În cele de mai jos, vom reda câteva cântece de dragoste și dor, culese din satul Bârda. Primele trei au fost culese la 30 sept. 1973 de la Gheran P. Petre (Pătru Scurtu), născut în 1899, iar ultimul a fost cules 1 oct. 1973 de la Mihăilescu Ana (1919-2012). Iată-le:
Foaie verde micșunea
,,Foaie verde micșunea,
Când eram în vremea mea,
Tăiam calul cu scara,
’N mână cu trăgătoarea,
Iubeam nevasta altuia,
Dar acum nu pot pe-a mea!
Apucam lunca la vale,
Întâlneam pe mândra-n cale,
O sărutam pe cărare.
Puneam mâna, luam o floare,
I-o puneam la cingătoare,
Ca să-i țină de răcoare,
Cât o fi vara de mare
Și la umbră, și la soare”
Foaie verde rug de mure
,,Foaie verde rug de mure,
Arde-te-ar focul, pădure,
Frumos cântă cucu-n tine
Și mai gros și mai subțire,
Tocmai cum îmi place mie,
Dar eu nu mai am venire
Să mai intru iar în tine
Cu mândruța lângă mine,
Tot râzând și spunând glume.
Foaie verde liliac,
De-aș trăi cât frunza-n fag,
Numai să trăiesc cu drag!
Cu drag și să trăiesc bine,
Cu mândruța lângă mine,
Că nu știu moartea când vine!”
Foaie verde flori ca rugul
,,Foaie verde flori ca rugul,
De-aș putea să cânt ca cucul,
Nu m-aș mai duce la lucru
Și-aș cânta din pom în pom
La neveste fără om.
Aș cânta din sat în sat
La neveste cu bărbat.
Și-aș cânta pe rămurele
La neveste tinerele,
Care-am băiețit cu ele!”
În spital la Baia Mare
,,Foaie verde trei migdale,
Am un băiat ca o floare
Și-i bolnav de boala mare
În spital la Baia Mare.
Nu știu, Doamne, cum aș face,
Să mă duc să-l văd cum zace!
Făcui, Doamne, cum făcui,
Mă dusei și mi-l văzui.
Sta cu fața la pământ,
Parcă nu m-ar fi iubit.
Stă cu fața la perete,
Parcă n-aș sta printre fete.
,,- Mori, voinice, ori te scoli,
Că mie-mi vin pețitori,
Numai popi și-nvățători!”
,,-Mărită-te, draga mea,
După mine n-aștepta!
O dată cu nunta ta
E și-nmormântarea mea!
Când ție ți-o pune floarea,
Mi-e-mi pune lumânarea!
Când ție ți-o pune vălul,
Mi-e-mi iese suflețelul!
Tu te duci la cununat,
Eu mă duc la îngropat!
Cântă cucul pe fântână,
Pe mine pune țărână!
Vin buchetele de flori
Aduse de la surori.
Mă cântă surorile,
Se despică florile.
Când mă cântă cea mai mare,
Plâng pădurile de jale!
Când cântă a mijlocie,
Cu părul până-n călcâie,
Toți munții mi se sfâșie!
Când mă cântă cea mai mică,
Frunza-n codru se despică!
Când mă cântă și mama,
Se revarsă Dunărea,
Se tulbură și Cerna”.
Lasă un răspuns