Mitropolitul Antonie Plămădeală şi credincioşii români din Arcul intracarpatic

Implicarea efectivă a mitropolitului Antonie în zonă Arcului intracarpatic cuprinsă în Mitropolia Ardealului, a început în 1982, o dată cu întronizarea sa pe scaunul mitropolitului Andrei Şaguna. După propria-i mărturisire, printre priorităţile Sale a fost finalizarea lucrărilor de construcţie a catedralei din Sf. Gheorghe, urmând ca în 1983 să participe la sfinţirea impunătoarei biserici care suspina de aproape o jumătate de veac în aşteptarea binecuvântării lui Dumnezeu. Mitropolitul Antonie a fost prezent atunci la Sf. Gheorghe, împreună cu Patriarhul Justin cu un numeros sobor de ierahi şi preoţi, aducând semnul solidarităţii, al păcii şi binecuvântării, dăruind speranţă în sufletele păstoriţilor săi.

Legătura mitropolitului Antonie cu zona Covasna-Harghita, a căpătat noi valenţe şi dimensiuni, prin alegerea Sfinţiei Sale în funcţia de preşedinte de onoare al Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna” din Sfântu Gheorghe, în martie 1992. Această binecuvântată faptă, a fost o prelungire a unor aspiraţii pe care marele ierarh dorea să le împlinească pe aceste meleaguri, atât cu slujitorii altarelor dar şi cu membrii vieţii laice, intelectuali porniţi în climatul de libertate de după 1990 în căutarea unor forme de organizare ce să definească atât latura eclesială (aspectul valorilor creştine) cât şi cea comunitară (aspectul identităţii naţionale).

Creditul dat Ligii „Andrei Şaguna” a fost pe deplin justificat de Mitropolitul Antonie, prin participarea şi implicarea de atîtea ori a Sfinţiei Sale, la diverse manifestări ale asociaţiei, veniri care de fiecare dată se materializau prin frumoase înfăptuiri de credinţă şi cuget românesc, dintre care amintim:.manifestările din programul Zilelor Andrei Şaguna şi Zilele Nicolae Colan, la sfinţirea bisericii ortodoxe din Malnaş Băi, prima biserică ortodoxă construită, în judeţul Covasna, după decembrie 1989, la punerea pietrei de temelie la statuia Mitropolitului Andrei Şaguna, înaugurarea Muzeului Spiritualităţii Româneşti de la Catedrala Ortodoxă din Sfântul Gheorghe, dezvelirea bustului mitropolitului Nicolae Colan, vernisarea expoziţiei documentare dedicate împlinirii a 110 ani de la naşterea episcopului Veniamin Nistor, amplasarea plăcii comemorative pe clădirea primei şcoli confesionale româneşti din Sf. Gheorghe, implicare directă în: proiectul ridicării unor troiţe pe locul bisericilor dărâmate în 1940, realizarea unui film despre starea bisericilor din cele două judeţe, tipărirea unor diplome, legitimaţii şi alte documente ale Ligii etc.

Nu pot fi uitate căldura sufletească şi dragostea părintească acordate credincioşilor, în rândul cărora s-a aflat deputatul eparhial Iuliu Niţu din Bixad, cuvintele de apreciere la adresa apariţiilor edtoriale din zonă, în cadrul rubricii „Semnalăm… semnalăm”. din Telegraful român etc.

În vasta sa operă, mitropolitul-cărturar Antonie a cuprins şi problemetica specifică a românilor din fostele scaune secuieşti. Amintim doar câteva din aceste contribuţii: abordarea, în cuprinsul volumelor dedicate istoriei, culturii şi spiritualităţii româneşti a problematicii referitoare la românii din Arcul intracarpatic; redactarea şi editarea volumelor referitoare la activitatea patriarhului Miron Cristea, descoperirea şi introducerea în circuitul ştiinţific a tezei de doctorat a tânărului Elie Miron Cristea, susţinută la Budapesta, în anul 1895, prima lucrare ştiinţifică dedicată vieţii şi operei poetului naţional Mihai Eminescu; participarea la mai multe sesiuni de comunicări, simpozioane şi dezbateri, organizate în zonă, ocazii în care a prezentat sudii de înaltă ţinută ştiinţifică, dintre care amintim: Şaguna în istoria Transilvaniei, Mitropolitul Nicolae Colan şi limba română, Aspecte actuale şi de perspectivă ale cercetării ştiinţifice interdisciplinare privind sud-estul Transilvaniei ş.a.

