Continuă promovarea conceptului şi imaginii „ţinutului secuiesc”

Sfidând adevărul istoric şi dispreţuind populaţia de naţionalitate română din judeţele Covasna şi Harghita, conducerile administraţiilor celor două judeţe şi a majorităţii localităţilor etnic mixte din cuprinsul lor, continuă promovarea conceptului şi imaginii unui „ţinut secuiesc” în istoria căruia românii nu se regăsesc şi a căror strategii de dezvoltare pentru viitor sunt elaborate cu excluderea totală a românilor din zonă şi a celor din conducerea Ţării. Pe lângă numeroasele exemple punctuale publicate, în decursul anilor, venim astăzi alte câteva aspecte la fel de semnificative pentru înfăptuirea, pas cu pas, a separatismului pe criterii etnice a aşa-zisului „ţinut secuiesc”, în inima României.

În primul rând, este vorba de editarea, în cursul anului trecut, a mai multor volume dedicate marcării împlinirii a 550 de ani de la declararea ca oraş a localităţii Sfântu-Gheorghe, fără consultarea şi implicarea specialiştilor, a instituţiilor şi asociaţiilor culturale româneşti din zonă şi, în consecinţă, fără consemnarea corespunzătoare, în spiritul adevărului istoric, a contribuţiilor românilor, atâtea câte au fost acestea, la istoria locală. Nu trebuie ignorată nici relativa recentă editare a monografiei comunei Zăbala, lucrare redactată numai în limba maghiară, la lansarea căreia nu a fost invitat niciun reprezentant al comunităţii româneşti, comunitate care reprezintă aproape un sfert din totalul populaţiei comunei.

Un act mârșav l-a reprezentat încă editarea manualului de Istoria Secuimii de către consiliile judeţene Harghita şi Covasna, volum care, pe lângă numeroasele informaţii referitoare la principalele evenimente, instituţii, personalităţi, mituri şi legende referitoare la istoria secuilor şi maghiarilor din fostele scaune secuieşti, are ca principală caracteristică o regretabilă şi nepermisă omisiune, respectiv nepunerea în evidenţă, în spiritul adevărului istoric, a numeroaselor şi durabilelor relaţii şi interferenţe ale secuilor cu românii. Aceste omisiuni sunt menite să creeze imaginea unui grup etnic compact, pur secuiesc. Prin gravele lipsuri şi eludarea adevărului istoric, manualul Istoria Secuilor, recent apărut, finanţat de instituţii ale administraţiei publice locale din judeţele Covasna şi Harghita, cultivă lipsa de responsabilitate faţă de trecut şi tendinţa de izolare etnică a maghiarimii din aceste zone a fostelor scaune secuieşti, cu grave consecinţe pentru formarea viitoare a tinerilor maghiari.

Nu trebuie să trecem cu vederea inaugurarea panoului panoramic, în centrul municipiului Sfântu-Gheorghe, în preajma zilei de 15 martie a.c., ansamblu care prin imaginile selectate de pe site-ul virtualisszekeleyfold.ro continuă aceeaşi strategie de promovare publică a unui „ţinut secuiesc” din care românii lipsesc cu desăvârşire. Ba, mai mult decât atât, cu ocazia inaugurării panoului, Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, a ţinut să afirme: „ (…) Am dori ca Ţinutul Secuiesc să devină o mândrie a tuturor, a secuilor, a maghiarilor şi a românilor deopotrivă…”. Cum ar putea să devină o mândrie pentru români – îl întrebăm noi – un ţinut în care istoria şi cultura românească nu se regăsesc în imaginile-simbol promovate de conducerea etnocentrică a acestui „ţinut”?

Îi reamintim domnului Tamas Sandor faptul că nu era diminuată cu nimic frumuseţea panoului panoramic respectiv, şi nici istoria secuilor, dacă, alături de frumoasele imagini ale Castelului Daniel de la Vârghiş, de frescele bisericii reformate de la Mugeni, precum şi celelalte „scene celebre ale istoriei Ţinutului Secuiesc”, erau prezentate şi: ansamblul Bisericii Ortodoxe „Adormirea Maicii Domnului” din Târgu-Secuiesc (1754), cu clopotniţă de lemn şi şcoală confesională (1838); Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” din Belin (1776); Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” din Zăbala (1777); fragmente din fresca Bisericii Ortodoxe „Sfântul Nicolae” din Breţcu (1783); Şcoala Confesională Ortodoxă din Sfântu-Gheorghe (1799) sau o privelişte a plaiurilor în care s-a născut Mioriţa, din zona Covasnei, Buzăului Ardelean ori Topliţei Române.

O altă mostră de aroganţă şi lipsă de respect faţă de românii din judeţul Covasna, cetăţeni care reprezintă un sfert din populaţia totală a judeţului, a reprezentat-o organizarea unui forum, în cursul zilei de 25 martie a.c., de către Centrul de Informare Europeană din cadrul Consiliului Judeţean Covasna, cu tema „Judeţul Covasna 2020 – program pentru dezvoltarea judeţului şi pentru construirea comunităţii”. A discuta despre dezvoltarea judeţului Covasna, în următorii şapte ani, în cadrul proiectelor „Transilvania – 2020” şi „Potsa Josef”, în absenţa reprezentanţilor populaţiei româneşti din judeţ (parlamentari, consilieri, primari, lideri ai societăţii civile, publicişti etc.) este o nouă probă elocventă a unui comportament anacronic şi antieuropean.

Având în față aceste câteva exemple, punem din nou întrebarea: Dacă şi fără instituţionalizarea „ţinutului secuiesc” se pot întâmpla asemenea fapte vădit antiromâneşti, la ce se pot aştepta românii dacă, „Doamne fereşte!”, dezideratul separatist al formării unei enclave etnice în Arcul Intracarpatic devine realitate? Aşteptăm punctul de vedere al Instituţiei Prefectului – Judeţul Covasna, al aleşilor românilor din judeţ şi al tuturor celor care nu sunt indiferenţi faţă de producerea unor asemenea regretabile derapaje, demersuri care nu sunt „invenţii ale naţionaliştilor români”, ci fapte concrete, cu consecinţe deosebit de grave pentru convieţuirea interetnică din zonă, pe termen mediu şi în perspectivă.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*