Despre şmecheriile regionalizării
Intenţia de regionalizare a guvernului Ponta este condamnată din start la moarte. Momeala cu păstrarea judeţelor nu prea poate fi luată în serios, ea nu urmăreşte decât ca baronii locali să îşi dea acordul în privinţa proiectului mort din start, după care va putea urma desfiinţarea – în paşi mai mici sau mai mari – a actualului sistem al judeţelor, până ce vor dispărea regiunile fireşti. Iar în locul lor vor fi fabricate prostii diforme precum aşa-numita Regiune Centru, care ar urma să includă teritoriile actualelor judeţe Braşov, Sibiu, Mureş, Harghita şi Covasna. Alba Iulia a fost cândva capitala Transilvaniei, însă azi, este doar un municipiu neînsemnat. Braşov, Sibiu, Târgu Mureş sunt considerate oraşe mult mai importante decât cuibul Marii Uniri, şi nici nu cred că cei vizaţi ar fi de acord prosteşte ca oraşul care evocă răscoala banditească de tip Horea şi marea şuetă naţională de la 1918 să aibă prioritate.
Marilor combinatori ai regionalizării le trebuie un singur lucru: împiedicarea unificării judeţelor secuieşti şi înfiinţarea unei ulterioare autonomii teritoriale.
Nu se ştie cum va fi, însă ideea cu 8 regiuni a lui Dragnea şi a şefului său nu va ţine. Nu noi o vom împiedica, ci judeţele majoritar româneşti, intenţiile de validare a intereselor şi grupurilor de interese locale.
In acest mare circ gratuit al regionalizării există şi un element hazliu: ţiganii le cer – cu toată seriozitatea! – potentaţilor ca simultan cu regionalizarea, să declare Clujul capitală a ţiganilor. Şi nu şi-a făcut apariţia revolta naţională, deoarece partea română nu ia în serios acest lucru. După cum nu ia în serios nici faptul că mai devreme sau mai târziu, creşterea numărului romilor va pune sub semnul întrebării caracterul de stat naţional al marelui stat român (exclusiv român!). Acesta nu este un pericol, nu nelinişteşte.
Sursa: cotidianul Szekely hirmondo, nr. 42 din 01.03.2013, autor Magyari Lajos
Cei care ies în stradă, flutură drapele, eroii şi trădătorii
Ziua libertăţii secuieşti se apropie. In anul autonomiei, mitingul din 10 martie, de la Târgu Mureş va fi prima mişcare semnificativă. Mii de oameni vor putea ieşi din nou în stradă în interesul autonomiei Pământului Secuiesc. Ne despart doar câteva zile de mitingul care împarte în mod accentuat opinia publică din Transilvania.
E dulce, deoarece sute, mii de oameni cred, cu convingere politică sau personală, că autodeterminarea secuiască poate fi câştigată doar dacă vor ieşi în stradă împreună cu simbolurile lor naţionale. Este şi amar, dat fiind faptul că cea mai mare reprezentanţă politică a intereselor noastre nu va fi prezentă oficial la acest miting. Nu va participa pentru că nu vrea să devină trepăduşul celor două partide maghiare mai mici, nu va fi prezentă, deoarece nu este de acord cu intensificarea tensiunilor etnice exacerbate. Conducătorii săi la vârf consideră că la 23 de ani de la schimbarea regimului, nu a sosit timpul ca secuiul, maghiarul transilvănean să revendice autonomie. Este mai bine să rămână în linişte, să continue politica paşilor mici.
Pe ultima suta de metri am devenit din nou divizaţi în loc să ne unim. Până acum, organizatorii au spălat creierul opiniei publice cu faptul că evenimentul nu va avea o tentă politică, însă acum nu auzim altceva decât insulte lansate de un partid la adresa celuilalt. Unul e vinovat, pentru că va fi prezent acolo, celălalt acuză de trădare de naţiune formaţiunea politică ce bate în retragere. Se răspândeşte un virus periculos în sufletul oamenilor, în exclusivismul lor au ajuns până acolo încât să pună la îndoială şi identitatea naţională, identitatea maghiară a prietenilor, cunoscuţilor, vecinilor lor direcţi, dacă aceştia nu aderă la una din tabere. Cu o astfel de concepţie, pun pe picioare instabile aspiraţiile proprii şi pe ale naţiunii şi scânteia posibilităţii autonomiei.