Cu prestigiul, autoritatea morală şi competenţa cunoscută, ierarhul-cărturar Antonie a fost moderatorul dezbaterii cu tema „Cultura şi spiritualitatea românescă din judeţul Covasna-trecut, prezent şi viitor”, care a avut loc la Arcuş, în iulie 1993, semnând Protocolul încheiat cu această ocazie- document important care a contribuit, alături de celelelte demersuri ale societăţii civile, la conştiintizarea factorilor care au hotărât înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, document, în care printre altele, se consemnează: „Părţile semnatare, pornind de la existenţa procesului de maghiarizare cu precădere în zonele rurale, apreciază că Biserica Ortodoxă Română constituie principalul factor de redeşteptare naţională, fapt pentru care se impune un sprijin total al acesteia din partea instituţiilor statului român”.

În interviul acordat publicistului Dumitru Manolăchescu, de la cotidianul Cuvântul Nou, în 1993, se spune „Îmi dau seama că vă frământă pe toţi acest lucru (situaţia grea în care se afla Biserica ortodoxă din zonă-n.n.), cum mă frământă, nu de azi, de ieri, şi pe mine. Eu am fost aproape în toate bisericile ortodoxe din această parte de ţară. Am fost mai ales în cele aflate în greutăţi, în ruină. Am şi întemeiat 12 parohii, începând din anul 1982, în această zonă. Am salariat preoţii. Dar mai mult nu s-a putut.Acum au intervenit probleme care depăşesc puterile financiare ale Bisericii. (…) Dar vreau să vă spun că probleme bisericilor ortodoxe din acest judeţ, ca şi din Harghita, de altfel, nu este doar o problemă a Bisericii. Adică, să fim înţeleşi. Nu Biserica a dărmat bisericile! Biserica a fost victimă. Acum Biserica nu poate face mai mult decât face. De aceea este nevoie de sprijinul şi contribuţia statului. (…) Fără sprijinul concret al statului va fi greu să rezistăm”.

În mesajul adresat Ligii Cultural-Creştine Andrei Şaguna, în martie 1995, cu prilejul împlinirii a trei ani de la înfiinţare, marele ierarh spunea: „Liga, care în chip fericit şi inspirat îi poartă numele şi îi continuă opera în zona Covasnei, este şi trebuie să fie Testamentul său permanent lăsat spre împlinire întru apărarea unităţii româneşti şi a credinţei ortodoxe a românilor. Fie ca spiritul şagunian să inspire şi astăzi iubirea pentru glia străbună, pentru păstrarea valorilor trecutului nostru şi să însufleţească permanent strădania de apărare şi trasmiterea către viitorime a acestor adevăruri”.

În articolul „Aspecte actuale şi de perspectivă ale cercetării ştiinţifice interdisciplinare privind sud-estul Transilvaniei”, cărturarul Antonie ţine să precizeze: „Cât ar trebui să ne iubim unii pe alţii, cât ar trebui să schimbăm vrajba în prietenie, ca să ne întoarcem în istorie sine ira et studio, s-o scriem împreună aşa cum a fost, fără să ne jenăm, ca să nu mai rămână în subsolurile conştiinţei noastre istorice nici un temei de întreţinere, de izbucnire, de continuare, de reluare a duşmăniei care pare a ne fi fatală şi unora şi altora! Am auzit cândva o asemenea propunere: să scriem istoria împreună, români, maghiari, saşi, şvabi şi secui. Aceasta ar fi o adevărată „Istorie a Transilvaniei”, nu cea apărută la Budapesta, nu cu mulţi ani în urmă. Oare se va putea face vreodată aşa ceva ? Eu cred că e imperios necesar să se facă pentru că numai aşa se vor transforma resentimentele în sentimente de prietenie. Şi cercetarea istorică într-o ştiinţă obiectivă”.

Un alt pas extrem de important pentru această zonă, a fost contribuţia I.P.S. Antonie la înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, instituţie fundamentală pentru păstrarea credinţei ortodoxe a românilor din ce în ce mai puţini ai acestor locuri. Din cronica noi eprahii redăm selectiv fragmente din intervenţiile I.P.S. Antonie rostite în diferite momente ce au premers constituirii noi Episcopii. Şi după înfiinţarea ei.

