Am avut un prieten. Îl chema VF. Era primul dintre toți prietenii mei din Guvernul ce-i purta numele. Cînd mă vedea mă bătea pe umăr, întrebîndu-mă, surîzător: “Cum o mai duci, fratele meu?”. VF era ferm convins că poporul îl iubea la nebunie numai pe el. Era încrezut pentru 1000 de ani înainte că toată republica îl dorea anume pe dînsul și drept Prim-mafiot al Guvernului, și drept președinte de stat, și președinte de parlament și unic contabil-șef, și unic actor, și unic temnicer, și unic Om.
Într-o zi din vara lui 2010 prietenul meu cel mai bun m-a rugat cu oceane de lacrimi în ochi să-l supun tirurilor necruțătoare ale pamfletelor mele. El, în același timp, era foarte ocupat cu tirurile contrabandelor sale. Metodele banditești le cunoștea cu certitudine, vorba lui.
Eu îl criticam și lui îi sporea cu viteza luminii ratingul politic. El telefona șefului Serviciului Vamal și cu viteza gîndurilor lui Furdui îi sporeau miliardele. În numai trei ani de lucru “la telefon” averea lui s-a înmulțit de mii de ori. El apoi, ca să nu bată la ochi, a divorțat, a trecut toată avuția pe numele fostei soții, și-a dus familia în Elveția și astfel a devenit curat ca “lacrima neamului meu”. Avea însă un defect capital, de care nu putea scăpa și care l-a și prăbușit la pămînt într-o zi de februarie din 2012. Era nesătul de bani și muieri, îi plăcea să-i aibe pe toți. Și pe toate. Și avea mare talent la făcut milioane, sute de milioane și miliarde chiar la telefon (D. Diacov).
I-a favorizat și pe homosexuali. Și pe lesbiene. Atît cît a putut. Bodiu, Pistrinciuc și Streleț știu de ce…
A dorit pașaport diplomatic pe viață și membrii Alianței i-au făcut hatîrul. Visa să modifice și denumirea Republicii Moldova în: Republica VLad Filat. Dar, din păcate, nu i-a ajuns un singur vot: cel al lui Plahotniuc.
În ultimul timp îi plăceau bestial însăilările rimate și nerimate ale unui Deliu, care era vîrful de lance și emblema PLDM-ului pe la televiziunile locului. Iată doar cîteva perle: „Să nu facem deducții prea mature./Și-atîta-i tot!/Mă tem să n-o pățim iarăși mereu din nou./61 de voturi este ceva mult greu pentru R Moldova./În ceea ce privește ceea ce zicea dl Godea atribuțiile constituționale a președintelui mă bucur comuniștii,/PLDM duce consultații cu toții împreună launloc,/PLDM a declarat că nu ne dorim alegeri anticipate/Și-atîta-i tot!”.
Aceste versuri de mare prestigiu internațional erau imediat puse pe muzică și interpretate de Maria Ciobanu, o anonimă de geniu… invizibil din PLDM, care la braț cu Ion(nu Dolănescu Senior, nici Dolănescu junior) Botmalay profana numele și prenumele privighetorii de aur a muzicii populare românești, care cînta și continuă să cînte de pe cele mai mari scene ale lumii și nu din șopronul găinățat al Guvernului. „Sfinte Iisuse Christoase” – mă tot rugam, „izbăvește-mă, Te rog frumos, de acest duet muzical de zero parale, al afonilor inegalabili din corul paiațelor liberal-democrate, condus de fostul meu prieten de ieri”.
Lasă un răspuns