De la pedagogie la demagogie…

Încă de când şi-a declarat intrarea în greva foamei în 2010, am privit cu suspiciune protestul învăţătoarei Cristiana Anghel din Caracal. Deşi pretindea că se sacrifică în numele tuturor cadrelor didactice pentru revenirea la salariile de din naintea diminuării lor cu 25 la sută, protestul, din start sortit eşecului, viza neîndoielnic propria imagine, dacă nu şi o străvezie acumulare de capital politic pentru apropiatul schimb de gardă. Învăţătoarea nu a vizat însă o funcţie politică de interes local, cum ar fi de aşteptat după modestia cadrului didactic şi lipsa lui de veleitarism, ci a ţintit parlamentarele, unde a avut toate şansele, fiindcă venea din partea USL, dar se sprijinea şi pe susţinerea unei imagini de eroină pur sânge. Judecând după mesajul acţiunii ei de protest, nu mă aşteptam la o prestaţie parlamentară strălucită, fiindcă un cadru didactic din învăţământul preuniversitar, ajuns pe scena politică, cel mai adesea are un discurs evaziv, moralizator, sau unul diletantist, exhaustiv; de la catedra unei şcoli se văd altfel de orizonturi decât din viaţa economică sau administrativă. Doamna Cristiana Anghel anunţa cel mult să mute pedagogia în Senat şi nu ştiu cât ar fi câştigat din asta decizia politică românească.

Dezvăluirile din ultima vreme ne arată însă că în loc de pedagogie, Cristiana Anghel a dus cu sine demagogia, fiindcă vechiul termen grecesc nu şi-a pierdut încărcătura semantică nici în zilele noastre, mai ales că năravurile au rămas aceleaşi. Încerc o dezamăgire colegială, nu de breaslă, când aflu că senatoarea care apăra drepturile profesorilor uită să apere şi nobleţea profesiei sale. Chiar dacă ar fi o simplă întâmplare că fiica senatoarei a ocupat un post de consilier în Ministerul Educaţiei, e suficient cât să lase loc de îndoieli. Senatoarea Cristiana Anghel susţine că postul respectiv a fost ocupat de fiica sa înainte ca mama să acceadă în demnitatea politică actuală. De accord cu domnia sa. Dar refuzul de a preciza care au fost beneficiile personale de pe urma grevei din 2010 a lăsat loc  pentru alte interpretari. La fel şi primirea unor bani de la Antena 3 în timpul grevei nu a făcut decât să compromită nobleţea cauzei şi s-o transfere în demagogie crasă. Că s-au numit drepturi de autor sau cine ştie cum, banii aceia sunt ca preţul vânzării lui Iuda. Intrată în colimatorul presei, învăţătoarea Cristiana Anghel, ca să citez un jurnalist, vede şi ea cât a câştigat pierzând în greutate. Că lucrurile nu prea concordă cu adevărul din documente, iarăşi o lasă pe senatoare fără apărare.

În plus, aflăm că „grevista lui Felix a primit locuință de la Ministerul Educației” și primește  bani pentru cazare, suficient pentru cei mai mulți să creadă (și să probeze cu argumentele lor) că și fiica ei a venit în același minister în timpul Guvernului Ponta 1. Indiferent dacă fiica senatoarei a intrat în minister cu sau fără sprijinul mamei sale, indiferent dacă grevista a primit sau nu 130 de milioane de lei vechi de la Antena 3, Cristiana Anghel cred că a pierdut încrederea breslei sale și orice principiu moral va enunța sau invoca multă vreme de acum înainte va rămâne simplă demagogie.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*