Cu înţeleaptă chibzuinţă asupra împrejurărilor prezente şi viitoare ale existenţei drept credincioşilor ortodocşi din judeţele Harghita şi Covasna, Adunarea Naţională Bisericească, în şedinţa din 11 ianuarie 1994, a hotărât înfiinţarea acestei noi Episcopii şi a cerut adunărilor eparhiale din Sibiu şi Alba Iulia să se pronunţe cu privire la adoptarea hotărârii de înfiinţare a noii Episcopii pentru cele două judeţe.

Preşedinţia lucrărilor pentru alegerea episcopului pentru Covasna şi Harghita a revenit Înalt Prea Sfinţitului Dr. Antonie Plămădeală, în calitate de mitropolit al Mitropoliei Ardealului. În calitate de preşedinte I.P.S. Antonie a rostit printre altele: „Se întemeiază acolo o structură administrativă, bisericească, menită să răspundă de aproape nevoilor spirituale locale ale românilor ortodocşi. Faptul că zona a fost îndepărtată de centrele eparhiale, până acum, a dus adesea la situaţii nefireşti. Se ştie că la situaţiile nefireşti au contribuit şi măsurile silnice de convertire a românilor la alte confesiuni, distrugerea bisericilor, şi acestea au avut ca rezultat stricarea limbii româneşti şi pierderea conştiinţei de neam a unora dintre românii violentaţi în trecut, înainte de Unirea din 1918, dar şi sub dictatul de la Viena (…). Episcopia ortodoxă a Covasnei şi Harghitei va fi un factor de pace şi bună înţelegere pentru creştinii şi locuitorii din zonă”.

În data de 12 iulie 1994, Î.P.S. Părintele Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului, a prezentat în faţa Colegiului Electoral scopul înfiinţării noii episcopii: „o dorinţă a noastră de a păstra pe pământ românesc, identitatea românească, credinţa moşilor şi strămoşilor… şi de a constitui un factor de pace şi bună înţelegere între creştinii şi locuitorii din zonă”. Adresându-se Măritului Colegiu Electoral, mitropolitul-cărturar a precizat:

„Votul Dv. Secret, jumate plus unu, va decide cui vom încredinţa organizarea şi păstorirea noii Eparhii. Am obişnuit şi cu alte prilejuri să fac celui care urmează să fie ales, un portret-robot. Va depinde de conştiinţa şi de cunoştinţele Dvs. pe cine veţi recunoaşte în acest portret. Numele aceluia îl veţi scrie pe buletinul de vot şi este de la sine înţeles, şi nici n-ar mai trebui să spunem că, deşi veţi scrie pe buletinul de vot un nume, de fapt veţi da o mărturie de conştiinţă personală, despre interesul pe care îl simţiţi pentru o zonă de pe teritoriul Patriarhiei Române care are nevoie de un om destoinic, de un om menit să fie ctitor şi păstor de conştiinţe ortodoxe şi româneşti, într-o Eparhie nou înfiinţată. E nevoie acolo de o prezenţă vie, activă, aş îndrăzni să spun de un om plin de vigoare, înzestrat cu experienţă în lucrarea cu oamenii şi în întemeierea şi consolidarea unei instituţii căreia îi revin sarcini uriaşe. Aceasta reclamă inteligenţă, bună pregătire teologică şi nu numai teologică. Lumea de azi cere cultură largă, îndemânare, spirit de sacrificiu şi dăruire, ştiinţa navigării printre stânci, printre probleme de multe feluri, ştiinţa de a-ţi face prieteni, convingându-i că e mai bună pacea şi respectul reciproc, decât duşmănia şi pânda. Omul pe care votul Dv. Îl va trimite astăzi acolo ca ierarh, conductor spiritual al românilor ortodocşi din zonă, va trebui să fie tare în convingerile sale ortodoxe, iubitor de neam şi de glie românească şi, în acelaşi timp, să fie deschis semenilor de alte naţionalităţi şi cu alte convingeri religioase pe care să-i respecte în măsura în care şi ei ne respectă neamul şi convingerile noastre. Duhul comuniunii locale să prevaleze «În toată vremea şi în tot ceasul», împiedicând vrajba şi duşmănia care sunt şi nefireşti şi necreştine”.

