În cele de mai jos, vom reda câteva cântece de cătănie și război, care se alătură celor culese de la Ivașcu Gheorghe și Stănciulescu Marin și publicate în numere mai vechi ale ,,Scrisorii pastorale”. Primele de mai jos au fost culese 1 oct. 1973 de la Mihăilescu Ana(1919-2012), iar ultimul la 23 decembrie 1971 de la bunica mea, Stănciulescu Gheorghița, amândouă din Bârda. Iată-le:
De acas-la Stalingrad
,,Vin băieții mei în sat,
Toți răniți la Stalingrad.
Eu pe toți i-am întrebat,
Că pe-al meu un’l-au lăsat?
,, – În cimitir la Stalingrad!”
Eu așa când auzii,
Luai buchet de trandafiri
Și plecai la cimitir.
Găsii crucea aplecată,
Eu m-am pus pe jale-ndată.
De-acolo se auzi
Un grai frumos că-mi grăi:
,, – Taci, fetiță bălăioară,
Eu nu pot să ies afară!
Eu nu pot să ies la tine,
Că-i pământul greu pe mine!
De ai inimioara frântă,
Du-te-acasă, te mărită,
Că și eu m-am însurat,
C-o fetiță de-mpărat!
C-o fetiț-a nu știu cui,
În fundul pământului!”
Viața recrutului
,,Mâine seară-i săptămâna,
De când mi-a rupt neamțu mâna.
Mâna dreaptă de la cot,
Mă doare de nu mai pot.
,, – Aleargă, mamă, aleargă
Și mă leagă-ncetișor,
Că eu mă împușc și mor!
De-ai ști, mamă, traiul meu,
N-ai dormi așa de greu!
Te-ai scula în miezul nopții
Și mi-ai ruga ceasul morții!”
Mândra măritată
,, – Mă rog, domnule sergent,
Dă-mi și mie un conced!”
,,- N-am ce-ți face, băiețele,
Vine domnul colonel
Și ne strigă la apel!”
Mă dusei la colonel,
Colonelul zice: ,, – Du-te!”
Eu atunci plecai vârtute.
Și pusei șeaua pe cal
Și mâna pe iatagan
Și-o apucai peste deal.
Peste deal, peste vâlcea,
Zării nuntă la mândra,
Căruțele durăia,
Clopotele răsuna.
,, – Ascultați, dragi nuntași
Și voi, mândri călărași!
Lăsați căruțele-ncet,
Pe mândra să mi-o mai văd!”
,, – Noi degeaba le lăsăm,
Pe mândra nu ți-o mai dăm!”
Eu așa când auzii,
Zbucium de pe cal căzui
Și-ncepui a blestema:
,, – Maică, măiculița mea,
’Nainte m-oi ducea,
La tine n-oi mai venea!
Să mi-alegi țolițele
Cu care-am copilărit,
Cu care am băiețit.
Să le pui în trei cutii,
Să le duci trei vapoară,
Să le duci în trei hotară,
Să le pui și foc cu paie,
Să ardă cu bâlbătaie!
Că eu țoale am avut
Și-or putrezi-n pământ!
Să se-nvețe maicile,
Cum să-și dea fetele!”
Dragostea de infanter’
,,Frunză verde mușețel,
Frumos doarme-un infanter’
La umbră de păducel,
Cu ranița lângă el,
Cu pușca la căpătâi.
,, – Mă duc, mamă, să-l mângâi!”
,, – Ba, fată, nu te ducea!
Vie ordin și îl ia
Și tu rămâi, fata mea
Pe brațele altuia!”
,, – Maică, de nu m-oi ducea,
Singură m-oi spânzura
De creanga alunului,
În mijlocul drumului!”
Lasă un răspuns