Din farmecul indicibil al liricii lui Eugen Dorcescu

Eugen DorcescuPoet, prozator, eseist, traducător din franceză şi spaniolă, membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1976) și doctor în filologie (1975), Eugen Dorcescu s-a născut la 18 martie 1942, în Târgu-Jiu. A absolvit Liceul „Fraţii Buzeşti” din Craiova (1961), apoi Facultatea de Filologie a Universităţii din Timişoara (1966). Între 1966 și 1984 a fost cercetător, cercetător ştiinţific, cercetător ştiinţific-principal în cadrul Filialei Timişoara a Academiei Române, iar de la mijlocul anilor 80 a fost pe rând redactor (1985), redactor-şef (1986 – 1989) și director (1990) al Editurii Facla din Timişoara.

 

Gând miezonoptic

În jur – o lume liberă, ce ştie

Să-şi ia destinu-n propriile-i mâini!

Astfel: ucide feţi, adoră câini

Şi-n loc de pensii, fabrică sicrie.

.

Elita-i nulă: Vipuri şi vedete.

Elevi drogaţi. Studenţi analfabeţi.

Fecioare hăcuite de chiurete

Îmbrăţişează-n public proxeneţi.

.

Dezmăţ. Minciună. Ură. Sărăcie.

Largi spaţii de manevră pentru hoţi.

Soţi decuplaţi. Familii fără soţi.

Poligamie. Sex. Poliandrie.

.

Păgână, primitivă-nvălmăşeală,

Cu oameni morţi, deşi pretind că-s vii.

Sclavia cea mai cruntă-ntre sclavii

E-această libertate infernală.

.

Ce bine că nu sunt de capul meu!

Că rob am fost. Şi sunt. Şi-o să rămân.

Ce bine că slujesc sub un stăpân.

Şi că Stăpânu-acela-i Dumnezeu.

Heiligenblut

De pe platforma muntelui înalt,

privesc înspre tărâmul celălalt,

privesc înspre tărâmul nevăzut,

hrănindu-mă cu Duh.

Heiligenblut.

.

Pe rampa de azur şi de argint,

învăţ să plec, să uit, să mă desprind,

hrănindu-mă cu silex şi granit.

Heiligenblut: Pridvor spre infinit.

 

Fiul risipitor…

 Fratelui meu, Constantin

Îndură-Te… După atât ocol,

Prin multe şi mărunte alte case,

Mă aflu iar la porţile-Ţi frumoase,

Aşa cum m-ai făcut: curat şi gol.

.

Cine mi-a dat îndemnul să colind?

Şi să mă-ntorc la vechea-mi casă, Cine?

Trezit ca dintr-un vis, revin la Tine,

Căci am umblat destul, nemernicind.

.

Aidoma cu penitentul fiu,

Încep viaţa mea de după viaţă.

Voi sta curând cu Domnul faţă-n faţă –

Cum am şi stat mereu, fără să ştiu.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*