De data aceasta, replica lui Victor Ponta a fost nimerită! A fost chiar reuşită când, referindu-se la situaţia învăţătoarei greviste, simulantă grotească a simulacrului foamei, profitoare din plin, locativ şi financiar, al noului ei statut de parlamentar, a spus, fie şi cinic, poate prea cinic pentru un premier, că „pe cine nu lasi să moară nu te lasă să trăieşti”. O vorbă atât de inspirată, şi azvârlită cu năduf, că parcă îți vine a crede că i-a fost, de fapt, şoptită de noul lui şef-formator. Formatorul de fundaţii şi viitori presupuşi preşedinţi de ţară, locatar încă al unui Cotroceni transformat în sediu de pregătit ucenici politici, mai noul dar, în fapt, acelaşi vechi coabitant, Traian Băsescu.
Replica a fost dară nimerită: „pe cine nu laşi să moară nu te lasă să trăieşti!”. Fără „floricelele” şi ghilimelele cu eventuale trimiteri politice! Dar Victor Ponta ar trebui să se întrebe dacă nu cumva şi cei 7,5 milioane de alegători ar trebui să se refere la aceaşi vorbă în privinţa angajamentelor neonorate ale USL. Şi, aşa cum a ştiut să taie din cvorumul de referendum mii de români, sub diferite pretexte, presând pentru eliminarea din liste a fel şi fel de categorii de cetăţeni, la fel ar trebui să procedeze şi acum. Să şteargă din cele şapte milioane de votanţi pe alegătorii grevistei impostoare, cu normă de venit pe drepturi de autor, dar şi pe toţi cei care, într-un fel sau altul, şi-au pierdut încrederea în USL. Ar trebui să-i elimine din listele electoratului la care încă mai face referire pe alegătorii care s-au trezit că nu mai au parte nici măcar de consultaţii stomatologice gratuite pentru copii lor! Ar trebui să-i mai scadă din lista celor 7,5 milioane de „votanţi” pe toţi aceia care, lăsându-i pe ei, guvernanţii de azi să trăiască, să nu moară politic, riscă acum să nu mai fie ei lăsaţi să trăiască! Căci, într-o ţară în care nici copiilor nu li se mai asigură gratuităţi, nu doar speranţa e gata ucisă…
Astfel, guvernanţii ar putea avea surpriza ca acum, abia acum!, să se adeverească paradoxul listelor variabile pe care le imputau în preajma referendumului de demitere. Să constate că numărul celor dejamăgiţi este cu mult mai mare decât numărul de votanţi la care tot fac referire!
De aceia, cei ce au trimis-o în parlament pe învăţătoarea grevistă nu ar trebui să se mulţumească doar cu evacuarea ei din căminul de protocol în care stă abuziv. Nu ar trebui să se mulţumească doar cu obligarea acesteia de a restitui banii de cazare, 3000 roni pe lună, pe care i-a încasat de la Senat. Ar trebui să meargă până acolo încât aceasta să fie dată afară şi din parlamentul în care a intrat prin făţărnicie. Şi nu doar ea, ci şi toţi aceia care au garantat pentru imaginea ei de victimă care i-a asigurat locul printre „aleşi”.
Pentru că marea farsă care s-a jucat cu imaginea ei „simbol” este aidoma altor zeci de înşelătorii pe care le-am trăit în ultimele două decenii… Ne-am lăsat pradă emoţiilor, am refuzat să judecăm lucrurile la rece, chiar şi în clipa în care s-au ridicat voci avertizându-ne asupra ipocriziei acestei profitoare, care mai apelase la rezolvarea unor probleme personale prin simulacru, am evitat, poate pentru că aveam nevoie de simboluri ale revoltei noastre împotriva sistemului portocaliu, să conştientizăm faptul că puteam fi victimele unei alte mari şarlatanii. Aşa cum s-a întâmplat de atâtea ori în cele două decenii irosite doar pentru a fi astăzi martorii unui altfel de nepotism şi al unei altfel de nomenclaturi… O ignoranţă generală de care poate am râde; dacă nu ar fi vorba de 23 de ani irosiţi din viaţa fiecăruia.
Am râde şi dacă ar fi fost vorba doar de un simplu personaj dovedit în ipocrizia sa. O impostoare folosită într-o murdară campanie de manipulare. Dar, Cristiana Anghel a fost un simbol pentru mult prea mulţi oameni pentru ca felul în care şi-a negociat rolul să nu ne doară.
Şi doare şi faptul că nu este singurul „simbol” al revoltei împotriva portocaliilor care s-a dovedit a fi fost fabricat dintr-un morman urât mirositor. Să nu-l uităm pe „stegarul” cu normă de fluturare ori, mai ales, pe revoltatul liberal ce juca rolul politic de instigator, îndemnându-i pe români, înainte de alegeri, să dea cu guvernul portocaliu de pământ pentru că le-a tăiat drepturile bănești, pentru ca astăzi, când alt guvern face acelaşi lucru, să vină să explice senin că Statul nu poate arunca cu bani în toate părţile. Pentru că, poate aşa trebuie să înţelegem social-democraţia liberală: un Stat care nu-şi permite să risipească bani pe sănătatea copiilor!
Din păcate, deşi părea că s-a revoltat sincer împotriva impostorilor din USL, premierul şi-a retras rapid „nefericitele” vorbe. Poate a fost avertizat că nu se cade să loveşti într-un „simbol” atât de scump amanetat! Un simbol al mişcării sindicale care astăzi apare aşa cum a fost el „produs”: cu o fripturistă plătită de trustul lui Voiculescu pe ştatul drepturilor de autor, recompensată cu 13 000 lei, dar şi cu un loc de consilier în Ministerul Educaţiei pentru fiica sa…
Lasă un răspuns