In loc să abordeze la modul raţional situaţia, caută un ţap ispăşitor, la fel cum procedează şi liderii noştri politici, şi împreună cu ei ne batjocoresc simbolurile naţionale sau spiritualitatea, moştenirea apropiatei zile de 15 martie. Pot fi înregistrate progrese? Care este de fapt scopul real, acela că acum se culcă şi se trezesc cu drapele?!
Cine este adevăratul duşman? Românul sau maghiarul transilvănean, care nu este capabil să-şi depăşească propria existenţă meschină?
Sursa: publicaţia săptămânală Erdovidek, nr.8 din 01-07.03.2013, autor Albert Egon
Trebuie mers!
Citesc, văd şi aud cu indignare că reprezentanţa intereselor noastre rămâne din nou fidelă ei înseşi, politicii sale oportuniste, indiferentă faţă de naţiune, şi nu va veni la mitingul poporului întreg, organizat la Târgu Mureş. E interesantă şi motivaţia adusă: mişcarea a căpătat o tentă de politică de partid! Din câte ştiu, CNS nu este un partid, şi reprezentanţii săi şi-au asumat organizarea! Este firesc şi salutar faptul că mobilizează şi reprezentanţii PPMT sau cei ai PCM, având în vedere că aici e nevoie de o organizare serioasă! Ar fi fost bine, dacă ar fi procedat la fel şi UDMR, în loc să bată în retragere cochetând cu Victor Ponta.
Acum ar putea urma doar un ordin dat primarilor sub semnul lalelei: nu cumva să apară la miting, din contră, fiecare dintre ei să le explice locuitorilor ce lucru demonic îşi doresc CNS-ul şi poporul: autonomia, în care ei ar urma să decidă asupra banilor proprii, în problemele proprii, şi mai vor să şi vorbească în limba maghiară în instituţiile publice, pe faţada cărora să arboreze cu neruşinare drapelul secuiesc! Si prin ce metode străine de Dumnezeu e revendicată ea: nu prin paşi mărunţi, ci ieşind în masă în stradă, perturbând convieţuirea paşnică cu românii! Sper însă că primarii aleşi sub culorile UDMR îşi menţin identitatea maghiară şi vor fi prezenţi toţi acolo, alături de consătenii lor.
Să înţelegem un lucru: nu este o politică de partid, ci un fapt sec acela că înregistrăm o descreştere numerică vertiginoasă, şcolile, instituţiile noastre publice sunt din ce în ce mai puţine, limba noastră maternă ajunge tot mai mult în plan secund, iar dacă nu întreprindem măsuri – chiar şi unele radicale – ne vom asimila treptat în naţiunea majoritară.
Tot în acest context aş dori să atenţionez CNS-ul – deşi cu siguranţă ştie şi e pregătit de acest lucru – că şi-a asumat o mare responsabilitate prin acest miting, să fie pregătit să evite, să respingă eventualele provocări! Iar fraţii maghiari secui să aibă în vedere demnitatea mitingului. Să fim atenţi la orice, în special să avem grijă unii de alţii, şi să dăm dovadă de stăpânire de sine şi calm în cazul eventualelor provocări. Conştienţi fiind de dreptatea noastră, sper că vom fi acolo foarte mulţi, şi vom dovedi împreună întregii ţări şi întregii lumi că existăm, suntem solidari şi nu permitem asimilarea naţiunii noastre!!
Sursa: cotidianul Haromszek, nr.6830 din 01.03.2013, autor Vajda Denes
10 martie – Ziua Libertăţii Secuieşti – Martirii secui
In 10 martie, ziua în care îi vom omagia pe martirii noştri la Târgu Mureş – cel mai mare oraş populat de secui –, vom prinde putere din devotamentul lor. In faţa monumentului funerar al martirilor vom jura că nu vom mai tolera statutul de cetăţeni de rangul al doilea. Vom promite că vom lupta cu fermitate şi perseverenţă pentru drepturile noastre. Curajul martirilor ne îndeamnă să nu cedăm în privinţa drepturilor comunitare ce ni se cuvin, să nu dăm curs intimidărilor naţionaliste intolerante, arogante, să nu permitem să fim mânaţi, ca o turmă supusă, într-o regiune mai mare, scopul urmat reprezentându-l modificarea forţată a procentelor etnice! Tocmai din acest motiv revendicăm restabilirea autonomiei teritoriale a Pământului Secuiesc, pentru că vrem o patrie maghiară secuiască, o patrie în care să ne putem simţi ca acasă! Ne dorim o autodeterminare în care vom putem trăi nu ca minoritate tolerată, în care să nu fie prigonite simbolurile şi limba maghiară. Avem nevoie de o autonomie în care deciziile să fie adoptate la nivel local, iar cele două popoare – maghiaro-secuiesc şi român –, care trăiesc aici, să participe, în funcţie de procentului lor numeric, la conducerea Pământului Secuiesc autonom.
