În cele ce urmează prezentăm alte câteva cântece de jale. Primele două cântece se cântă în fiecare dimineață de dinainte de înmormântare, de câte trei ori: primul în curtea mortului, de către trei femei, care stau întoarse cu fața spre răsărit; al doilea în casa mortului; Cântul steagului se cântă la tineri, cât timp fetele și băieții îi împodobesc steagul; Cântul Crucii se cântă când se construiește crucea ce va străjui mormântul; Cântul drumului se cântă de la casă până la cimitir, iar Cântul țărânei se cântă în timp ce groparii acoperă sicriul cu pământ. Iată-le:
* (N) – Numele celui decedat
Cântul Zorilor (I)
,,Trei cocoși negri cântară,
Zorile se revărsară,
Pe (N) nu-l sculară.
– Zorilor, surorilor,
Nu pripirăți la zorit,
Că (N) nu este gătit!
S-o găti, s-o primeni
Și de noi s-o despărți,
Cu nouă cuptoare de pâine,
Cu nouă feluri de legume
Și cu nouă buți de vin,
Pleacă de pe pământ viu
Și cu nouă de rachiu,
De noi toți s-o despărți.
Cu funie de mătasă,
Pleacă de la el din casă.
Și cu un ban de argint,
Pleacă de pe-acest pământ.
Cu acestea toate-toate,
De noi toți el se desparte!”
Cântul Zorilor (II)
,,Scoală, (N), scoală,
Scoală-te-n picioare,
Uită-te la vale,
Către Sfântul Soare,
Că vine un voinic călare,
Cu șaua cernită,
Cu coama-negrită.
Tu să pui picioru-n scară,
Să te ducă-n altă țară!
Să te ducă, să te-aducă,
Pe potecă lungă,
Pân’la poiana cu jocul,
Acolo să-ți cate locul.
Și poiana e arată
Și cu flori e semănată,
Cu floare de bujor,
Care-i cu jale și dor
De la al tău soțior;
Flori de micșunele,
De la surorile tele;
Floare de micșunea,
Cu dor de la nevasta ta.
Să te ducă, ducă-n vale,
Pân-la fântâna cea mare.
La fântână cine sta?
Maica Precista!
Roagă-te de ea,
Drumul să-ți mai dea,
Să te-ntorci la casa ta!
Mergi, voinice, înainte
Și nu-mi zice-așa cuvinte,
Căci în cale-i întâlni
Un tânăr voinicel:
Roagă-te, (N), de el,
Dă-i calul și frâiele,
Să-ți lungească zilele!
El calul nu ți-l primește,
La Hristos mi te trimite,
Acolo te-o judeca
Pentru toată fapta ta!”
Cântul steagului
,,- Brade, brade,
Fă-te cu (N) frate
Și apleacă crengile,
Să se ia cu mâinile!
– Cu mâinile nu se poate lua,
La tulpină-i șerpoaica!
– Brade, frate, brade,
Te rugai cu de toate,
Gonește șerpoaica
Și-mi dă zilele încoa,
Să mă-ntorc la casa mea,
Ca să-mi văd familia!”
Cântul Crucii
,,– Gorune, gorune,
Cin’ți-a poruncit,
Din munte de-ai coborât,
Din munții cărunți,
De la frați-ai mulți;
De la loc pietros,
La loc săcetos!
– (N) mi-a poruncit,
Că i-a trebuit
Vara de umbrit,
Iarna de scutit.
Peste vârf de rămurele,
Vine-un stol de păsărele
Și sunt surorile tele!
Peste vârf de rămurei,
Vine-un stol de porumbei.
Ăia nu sunt porumbei,
Ci sunt frățiorii tăi!
Peste-un vârf de rămurea,
Vine-n zbor o rândunea.
Aia nu e rândunea,
Ci e soțioara ta,
Care te desparți de ea!”
Cântul drumului
,,- Bucură-te, mânăstire,
C-o frumoasă floare-ți vine!
Nu vine să vecuiască,
Ci vine să putrezească!
– Pământe, făce-te-ai tină,
Tu mănânci lumea bătrână
Și copil de-o săptămână!
Pământe, făce-te-ai os,
Tu mănânci omu-al frumos!”
Cântul țărânii
,,- Pământe, pământe,
Lasă-te ușor,
Pe trupșor de om,
Că de-acu-nainte
Ți-o fi frățior!”
– Țărână, țărână,
Lasă-te blajină,
Ca vițu de lână,
Ca lâna spălată
De Hristos lăsată!
– (N, N), scoală-te-n picioare,
Uită-te la vale,
Că vine un nor mare!
Nu este nor de vânt,
Ci este negru pământ,
Care mi te-a cotropit!
Scoală-te, (N), scoală,
Roagă-te de săpători,
Să lase trei răsuflători:
Pe una să intre luna,
Să-ți facă noaptea lumina;
Pe una soarele,
Să-ncălzești picioarele,
Pe-a treia să-ți intre vântul,
Să-ți răcorească pământul!”
