Dezbaterile aprinse de săptămâna trecută din jurul funcţiei de procuror şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), pentru care Victor Ponta a desemnat-o pe Laura Codruţa Kovesi, nu au făcut decât să confirme interesele politice din jurul unor funcţii în puterea judecătorească. Şi dacă în privinţa celei desemnate nu au fost prea multe comentarii altele decât cele din interiorul Uniunii Social-Liberale (USL), nu acelaşi lucru s-a putut spune şi despre decizia lui Daniel Morar de a se retrage din competiția pentru funcția de prim-adjunct al procurorului general de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pe care o ocupa prin detașare. Știut fiind că Victor Ponta i-a imputat acestuia „anchetarea” gorjenilor privind unele aspect semnalate la ultimele alegeri parlamentare, Morar și-a motivat demisia cu pertinență: a nu afecta dreptul Președintelui de a negocia cu Ponta (în calitatea lui de ministru interimar al Justiției) aducerea la vârful DNA a unor „oameni dintre cei mai buni”.
Urmărind discuțiile unor jurnaliști angajați politic, mi-am amintit că nu numai etnogenetic Grigore Ureche avea dreptate când spunea că „Românii câți se află locuitori în Țara Ungurească și la Ardeal, și la Maramorășu de la un loc sântu cu moldovenii și toti de la Râm se trag”, ci tot de acolo ei au moștenit și unele năravuri. De pildă, a încălca legea cu nonșalanță tot de la străbunii lor au deprins-o, fiindcă numai la Roma se enunțaseră cele mai sănătoase principii de drept, ca tot acolo să se ocolească ori de câte ori excepţia trebuia să confirme regula (Nulla regula sine exceptione). Recomandările Comisiei Europene (C.E.) din recentul Raport pe Justiţie (MCV) mergeau categoric spre urmarea căii legale în desemnarea candidaților pentru aceste funcții, însă și noi, ca și strămoșii de la Râm, am fi dorit să impunem un alt principiu: Necesitas non habet legem. Ori nevoile în cercurile puterii nu mai pot fi oneste în afara legii.
Dar oare nu romanii spuneau că Primum vivere, deinde philosophare. Și dacă tot puneau pe primul loc a trăi, înainte de a filosofa, legile lor nu puteau să fie rupte de nevoile care le impuneau și de fiecare dată orice lege nouă aducea cu ea și posibilitatea de a fi fraudată (Inventa lege, inventa frauda). Or, cazurile aduse în discuție, adică și cel al Codruței Kovesi și cel al lui Morar mi-au lăsat impresia unui troc politic din care nu au de câștigat, în cele din urmă, decât liberalii. Renunțarea la ministeriatul pe Justiție îi ține departe de orice suspiciune, deși și-au spus punctul de vedere făcând gestul lui Pilat din Pont. Si chiar dacă ar fi în definitv un troc politic, USL s-a sensibilizat mai mult pe partea conservatoare, a lui Voiculescu, el fiind unul din justiţiabilii despre care s-a vorbit mult în timp ce se juca de-a alba-neagra cu statutul de parlamentar tocmai pentru a trage de timp. Legum servi sumus ut liberi esse possimus, se spunea la Râm dintr-un justificat cult pentru lege; adică să fim sclavii legilor dacă vrem să fim liberi. Şi, într-adevăr, unde nu este justiţie, nu este libertate (Sine Iustitia nula libertas).
Probabil că şi Adrian Năstase va fi crezut că este primus inter pares, însă odată cu el statul de drept a devenit o promisiune tot mai sigură şi care nu trebuie să se mai intersecteze cu puterea politică, oricare ar fi interesele. Prin opţiunea pentru Laura Codruţa Kovesi, Victor Ponta a făcut un pas înainte, dar prin Daniel Morar a bătut în retragere. A propune Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) o listă de candidaţi eligibili înseamnă a da un răspuns serios C.E. Neîndoielnic că CSM va încerca să respingă orice încercare de ingerinţă politică în sistem, ceea ce îi va uşura misiunea preşedintelui Traian Băsescu şi, în acelaşi timp, premierul Ponta se va detaşa de orice obligaţie faţă de Antena 3 şi va încerca să-şi contureze o nouă imagine, cu mai multă verticalitate. Ca fost magistrat, el ştie că încă din Institutele romane din vremea lui Iustinian Iustitia est constans et perpetua voluntas sum cuique tribunes, adică se defineşte ca a fi voinţa statornică de a acorda fiecăruia ceea ce i se cuvine. Şi asta tot de la Râm citire.
Lasă un răspuns