Români pentru români: Manifestarea culturală şi ştiinţifică „Zilele Andrei Şaguna”

sagunaÎn perioada 24–30 iunie 2013 a avut loc o suită de manifestări culturale şi ştiinţifice în cadrul „Zilelor Andrei Şaguna”, ediţia a XXI-a, în organizarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, Centrului European de Studii Covasna-Harghita şi a Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna”. Proiectul cultural a fost organizat în parteneriat cu Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, Primăria şi Consiliul Local Vâlcele şi Despărţământul ASTRA Covasna-Harghita, fiind cofinanţat de Ministerul Culturii, Consiliul Judeţean Covasna şi Consiliul Local Sfântu Gheorghe.

Au participat personalităţi importante ale vieţii ştiinţifice şi culturale româneşti: academicieni, profesori universitari, cercetători, muzeografi, arhivişti, istorici, etnografi, sociologi, teologi, precum şi preoţi, profesori, doctoranzi, studenţi, ansambluri folclorice din judeţele Covasna şi Braşov, reprezentanţi ai societăţii civile şi ai mass-media.

Programul manifestărilor a cuprins mai multe evenimente: slujba arhierească, oficiată de IPS Ioan Selejan, Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, cu ocazia Praznicului Sfintei Treimi şi a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, hramul Mănăstirii Valea Mare, jud. Covasna; evocarea Sfântului Andrei Şaguna, patronul spiritual al Ligii, prezentată de acad. Horia Colan; simpozioane şi dezbateri pe marginea unor proiecte de cercetare ştiinţifică circumscrise problematicii culturii şi identităţii româneşti din Arcul Intracarpatic (dr. Corneliu Bucur, dr. Ioan Lăcătuşu, dr. Constantin Secară, dr. Dorel Marc, dr. Cristian Costel Lazăr, dr. Vasile Mesaroş); expoziţie şi proiect privind digitizarea şi expunerea patrimoniului de icoane, obiecte bisericeşti şi cărţi vechi aflate în patrimoniul Muzeului Spiritualităţii Româneşti de la Catedrala Ortodoxă din Sfântu Gheorghe (dr. Andreea Pop, dr. Alexandrina Cuţui, prof. ing. Mihai Nicolae, dr. Adela Kovacs, dr. Marian Nencescu, prof. Cristina Felea, drd. Ana Dobreanu, pr. drd. Sebastian Pârvu); lansări şi prezentări de cărţi şi publicaţii (dr. Corneliu Bucur, prof. univ. dr. Petre Ţurlea, prof. univ. dr. Gelu Neamţu, dr. Alin Spânu, pr. Ioan Tămaş Delavâlcele, Vasile Antonie Tămaş Delavâlcele); acordarea premiilor „I.I. Russu” pe anul 2013 (prof. univ. dr. Alexandru Porţeanu, prof. univ. dr. Corneliu Mihail Lungu, pr. prof. univ. dr. Dorel Man, dr. Zeno Milea, prof. Ilie Şandru) şi diplome de excelenţă pentru sprijinirea activităţilor ştiinţifice şi editoriale (S.C. „Ştefadida Comserv S.R.L”, Bucureşti şi S.C. „Magic Print”, Oneşti); evocarea memoriei unor personalităţi ştiinţifice implicate în cercetarea românităţii din sud-estul Transilvaniei, care au recut la cele veşnice în acest an (istoricul Gheorghe Buzatu, muzicologul Constantin Catrina şi publicistul Constantin Mustaţă). Programul s-a încheiat cu manifestarea „La umbra nucului bătrân”, organizată de Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni la Casa Memorială „Romulus Cioflec” din Araci, în cadrul căreia au avut loc mai multe lansări şi prezentări de cărţi şi reviste (dr. Luminiţa Cornea, dr. Nicolae Băciuţ, prof. Ion Popescu Topolog, poeţii şi scriitorii Anthonia Amatti, Ionel Simota, Mihaela Aionesei, George Echim, Alexandru Surdu, Maria Stoica) şi cu „Nedeia Sânpetrului”, serbare câmpenească din cadrul „Zilelor comunei Vâlcele”.

