Raportul delaţioniştilor cu dizabilităţi mentale

Era evident că recenta încercare a maghiarimii politice aflată practic la guvernare, prin instituţiile deconcentrate şi cele locale din Ardeal, de a înlocui, prin mâinile funcţionarilor etniei din cadrul Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş, diplomele de absolvire stabilite de Statul Român cu fiţuiţi editate „bilingv” nu a reprezentat doar acţiunea independentă și întâmplătoare a unor minţi rătăcite. Nu putea fi o stranie nimereală măcar pentru faptul că acţiunea a venit imediat după ce de pe panoul absolvenţilor Liceului Korosi din Covasna au fost înlăturaţi elevii români dar şi orice fel de referiri în limba română, stârnind nemulţumirea elevilor români, dar nu şi reacţia inspectoratului şcolar. Iar faptul că șeful Inspectoratului Școlar Mureş s-a spălat ulterior pe mâini de vina distribuirii prin licee a sute de diplome „blingve” s-a datorat doar „defectării” subiectului în presă înainte ca directorii de şcoli să semneze și să apostileze „ca primari” falsele diplome cu însemnele oficiale. Un director de inspectorat care s-a „distanţat” faţă de acţiunile subalternilor maghiari doar din teama de nu suporta el eventualele consecințe penale şi nu dintr-o simţire românească, dovadă refuzul de a o da afară pe reprezentanta UDMR-ului în inspectorat, cea care a săvârşit această mârșăvie.

Urmarea? Nu numai că uniunea nu s-a făcut cât mai mică în faţa noilor dovezi despre modul în care subminează Statul Român, dar preşedintele formaţiunii a ieşit la rampă să ne reproşeze că „aceste diplome au fost blamate şi interzise”. Astfel, într-un dispreţ total, Kelemen Hunor avea să latre că „o diplomă bilingvă nu este mai puţin oficiala şi mai putin valabila decât altă diplomă” (iar aici are într-un fel dreptate; este bună pentru Ponta!). În fapt, UDMR a încercat să-și tragă pe sfoară proprii etnici, livrând niste diplome ilegale tocmai pentru a asigura „carnea” necesară facultăţilor private maghiare, orice altă instituţie respingând de facto aceste diplome!

Nu a fost întâmplătoare nici înmulţirea în ultima vreme a feluritelor „acte” de tipul legitimaţiei maghiare (care, prin aprobarea ei de către trădătorul de ţară căruia îi se plânge azi de milă pentru cuta de grăsime din ceea ce ar fi trebuit să fie rana unui glonţ de argint, a creat un precedent pentru alte şi alte „legitimaţii” în maghiară), acte care merg de la legitimaţii la carduri și „paşapoarte” pentru elevi, pe care UDMR le emite în paralel cu autorităţile statului, într-o reprezentare care urmăreşte până şi reproducerea elementelor de securizare specifice unor acte oficiale.

În fapt, toate acestea sunt, dincolo de încercarea de a mai bate câte un pilon în crucea Neamului Românesc, povocări menite a crea dovezile presupusei discriminării a etnicilor maghiari. Dovezi pe care UDMR să le ducă în faţa instituţiilor europene. Iar editarea de către UDMR a broşurii instigatoare pompos denumite „Raport preliminar despre discriminarea şi încălcarea drepturilor comunităţii maghiare din Transilvania”, face parte tocmai din această strategie.

„Raportul” a fost întocmit de aşa-numitul „Serviciul de asistenţă juridică Miko Imre” al UDMR-ului. Deşi, mai corect, ar fi trebuit să-i spună Serviciul de asistenţă socială pentru Uniunea Delaţioniştilor Mentali Recidivişti, pentru că de asta are nevoie politichia maghiară! Simbolismul din acest „manual” (care îl va seconda probabil pe cel de Istoria secuilor şi pe care, nu va fi de mirare!, îl vom vedea curând prin liceele din Harghita şi Covasna) este cât se poate de prezent. În primul rând, aşa-numitul „Serviciul de asistenţă juridică Miko Imre” – pe care ar trebui să-l citim ca Serviciul de asistenţă al guvernării Transilvaniei, căci, nu întâmplător i-a fost asociat numele guvernatorului Transilvaniei din 1849. Cum nu este o conincidență nici simbolistica „dreptăţii” de pe coperta raportului, a unei Justiţii ţinând balanţa într-o mână şi o sabie în cealaltă (a nu se uita că în „simbolistica” secuiească, în completarea dată acum de UDMR, sabia străpunge o inimă, cea a fiinţei româneşti). Apoi, nu poate fi ignorată suprapunere între apariţia raportului editat de către „Serviciul de asistenţă juridică Miko Imre” și cazul retrocedării Colegiului “Szekely Miko” din Sfântu Gheorghe, între raportul în sine şi delaţiunea maghiarimii făcute prin intermediul unor oficilităţi de rang înalt din Statele Unite, având ca efect redactarea unui alt raport de către 21 de congresmeni americani care solicită guvernului SUA să pună presiune pe Guvernul român, cu scopul de a pune capăt „persecuţiilor” legate de retrocedarea colegiului Miko!

