul guvernamental, nici la a doua strigare a Justiţiei pe marginea furtului (ne)intlectual pontanian nu s-a reuşit încadrarea în ramă a titlului de doctor. Din nou, susţinătorii, lingăii şi făcătorii de contra-argumente s-au unit în proletariatul de clan şi influenţă al micului socialist, producând o nouă dovadă a nedovedirii caracterului de plagiat a lucrării de doctorat: Victor Ponta a copiat, dar nu a plagiat pentru că, în fapt, a copiat toar… texte de lege!

Un nou şiretlic croşetat pentru a-l scoate pe basma curată pe „dottore” din cele trei ceasuri bă(t)ute ale justiţiei. Iar dacă, iniţial, la primul ceas al arginţilor, s-a decis  neînceperea urmăririi penale pentru că procurorul de caz a administrat probe fără să înceapă şi urmărirea penală (ba, mai grav, chiar procurorul a comis un plagiat, preluând integral  expertizele Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, iar pentru asta va fi probabil sancţionat!), la a doua strigare a Justiţiei, la Parchetul General, s-a venit cu o „probă” care nu neagă paginile copiate, dar, „demonstrând” că premierul a copiat doar texte de lege, elimină caracterul de furt intelectual. Practic, un al doilea NUP, o abolvire de infracţiunea de plagiat motivată prin faptul că au fost copiate doar texte de lege!

Un argument de care apărătorii plagiatorului sunt pesemne tare mândri! Şi care ar trebui să asigure depăşirea cu succes și al celui din urmă cânt al Justiţiei, la Curtea Supremă. Numai că, tocmai prin acestă „probă”, a copiatului de texte legislative, apărătorii pontanieni îl împing pe premier din nou spre furcile comisiilor de etică. Căci, având deja decizia Parchetului General care îl absolvă de infracţiunea de plagiat, dar menționează că premierul a copiat texte de lege, se va putea lesne rdica problema caracterului ştiinţific al lucrării de doctorat. Or, dacă lucrarea reprezintă doar o înşiruire de texte de lege, ea va trebui anulată, iar titlul de doctor retras, pentru că teza nu face dovada dovada contribuţiei originale a autorul!

Un clenci în care apărtorii pontanieni l-au vârât cam degeaba pe „dottore”! Pentru că oricum premierul nu ar fi trebuit să se teamă consecinţe chiar și în urma unei eventuale dovediri a furtului intelectual, făcătorii de probe având la îndemână o soluţie mult mai simplă de a anula definitiv tenta infracțională a plagiatului. Legea dreptului de autor, care, printre alte aberaţii, menţionează şi faptul că nu sunt protejate „ideile, teoriile (…) textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară şi traducerile lor oficiale”. Altfel spus, în faţa legii oricum nu exista din start o infracţiune cu urmări penale! Ci doar o eventuală jenă etică.

Rămâne dară de văzut cum apărătorii pontanieni își vor suci propriile argumente-probă pentru a dovedi, de data aceasta în faţa unor comisii etice, faptul că teza de doctorat, fiind doar o înşiruire de texte legislative, are totuşi un caracter ştiinţific şi aduce o contribuţie originală a autorului în materie judiciară. Iar pentru asta nu ar fi surprinzător să vedem o pleiadă de jurişti jurându-se că, între timp, tot ceea ce a scris Victor Ponta în lucrare a căpătat caracter legislativ! O dovadă irefutabilă a contribuţiei originale a autorului! Şi poate, cine ştie?!, mâine-poimâine, vom fi puşi în faţa unui aport legislativ şi dinspre alte „scrieri” pontaniene, de la lucrările de masterat ori de licenţă la scrisorile pe care le expedia când, flăcău fiind, periferiile Parisului le cutreierea în definirea personalităţii sale…

Oricum, micul socialist urmează linia înaintaşilor lui de suflet, care, pentru a-şi justifica funcţiile luate cu japca de la adevăraţii intelectuali, şi-au inventat diplome. Ei măcar au mai și inventat câte ceva, de la facultăţile „muncitoreşti” la „Fane Gheorghiu”!, cei de acum doar plagiază.

Iar dacă apărătorii premierului au născocit găselniţa că Victor Ponta nu a plagiat pentru simplul că a copiat „doar” texte de lege, atunci toţi cei ce vor să apere imaginea școlii românești ar trebui să forţeze structurile din sistemul educaţional să reanalizeze caracterul ştiinţific al lucrării premierului. E adevărat, e puțin probabil ca revenirea la „instanţele” din educaţie să rezolve ceva, fiind sub controlul psd-ului, dar măcar s-ar arăta clicii de impostori intelectuali că în mai există şi meritocraţie.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*