Mesajul martirilor
Secuimea îi sprijină pe maghiarii din Transilvania să se poate bucura de autonomie culturală, locală şi – acolo unde există condiţii – de cea teritorială. Considerăm că, în Transilvania, maghiarii trebuie recunoscuţi drept un popor care beneficiază de egalitate în drepturi cu poporul român, iar limba lor să fie declarată limbă oficială. Fără egalitate în drepturi lingvistice nici nu există egalitate! In lipsa ei, maghiarimea este privată grav de drepturile sale, fiind discriminată din punct de vedere lingvistic. In Transilvania, baza egalităţii o poate constitui doar cunoaşterea limbilor română şi maghiară, cunoaşterea reciprocă a istoriei, a culturii. In Transilvania, pe Pământul Secuiesc, limba maghiară este doar o limbă tolerată. Pot fi amendaţi cei care, într-o regiune populată de maghiari majoritari, aspiră la egalitate lingvistică.
In această ţară poate fi sesizată în permanenţă ilegalitatea legală. Acest lucru înseamnă că, prin invocarea legilor antidemocratice, a anumitor prevederi din constituţie, maghiarimea transilvăneană poate fi privată de drepturile comunitare, iar secuimea, de autonomia teritorială.
Noi, secuii, care trăim aici, în cele aproape 500 de aşezări, pe teritoriul celor două judeţe şi jumătate, putem vedea şi asculta cu spaimă cum ni se strigă deseori în faţă pe posturile de televiziune româneşti că pământul nostru natal, Pământul Secuiesc, nu există. Se vorbeşte ironic despre existenţa poporului secui, este pusă la îndoială existenţa celor 750.000 de maghiari secui, care trăiesc în cele trei judeţe.
Tot de adevăr ţine şi faptul că, mai nou, tot mai mulţi intelectuali români din Transilvania sau din afara Transilvaniei, îşi ridică glasul în interesul revendicărilor juste ale secuimii, însă vocea lor nu ajunge – în uraganul naţionalist şovin – la masele de oameni.
Ne umilesc, suntem provocaţi
Trăim într-un stat în care naţionalişti şovini instigă liber, fără reţineri şi la modul josnic. Trăim într-un stat în care simbolurile secuieşti sunt batjocorite prin invocarea legilor. Drapelul secuiesc, sub care s-au aliniat şi trupele principelui transilvănean Moise Secuiul, şi care a fost adoptat în septembrie 2009 de Adunarea Naţională Secuiască de la Odorheiu Secuiesc, a devenit simbolul libertăţii secuieşti şi al poporului secuiesc. Excluderea acestuia din instituţiile publice de pe Pământul Secuiesc, ameninţarea primarilor maghiari înseamnă în fond şi prigonirea identităţii secuieşti. Prefectul judeţului Trei Scaune (Covasna) s-a ridicat la un nivel atât de înalt de intoleranţă încât nu s-a sfiit să impună acoperirea simbolurile populaţiei indigene în centrul oraşului Sfântu Gheorghe – în piaţa în care la 1848, predecesorii noştri au declarat lupta pentru autoapărare. Si acestea s-au petrecut nu în dictatura totalitaristă, ci în lunile trecute! Probabil a considerat, au considerat că românii colonizaţi în Sfântu Gheorghe, respectiv masele aduse aici din regiunile mai îndepărtate, ar fi deranjaţi de aceste simboluri. Poate şi-au făcut griji şi pentru faptul că păturile iluminate, mai cultivate ale românilor, nu pot fi amăgite cu istoria imaginară. Poate le-a fost teamă că vor exista români toleranţi, înţelepţi care îşi dau seama că sunt trataţi cu poveşti, deoarece adevărul este că aici, secuimea este poporul indigen. In semn de recunoştinţă pentru ridicarea la un nivel atât de înalt a convieţuirii paşnice româno-maghiare, prefectul a fost lansat de puterea de la Bucureşti direct într-unul din fotoliile ministeriale de catifea.
