La înscăunarea Prea Sfinţitului Ioan Selejan, ca întâi episcop al tinerii Eparhii a Covasnei şi Harghitei, în 25 septembrie 1994, prin vocea înalţilor ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, s-a apreciat că noua „structură administrativă bisericească, este menită să răspundă de aproape nevoilor spirituale locale ale românilor ortodocşi din această parte de ţară (…) scopul ei fiind acela de a păstra pe pământ românesc, identitatea românească, credinţa moşilor şi strămoşilor… şi de a constitui un factor de pace şi bună înţelegere între creştinii şi locuitorii din zonă”
Fără îndoială că decizia Sfântului Sinod, susţinută şi validată de Preşedinţia şi Guvernul României de a da curs propunerii de înfiinţare a noii eparhii, şi de a alege ca întâistătător pe Prea Sfinţitului Ioan Selejan, au fost hotărâri de inspiraţie divină, care au însemnat începutul restaurării fiinţei naţionale prin Biserică, în această parte de ţară. Spre deosebire de celelalte eparhii din cadrul Patriarhiei Române, Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei a îndeplinit şi îndeplineşte funcţii şi rosturi specifice, izvorâte din contextul etnic şi confesional specific existente în sud-estul Transilvaniei. Astfel pe lângă funcţiunile confesionale, care au fost şi rămân prioritare, tânăra episcopie se constituie într-un factor principal de asigurarea coeziunii sociale, şi de stimulare a vieţii comunitare şi a acţiunii civice. Prin jertfa şi acţiunea pragmatică a P.S. Ioan, după înfiinţarea eparhiei s-au rezolvat probleme nesoluţionate de sute de ani, prin realizarea unor importante funcţiuni economice, sociale şi de solidaritate, precum şi a celor simbolice şi de reprezentare. În relaţiile cu autorităţile laice şi bisericeşti, locale şi centrale, credincioşii românii din noua eparhie au astăzi un lider carismatic, recunoscut unanim pentru harul, înţelepciunea, echilibrul şi verticalitatea sa.
Funcţia culturală a Episcopiei s-a concretizat şi se manifestă prin sprijinirea înfiinţării şi funcţionării instituţiilor muzeale, învăţământului în limba română, a editurilor, publicaţiilor laice şi bisericeşti ş.a. Astfel, odată încheiată prima etapă din viaţa eparhiei, cea a vindecării rănilor vechi şi grave ale lăcaşurilor de cult şi a asigurării păstorilor sufleteşti în parohii de mai mulţi ani vacante, în anul 1999, P.S. Ioan şi-a găsit răgazul să întemeieze foaia de spiritualitate ortodoxă a Episcopiei Covasnei şi Harghitei, „Grai românesc”, ca o nouă şi necesară modalitate a Sfintei Eparhii de a-şi împlini binecuvântatele sale rosturi duhovniceşti.
A urmat apoi, editarea volumului de sinteze monografice Românii din Covasna şi Harghita. Istorie. Biserică. Şcoală. Cultură, apărut la Editura Grai Românesc, în anul 2003, lucrare despre care părintele profesor academician Mircea Păcurariu, a avut bunătatea să afirme: „Incredibil, dar adevărat! Tânăra Episcopie a Covasnei şi Harghitei, înfiinţată doar cu nouă ani in urmă, în 1994, a reuşit să dea la lumină cea mai bună monografie eparhială din toată Patriarhia Română”.
Într-o lume secularizată, preocupată de problemele materiale şi agresată la tot pasul de nonvalori şi nedreptăţi la care, pentru credincioşii români din Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei, se adaugă neliniştile şi frustrările legate de păstrarea şi afirmarea identităţii culturale, lingvistice şi confesionale, printr-o temeinică înţelegere a „semnelor timpului”, lucrările editate sub egida ÎPS va încerca să răspundă multiplelor întrebări privind condiţia şi destinul de creştini ortodocşi şi de români trăitori în această parte de ţară, cu specificul său multietnic şi pluriconfesional.
Lasă un răspuns