O viață în slujba istoriografiei Neamului Românesc

Iubitorul de Neam și Țară, prietenul Națiunii vechi, în formula publicistică a marelui patriot și prieten de o viață Iosif Constantin Drăgan, dar și al publicației care a continuat și continuă opera de zidire patriotică dedicată Neamului Românesc, a plecat la Domnul în ziua de 20 mai 2013.

Personalitate proeminentă a vieţii academice şi a istoriografiei româneşti, Gheorghe Buzatu s-a nascut pe 6 iunie 1939, în comuna Sihlea din județul Vrancea. După absolvirea liceulului „Regele Ferdinand” din Râmnicu Sărat (1946-1956), a urmat cursurile Facultății de Filologie – Istorie de la Universitatea Al. I. Cuza din Iași (1956-1961). În anul 1971, a obtinut doctoratul în Istorie la aceeași instituție.

Mare parte din viață, între 1961 și 1992, a lucrat pe postul de cercetător științific la Institutul de Istorie și Arheologie „A. D. Xenopol”, dar și în calitate de cercetător științific principal I al Centrului de Istorie și Civilizatie Europeană al Filialei din Iași a Academiei Române.

Din 1997 a predat Istoria Contemporană și Relații Internaționale la Universitatea din Craiova, dar a fost și profesor al Şcolii Doctorale de Ştiinţe Umaniste a Universităţii „Ovidius” din Constanța, domeniul Istorie (universitate care, în 2007, i-a acordat titlul de „Doctor Honoris Causa”).

În legislatura 2000- 2004 a fost senator al României.

Activitatea științifică este uriașă, numărând studii, articole și lucrări istorice: 55 de cărți sub nume propriu, 70 de volume în coordonare sau în colaborare, autor a peste 500 de studii și micromonografii, articole, eseuri, prefețe, note etc. A fost și coordonatorul prestigioasei colectii „Românii în istoria universală” care a ajuns la 142 volume.

În decembrie 2008, Adunarea Generală a Academiei Oamenilor de Știință din România l-a ales drept membru corespondent.

Academicianul Gheorghe Buzatu a deranjat până în utima clipă a vieții sale, cu puține zile înainte de înălțarea Marelui Istoric la cer, fiind atacat public de către un descendent al militantului stalinist Leon Tismeneski.

Istoriografia națională pierde unul dintre marii aparatori ai identității naționale, cercetările sale în arhivelele naționale, occidentale, dar și în cele de la Moscova (după 1990, fiind deschizător al adevărurilor ascunse în arhivele de la Moscova) relevând fapte de o reală demnitate națională.

Ca istoric și mai ales cercetător în planul istoriografiei, Gheorghe Buzatu și-a asumat în vremuri de restriște, când investigarea subiectelor „tabu” atrăgea automat indexarea și chiar înlăturarea din viața didactică, rolul de spune țării Adevărul Istoric. Prin munca sa titanică de cercetare a Arhivelor Naționale, a relevat fapte ascunse de regimurile trecute despre adevăratele valori morale ale unor personalități contestate ale perioadei interbelice și postbelice. Ne-a oferit șansa de a cuprinde dimensiunea istorică a marilor noștri patrioți, de la Corneliu Zelea Codreanu, liderul extremei-drepte naționalist creștine din România, la Maresalul Ion Antonescu, conducatorul statului român.

Dumnezeu să-l odihnească.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*