Una dintre temele dezbătute s-a referit la „Cronologia organizării administrativ-teritoriale a judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş”, moderată de IPS Ioan Selejan şi prof. univ. dr. Alexandru Porţeanu (prof. univ. dr. Petre Ţurlea, prof. univ. dr. Ioan Sabău Pop, prof. univ. dr. Radu Baltasiu, drd. Vasile Lechinţan, dr. Liviu Boar, drd. Ana Dobreanu, dr. Zeno Milea, dr. Ioan Lăcătuşu, dr. Iulian Boţoghină, dr. Alin Spânu, dr. Costel Cristian Lazăr, dr. Iuliu Crăcană). De asemenea, în cadrul Colocviului naţional al Grupului de cercetare „I.I. Russu” pentru studiul sud-estului Transilvaniei, ediţia a V-a, au fost prezentate noi cercetări privind istoria românilor din Arcul Intracarpatic, concretizate prin: studii doctorale şi postdoctorale, proiecte de cercetare ale institutelor academice şi universitare, proiecte de cercetări monografice de istorie şi civilizaţie românească din sud-estul Transilvaniei (dr. Nicolae Bucur, dr. Luminiţa Cornea, prof. Corina Bărăgan, prof. Florentina Teacă, Ciprian Hugeanu, Constantin Aitean-Tauss). În acelaşi context s-au evidenţiat rezultatele parteneriatului public-privat privind prelucrarea, conservarea şi digitizarea fondului arhivistic şi al bibliotecii documentare aflate în păstrarea Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, proiect realizat împreună cu S.C. „ŞTEFADIDA COMSERV S.R.L”, Bucureşti.

Dintre noile apariţii editoriale au fost lansate volumele: Slăbirea comunităţii româneşti din Covasna şi Harghita, autori Radu Baltasiu, Gheorghe Săpunaru şi Ovidiana Bulumac, prefaţă de acad. Ioan Aurel Pop, Editura Etnologică, Bucureşti, 2013 şi Strană de strigăt românesc. Proiectul interbelic al „reromânizării secuizaţilor”, de Octavian M. Dobrotă, ediţie îngrijită şi prefaţă de Ioan Lăcătuşu şi Vasile Lechinţan, Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2013.

În urma comunicărilor prezentate, a dezbaterilor care au avut loc pe marginea acestora şi a cărţilor lansate au rezultat mai multe concluzii referitoare la evoluţia organizării administrativ-teritoriale a judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş, la proiectele de regionalizare a României şi la continuarea cercetărilor cu privire la istoria, cultura, identitatea şi spiritualitatea românească din acest spaţiu transilvan multicultural.

A) În ceea ce priveşte evoluţia organizării administrativ-teritoriale a judeţelor actuale Covasna, Harghita şi Mureş au fost relevate următoarele idei principale:

a) Scaunele secuieşti (menţionate documentar din perioada medievală) au funcţionat în principal ca forme de organizare administrativă şi judecătorească locală, ca şi comitatele, având doar atribuţii de gospodărire şi gestionare a problemelor economice şi social-culturale şi nu o autonomie politică pe criterii etnice; ele nu funcţionau ca enclave închise de separare a secuilor faţă de românii şi saşii din interiorul lor şi din comitatele învecinate; în decursul secolelor, comiţii secuilor nu au fost numiţi din rândul secuilor, ci întotdeauna dintre maghiari, saşi şi români dinafara scaunelor secuieşti, deoarece scaunele erau subordonate direct puterii centrale şi nu unui for de autoconducere politică autonomă.

b) Între finalul secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea, scaunele secuieşti au fost de mai multe ori desfiinţate, ca urmare a reformelor administrative imperiale, în anii 1780, 1849 şi definitiv desfiinţate în 1876, după înglobarea forţată a Transilvaniei în Ungaria, fiind transformate în comitate subordonate direct puterii centrale; în acest context, locuitorii secui dar şi români şi de altă etnie din fostele scaune secuieşti au rămas marginalizaţi (economic şi social), la periferia Imperiului habsburgic, la periferia intereselor Budapestei, astfel că secuii găseau rezolvarea problemelor lor economice aproape, peste munţi, în Regatul României.

