Paștele

Satele plîng în întuneric, mamă,
Visul plecat e aşteptat la porţi.
În noaptea asta nimeni să nu doarmă,
Că Dumnezeu va învia din morţi.

Satele-n zori nu vor avea suspine,
Vor pune la uscat batiste reci
Şi te vor aştepta, Iisus, pe Tine,
Să Te implore iarăşi să nu pleci.

În cimitire crinii se răscoală
Asupra Morţii lor în care-au stat,
Cînd pruncii luminoşi ca după boală
Îngînă-n cor: ” Christos a  înviat! ”

Bolnavii fi-vor lume vindecată,
Saloanele o să le-aducă  flori,
Nu vor mai fi spitale niciodată,
Doar crize mari de pacienţi în zori.

Cei trişti avea-vor binecuvîntatul
Tain de bucurie, negreşit,
Şi-l vor  servi Cerescul Fiu şi Tatăl
Întregii lumi cu gînd blagoslovit.

Un înger îmbrăcat în strai de rază
Cădea-va-n visul  nostru ca un măr,
Rostindu-ne că Domnul înviază,
Să-i spunem:” Înviază-ntr-Adevăr!”

Blajini, părinţii  să împartă pască
Şi ouă zugrăvite cu mister,
Ca-n sufletele toate să renască
Poveştile uimirii, scrise-n cer.

Atunci ai să revii acasă, mamă,
Se va întoarce tata înapoi
Şi fi-vom cu surîsul lui de-o seamă,
Simţind cum urcă Paştele în noi.

Lacrimi vor tresări în amintire,
Iar sufletul va fi un pom fragil,
Sub care, turlă albă de iubire,
Trece Iisus, prin flori, ca un copil.