Ucigași în halate…

Descoperirile făcute la câteva laboratoare de analize medicale din București au generat un îndreptățit scandal în presă. Aveam să aflăm cu stupoare și revoltă că peste 14 000 de certificate de analize medicale au fost falsificate. Laboratoarele respective nu aveau dotările necesare pentru a face anumite analize, dar, cu toate acestea, primeau bolnavi, le recoltau probe, le luau banii și le dădeau certificate de analize, cu rezultate scrise după ureche. Altora le aruncau probele de sânge sau de altceva și, fără a se mai osteni să facă ce trebuia pentru analize, completau buletinele.  Banii pentru acestea ,,analize” erau decontați de Casa de Asigurări de Sănătate sau erau suportați de bolnav din propriul buzunar.

Erau trimiși la acele laboratoare bolnavi din București, dar și din provincie. Plăteau bani grei pentru drum, pierdeau zile, făceau efort, plăteau cel puțin cinci milioane lei vechi pentru analize și apoi așteptau cu înfrigurare rezultatele. În baza acelor rezultate li se stabilea de către medici diagnosticul, li se prescriau tratamentele necesare! Dumnezeule Sfinte! Făceai toate aceste sacrificii și tu, bolnav fiind, și familia ta, apoi, în loc să-ți găsești sănătatea, nu numai că ți se agrava boala veche, dar mai căpătai și altele, fiindcă ți se făcea tratament necorespunzător. Laboratoarele se aflau în legătură cu medici de familie și cu medici din spitale și aceștia trimiteau pacienții în mod expres acolo să-și facă analizele, fiindcă beneficiază de niște investigații complete și competente. Pentru asta, medicii respectivi primeau o cotă parte din profit! Instituțiile erau ele particulare, proprietățile unui turc și ale unui iranian, dar medicii, asistentele și tehnicienii laboranți erau români, creștini ortodocși. Oare, cum i-a răbdat pe ei inima să riște viața sau chiar să-i trimită la moarte peste 14 000 de oameni nevinovați, doar ca să-și umple ei buzunarul?

Te îngrozești când auzi de asemenea crime și nu-ți vine să crezi că ele sunt săvârșite de connaționalii tăi, împotriva ta, biet român lovit de o suferință mai grea sau mai ușoară. Tu îți faci datoria ta de cetățean și de ,,asigurat”. Plătești lună de lună din salariu, din pensie sau din buzunar bani mulți, ca să fii sigur că atunci când se va abate nenorocirea peste tine nu ești singur, ai un spate asigurat și vei putea lupta cu boala cu mai multă ușurință. Când se întâmplă acest lucru, însă, nu-ți vine să crezi ce descoperi. S-au desființat spitale, au plecat medici buni și asistente competente în străinătate, ești nevoit să stai cu alți doi-trei bolnavi în pat, ți se dă o mâncare imposibil de mâncat, ești obligat să-ți cumperi din oraș mâncarea, medicamentele, bandajele și fașele, trebuie să duci ploconul la fiecare, de la vlădică la opincă, fiindcă altfel nici nu se uită la tine. În saloane mișună ploșnițe și alte vietăți, atât pe podea, cât și pe pereți. Ai tăi din familie negociază cu medicul și cu asistentele prețul operației și al sănătății tale. Le iau banii cu seninătate, deși ei, cu experiența pe care o au, știu bine că zilele tale îți sunt numărate, indiferent ce ar încerca ei să-ți facă. Am mai auzit că trebuie să dai mită și ca să-ți facă foaia de trimitere la alt spital sau de plecare acasă ca să mori pe perna ta! Asta peste taxa oficială, numită ,,coplată”.

În provincie, calitatea serviciilor medicale este îndoielnică. Am internat pe cineva din familie cu reumatism; s-a externat și cu gastrită. Șase luni a stat un vecin al meu cu piciorul frânt pe ,,capră”, cu greutăți atârnate; l-am scos cu chiu, cu vai, l-am dus la Craiova și în trei zile s-a întors cu piciorul operat, în ghips și cârjă. Am dus la ecografie și la radiografie un bolnav; a fost găsit cu ficat ,,de aviator”; la trei săptămâni a murit, deoarece cancerul îi cuprinsese tot ficatul și asta cu mult înainte. Diagnostice puse în provincie au fost infirmate în centrele universitare. Mulți dintre Dvs.  ați auzit ce spun medicii din astfel de centre de cei de pe la noi.

Îți iei lumea în cap și pleci într-un centru universitar, fiindcă cheltuiala tot o faci, dar parcă ai mai multe șanse. Acolo trebuie să ai pe cineva să te recomande, să te introducă, sau buzunarul plin ca să ungi toate osiile. Te trezești însă că ajungi pe mâna unor criminali de genul celor de la laboratoarele prinse în flagrant și nimeni și nimic nu te mai poate ajuta: banii i-ai cheltuit, boala ți s-a agravat, poate ai mai căpătat și altele și astfel te vezi mic și neputincios în fața unei mașinării a morții.

Medicii nu sunt niște oarecare. Ei fac parte din corpul de elită al societății. Majoritatea sunt intelectuali de marcă, mulți autori de tratate și lucrări științifice, de studii și articole de mare profunzime. Avem medici renumiți în lume pentru rezultatele obținute în cercetarea și practica medicală. Medicii au fost și cred că mai sunt și buni patrioți. Au fost prezenți de-a lungul veacurilor pe câmpurile de luptă și au dat îngrijire răniților și bolnavilor, ne-au redat sănătatea multora dintre noi. Cum e posibil ca tocmai din tagma aceasta de intelectuali de elită să se desprindă asemenea monștri cu chip de om? Dacă nu mai avem încredere în medici, atunci în cine? Nu e destul suferința pe care o avem când suntem bolnavi? Cu ce drept ni se incubă în suflet și astfel de neîncredere, de bănuială? Avem lege suficient de dură, ca să pedepsească pe măsură astfel de criminali? Câți alții or mai fi!? Dumnezeule Sfinte, în ce hal am ajuns!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*