Răsfoind manualul de delaţiuni, se obervă clar că UDMR nu face alteva decât să adune la un loc aberaţiile pe care le tot şuieră cu ură. Iar disperaţi să facă dovada discriminăriilor, „autorii” merg până acolo încât invocă printre dovezile irefutabile ale discriminării chiar şi acţiunea elevei Sabina care purtat o bentiţă tricoloră la şcoală (în mod cert, în volumul următor, UDMR va căuta bebeluşii românii în pamperşii „made în Hungary”! Deja, într-un limbaj acuzator al într-un delictului de opinie specific totalitarismului, UDMR se rățoiește la adresa unui copil care ar fi provocat comunitatea maghiară (!) și pe care îl acuză că „a arătat dispreţ faţă de Ziua Maghiarilor de Pretutindeni”. Iar felul în care zdrobeşte în ură acţiunea tinerei de a fi purtat la şcoală o eşarfă tricloră, te face să te întrebi cum de formaţiunea nu i-a reclamat la consiliul de discriminare a românilor pe părinţii elevei?! Sau poate că a făcut-o!

Acelaşi UDMR acuză Statul Român de crimă cu premeditare pentru că nu asigură prospecte în limba maghiară… medicamentelor! Dar nu suflă o vorbă despre miile de produse alimentare aduse din Ungaria fără un rând în limba română, nu spune minic despre generalizarea furnizării de explicaţii în limba maghiară de către operatorii de telefonie, nu spune nimic despr tot mai desele acţiuni antiromâneşti, despre felul în care ne sunt batjocoite sărbătorile, simbolurile naţionale, Istoria. Nu spune nimic despre comemorarea în şcolile din Miercurea Ciuc a Tratatului de la Trianon, unde s-a intonat imnul Ungariei Mari şi „Moarte României”! Un UDMR care ne acuză că etnicii nu au parte de permise de conducere, certificate de naştere sau alte documente personale în limba maghiară, poate chiar şi de culoarea bilingvă la semafor! Tot acolo, printre filele delaţiunilor, se plâng maghiarii şi vizavi de manualul secuilor care „a fost interzis iar autorii cercetaţi penal”, când ei aşteptau să fie pus poate chiar în locul manualului „Istoria românilor”. Nu a fost uitată nici presa, după modelul prietenului de gulaş, media românească (mai ales cea centrală) fiind privită drept o vulnerabilitate care efectuează „campanii media împotriva comunităţii maghiare”.

Din toate paginile raportului izvorăşte doar ura împotriva a tot ceea ce românesc. De la triclorul care este considerat un mijloc de persecutare a secuilor, fiind folosit „pentru acoperirea simbolurilor” (referire la panoul SIC-ului autonomist de la Covasna), la blamarea tinerilor care îndrăznesc să afişeze simboluri naţionale.

Fără excepţie, aberaţiile din raport dovedesc disperarea maghiarimii politice de a fabrica dovezi. Şi chiar dacă este cât se poate de clar că „Raportul” nu este altceva decât o făcătură cu iz iredentist, asta nu înseamnă că magiarimea nu-şi va face de lucru, chiar cu succes, pe la forurile europene. Şi nu întâmplător, raportul a fost editat şi în limba română. Pentru că ar fi un non-sens al reclamării presupusei discriminări dacă maghiarimea ar arăta Europei un raport scris chiar în limba de care se plânge este discriminată în drepturile ei!

Un raport care a fost redactat în limba română şi pentru a-l face bine înţeles liderilor USL care l-au primit cadou la congresul UDMR, dimpreună cu sinistra cârpă secuiască. Poate de aceea a şi lăcrimat Victor Ponta a regret că nu a reuşit să ia UDMR-ul la guvernare! Ar fi avut un sprijin în a-i pune mai repede pe români cu botul pe labe, dar poate că se va folosi de paginile raportului pentru a da copy/paste la unele delaţiuni și a le trece direct în constituţia revizuită!.