La sărbătoarea şi praznicul Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul, în 20 iulie 1994, la Mânăstirea „Sfântu Ilie” din Topliţa, ctitorie a patriarhului Miron Cristea, s-a săvârşit hirotonia P.C. Arhimandritul Ioan Selejan ca episcop al Episcopiei de Covasna şi Harghita. Momentul s-a încheiat cu înmânarea de către Î.P.S. Antonie a însemnelor arhiereşti. Adresându-se apoi P.S. Ioan, Î.P.S. Sa a spus: „Iată, printr-un mare sobor de ierarhi, binecuvântat de Dumnezeu, ţi s-a acordat cel mai mare rang – acela de arhiereu; va trebui să înveţi să propăvăduieşti învăţătura Mântuitorului Hristos, să ai mărturie din Scriptură şi Tradiţie, să ai toată grija pentru Episcopia şi credincioşii încredinţaţi… Vii, P.S. Ioan, într-o zonă cu mai multe confesiuni creştine şi în cadrul misiunii ecumenice trebuie să pornim de la relaţii umane şi de bună înţelegere pentru a sprijini organismele internaţionale pentru ca Biserica să fie iar o turmă şi un păstor, şi a încheiat cu aprecierea că „astăzi am făcut un lucru pe care trebuia să-l facem mai demult”, iar noului ierarh I-a urat „îţi doresc să-ţi păstrezi arhieria curată”.

Într-o perioadă extrem de dificilă din punct de vedere al sănătăţii, I.P.S. Antonie a ţinut să participe la ziua cea mare din 25 septembrie 1994, aducându-şi aportul sufletesc la acest atât de aşteptat şi necesar act restaurator, felicitându-l şi încurajându-l pe alesul episcop Ioan Selejan, ce-şi asuma o mare şi grea răspundere pe tinerii săi umeri. Înmânându-i gramata, Vlădicul Antonie a spus: „Prin tradiţionala gramată şi prin cârja pastorală, am încredinţat conducerea unei noi Eparhii din Transilvania, într-un loc care de mult avea nevoie de un ierarh, care să-i păstorească de aproape. Gramata spune aproape tot ceea ce aş fi dorit eu să spun. Adaug acum câteva cuvinte şi anume: «Te îndemn să fii cu urechi deschise, cu inima deschisă faţă de toţi protopopii, preoţii, credincioşii acestei Eparhii nou înfiinţate în Transilvania. Istoria poate nu ne va reţine pe toţi cei care participăm la acest mare şi important eveniment. Dar fără îndoială va reţine că primul ei episcop a fost Episcopul Ioan Selejan. Deci să fii cu ascultare către toţi, cu bunăvoinţă către toţi, cu dreptate către toţi, să te bucuri împreună cu ei, să suferi împreună cu ei, şi în momentele de suferinţă să fii acela care le dă putere şi încredere în ei înşişi şi bineînţeles încrederea în harul lui Dumnezeu, Atotputernicul, Creatorul şi Stăpân al nostru al tuturor»”.

După cuvântul Prea Fericitului Teoctist, Î.P.S. Antonie a ţinut să precizeze:

Înainte de a-l invita să rostească un cuvânt de învăţătură pe Prea Fericitul Patriarh al Alexandriei şi al întregii Africi, să-mi daţi voie să spun un cuvânt de mulţumire pentru mesajul prezidenţial şi de asemenea, pentru prezenţa aici şi citirea acestui mesaj de către dl. consilier prezidenţial Victor Opaschi. Daţi-mi voie, de asemenea, să mulţumesc celor două importante organizaţii locale – „Miron Cristea” şi „Andrei Şaguna” – cu care împreună, tot aşa şi cu unii domni miniştri, am putut să ctitorim această sfântă Episcopie”.

Din multitudinea mesajelor transmise după înfiinţarea Episcopiei, redăm pe cel IPS Antonie transmis P.S. Ioan Selejan, Episcopul Covasnei şi Harghitei, în 25 septembrie 1996:

Episcopia de Covasna şi Harghita s-a născut într-un fel şi din gândul meu, deşi aceasta n-a fost altceva decât surprinderea şi concentrarea într-un fapt a unui gând colectiv al transilvănenilor şi în mod special al celor din zona Covasnei şi Harghitei. Episcopia a fost menită, şi menirea ei şi-o împlineşte şi astăzi, să răspundă nevoilor spirituale ale românilor dintr-o zonă românească căzută pradă furtunilor deznaţionalizării. Ea s-a dovedit a fi o necesitate istorică şi spirituală, orientată către românii ortodocşi din zonă spre folosul lor sufletesc şi nici un caz n-a avut în vedere orientarea împotriva cuiva. Este menirea ei să redescopere şi să pună în valoare trecutul românesc al acestei zone, prin toate mijloacele posibile, religioase şi culturale îndeosebi. Este un fapt îmbucurător acela că zona preţuieşte, descoperă şi mediatizează marile personalităţi pe care le-a dat Bisericii şi culturii române din Transilvania şi de pe tot pământul românesc. În această privinţă au merite deosebite Liga cultural-creştină „Andrei Şaguna” şi Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” din Sf. Gheorghe.