c) Până la Marea Unire din 1918, dezideratul autonomiei pe criterii etnice, formulat astăzi cu insistenţă şi cu justificarea unei pretinse continuităţi istorice, nu a fost prezent în conştiinţa colectivă a populaţiei secuieşti; în fapt, singura perioadă în care actualele judeţe Covasna, Harghita şi Mureş au fost organizate într-o unică entitate administrativ-teritorială a reprezentat-o experimentul de tip stalinist numit „Regiunea Autonomă Maghiară”.

d) Promotorii constituirii unei ipotetice regiuni (organizată pe criterii etnice, pe conturul defunctei Regiuni Autonome Maghiare), exacerbând pretenţia de caracter monoetnic maghiar al acesteia, ignoră două aspecte esenţiale: zecile de comunităţi româneşti care au fost asimilate în decursul ultimelor două secole, cât şi ponderea actuală a populaţiei de etnie română, romă şi germană, reprezentând aproape 40% din totalul locuitorilor din cele trei judeţe. Aşadar, orice variantă de regionalizare nu poate fi realizată fără a ţine cont de voinţa, liber exprimată, a acestui procent semnificativ de populaţie, care niciodată nu va accepta să locuiască într-o enclavă etnică maghiară pretinsă chiar în inima României.

e) În urma cercetărilor sociologice şi a evidenţelor sociale s-a demonstrat că situaţia actuală din judeţele Covasna şi Harghita nu este în nici un caz conformă cu legislaţia şi practica europeană privind raporturile complexe care se constituie în cadrul comunităţilor multietnice. În această zonă, datorită moştenirilor istorice şi a complicităţilor guvernărilor din ultimele două decenii, majoritatea (ungară) este protejată prin măsuri evidente şi excesive de discriminare pozitivă, în timp ce comunitatea română este condamnată la deznaţionalizare, asimilare sau emigrare iar instituţiile fundamentale ale Statului Român nu-şi exercită atribuţiunile constituţionale. În acest context se impune adoptarea unui cadru legislativ şi instituţional care să asigure prezervarea şi afirmarea identităţii româneşti, în context multietnic şi pluriconfesional.

B) Cu privire la continuarea cercetărilor referitoare la istoria, cultura, identitatea şi spiritualitatea românească din sud-estul Transilvaniei s-au conturat următoarele priorităţi:

a) Necesitatea implicării institutelor Academiei Române şi a principalelor centre universitare din ţară pentru realizarea unor cercetări şi studii fundamentale privind istoria, cultura şi civilizaţia românească, dar şi a secuilor şi a celorlate etnii din sud-estul Transilvaniei.

b) Continuarea acţiunilor de dezvoltare a unor parteneriate culturale, sociale şi ştiinţifice cu instituţii şi organizaţii guvernamentale şi nonguvernamentale din ţară şi străinătate.

c) Asigurarea finanţării editării şi reeditării unor lucrări privind patrimoniul cultural etnologic al comunităţilor româneşti din zona Arcului Intracarpatic, în contextul multietnic şi multicultural european contemporan, ţinând cont, însă, de păstrarea identităţii tuturor comunităţilor trăitoare pe aceste meleaguri.

d) Sprijinirea comunităţilor locale româneşti, nu numai a celor maghiare, pentru identificarea, cunoaşterea şi valorificarea propriei identităţi culturale şi a valorilor de patrimoniu tradiţional material şi spiritual.

e) Identificarea celor mai bune căi de reluare a dialogului şi colaborării interetnice şi interconfesionale, în scopul nobil al bunei convieţuiri, al depăşirii neîncrederii şi a stării de criză în domeniile cultural, social, spiritual, economic şi al vieţii cotidiene, în care să primeze respectul reciproc şi promovarea celor mai bune propuneri şi soluţii pentru progresul comunităţilor locale, într-un mediu multietnic şi multicultural şi nu într-o enclavă etnică din inima României.

Biroul de Presă al Centrului European de Studii Covasna-Harghita

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*