In Ziua Martirilor Secui şi a Libertăţii Secuieşti ne vom opune campaniei urii dezlănţuite. Vom evidenţia că nu suntem mai prejos decât alţii. In Ziua Libertăţii Secuieşti vom exprima că vrem, împreună cu românii, o autonomie care le va asigura celor care trăiesc aici un nivel de trai mai ridicat.
Omul se naşte pentru a fi liber
Curajul, spiritul martirilor executaţi în Piaţa Poştei din Târgu Mureş şi pe dealul Orko din Sfântu Gheorghe sunt vii în noi, vom fi capabili să câştigăm, prin forţa armelor paşnice, dreptul la autodeterminare în cadrul României, de care trebuie să dispună poporul maghiaro-secuiesc de pe Pământul Secuiesc, să câştigăm autonomia teritorială. Vom spune un nu hotărât oricărei speculaţii care ar modifica procentele etnice. Nu vrem să trăim, sub masca regionalizării, în patru sau şase judeţe. Noi vrem Pământul Secuiesc istoric ca pe o regiune separată! Nu vom accepta prin liberă voinţă unificarea cu judeţele populate de români majoritari.
În Ziua Martirilor Secui şi a Libertăţii Secuieşti, vom striga în faţa lumii întregi că revendicăm autonomia teritorială, restabilirea Pământului Secuiesc istoric! In această zi, în 10 martie, vom spune: Pământul Secuiesc există, pentru că îl vom menţine! E important să revendicăm autonomia comunităţii maghiare. Tocmai din acest motiv va fi nevoie – cum a fost şi la catalani – de mitinguri, proteste ample. In Ziua Libertăţii Secuieşti vom atenţiona, conducerea politică românească, în mod paşnic şi disciplinat, asupra faptului că fără autonomie nu există pace socială. Însă Ziua Libertăţii Secuieşti este în primul rând ziua omagierii, Ziua Comemorării Martirilor.
Sursa: cotidianul Haromszek, nr.6831 din 02.03.2013, autor Kadar Gyula
Ce nu permite legea este interzis? – Ultimatum pentru drapele
Dacă legea nu prevede că ceva este permis, acel ceva este interzis. Logic, nu? a spus prefectul judeţului Covasna, exprimând o teorie formulată deja şi de predecesorul său. Dumitru Marinescu nu împărtăşeşte acel principiu aplicat într-o democraţie consolidată, care spune că ceea ce nu interzice legea este permis.
Prin intermediul unei circulare, însărcinatul guvernului le-a dat termen primarilor o săptămână pentru a înlătura drapelul secuiesc arborat pe instituţiile lor. Săptămâna trecută, Marinescu le-a atras atenţia edililor din Târgu Secuiesc, Baraolt, Cernat, Lemnia, Ojdula, Ghelinţa, Vârghiş, Arcuş şi Chichiş asupra faptului că legea 75/2004, referitoare la utilizarea drapelelor, conţine prevederi referitoare strict la arborarea drapelelor României şi Uniunii Europene, drapelul secuiesc nu figurează în această lege, ca atare arborarea lui este ilegală. CJ Covasna, Sfântu Gheorghe şi Ozun nu figurează pe listă, deoarece împotriva acestora a fost demarată deja procedura.
Dacă UDMR tot insistă atât de mult ca drapelul secuiesc să fie arborat, să depună o moţiune pentru modificarea legii, nu va fi nici o problemă – a spus Marinescu. El a atras totodată atenţia asupra faptului că se impun soluţii concrete în probleme ale romilor, în timpul activităţii sale de primar al localităţii Vâlcele constatând că de cele mai multe ori, în spatele strategiilor răsunătoare nu există nici un plan de acţiune. Prefectul sprijină în continuare ideea înfiinţării la Vâlcele a unui punct de colectare a fructelor de pădure, respectiv ca după reabilitarea spitalului pentru distrofici musculari din Vâlcele, bolnavii îngrijiţi la Întorsura Buzăului să fie readuşi în acest spital.
Sursa: cotidianul Szekely hirmondo, nr.44 din 05.03.2013, autor Erdely Andras
Biroul de presă al Centrului European de Studii Covasna – Harghita
Lasă un răspuns