Primul episcop al Covasnei şi Harghitei, P.S. Ioan Selejan, se integrează în chip desăvârşit în problemele eparhiei, în păstrarea trecutului ortodox şi românesc, şi, în deşi scurta sa activitate, face zi de zi proba interesului faţă de aceste realităţi şi faţă de sufletele românilor care tocmai aceasta aşteaptă de la Prea Sfinţia Sa. Îi trimit un mesaj frăţesc, acum, la împlinirea a doi ani de la instalarea sa, asigurându-l de tot sprijinul şi preţuirea mea personală şi a Mitropoliei Transilvaniei. Dumnezeu să-i facă parte de încă mulţi ani de păstorire în slujba idealurilor pe care şi le-a propus şi în slujba Bisericii strămoşeşti şi a Neamului românesc”.

Cu prilejul împlinirii a 50 de ani de viaţă şi şapte ani de păstorire a PS Ioan Selejan, I.P.S. Antonie, în mesajul său, i-a trimis următoarele rânduri: „Împlinirea a 50 de ani de viaţă a P.S. Ioan Selejan ne oferă plăcutul prilej de a-i adresa alese urări de sănătate, fericire şi noi împliniri în slujba pe care o desfăşoară cu dragoste şi cu jertfelnicie, ca episcop al Covasnei şi Harghitei În urmă cu şapte ani am socotit o datorie de suflet şi de conştiinţă înfiinţarea unei eparhii pentru românii ortodocşi din zona Covasnei şi Harghitei, motiv pentru care am şi propus Sfântului Sinod acest lucru.

A fost, socotesc, o binecuvântare de la Dumnezeu înfiinţarea acestei noi episcopii, atât de necesare pentru acea parte a Transilvaniei, dar, în acelaşi timp, Sfântul Sinod a ales, cred eu, omul potrivit pentru a ocupa acest nou scaun episcopal, în persoana P.S. Ioan Selejan. Nu l-am cunoscut personal înainte de a fi ales, dar am auzit cuvinte frumoase la adresa lui şi privitor la lucrarea pe care a desfăşurat-o în ţară şi la Locurile Sfinte. A vrut Dumnezeu ca vlădica Ioan să pună începutul cel bun aici, în Covasna şi Harghita, şi activitatea P.S. Sale este meritorie şi de laudă în tot ceea ce întreprinde pentru viaţa bisericească ortodoxă din curbura Carpaţilor.

Ne exprimăm nădejdea că şi în viitor va lucra cu spor şi cu spirit de jertfă în ogorul Domnului, înscriind noi pagini de istorie bisericească şi românească în locul unde a fost chemat la această înaltă slujire. Întru mulţi ani, Prea Sfinţite Părinte, vă adresăm în numele ierarhilor, al clerului şi al credincioşilor din Mitropolia Ardealului”.

O succintă prezentare a legăturilor Mitropolitului Antonie Plămădeală cu credincioşii români din Arcul intracarpatic, nu poate eluda faptul că, printre           principalii săi colaboratori, s-au aflat părintele consiler cultural Gheorghe Papuc, născut în Covasna şi monahii Timotei şi Veniamin Tohăneanu, de la Mânăstirea Sâmbăta de Sus, născuţi la Întorsura Buzăului.

Acum la trecerea la cele veşnice a mitropolitului Antonie, rămân la fel de actuale simţămintele de aleasă stimă şi preţuire transmise într-unul din numeroasele mesaje adresate de către conducerea Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna”, prin vocea av. Ioan Solomon, preşedintele Ligii: „Vă păstrăm cu sfinţenie în suflet întreaga recunoştinţă pentru cît Aţi fost alături de noi la început de drum, că ne-Aţi insuflat Credinţă, Curaj şi Bărbăţie în lupta pentru apărarea Neamului Românesc şi a Bisericii Strămoşeşti aici, în Covasna şi Harghita, iar prin lucrarea Harului Divin aţi mijlocit odrăslirea dumnezeiescului dar care este Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei”.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*