Alegoria fericirii maharajahului în budigăi

Mazăre-maharajah, cunoscut şi ca James bob-de-mazăre, Ulise în budigăi ori Adolf Radu, salvamar şi calamar de piţipoance, nimfe de circumscriţie şi circumziţie electorală, e pe cale să o comită din nou! De data aceasta cu posibile urmări severe asupra naţiei şi aşa sărăcite. În fapt, ca singurul exemplar de leguminoasă neseacă din Plantaţia Stahanovistă de Decembrie a bătrânului activist Ilici-matusalemicul, Mazăre de Constanţa, soi de păstaie neblansată încă în fierbătorul DNA (dungile fiind probabil singura „ţinută” neprobată de acesta), vrea să impună exercitarea în pas de carnaval a mimării colective a fericirii. Pentru că, într-o continuă butadă a lipsei de fericire neproduse de procentele din conserva pesedistă, desfăcută la marea masă câmpenească a celor 70 de procente, dar rămasă, după golirea urnelor, doar cu verzi şi uscate, singura posibilitate de a bifa fericirea postelectorală, cel puţin la malul mării, rămâne impunerea obligaţiei chelneriţelor, bucătăreselor şi femeilor de serviciu, din restaurante, cluburi şi cantine, de a simula fericirea.

Pentru aceasta primarul vrej vrea să impună capitalismului de cantină de la malul mării sarcina construirii (de fapt a achiziţionării, că trebuie să câştige ceva şi firmele de împănat căruţe alegorice) şi a defilării în alegoria generală de sezon, vreme de două luni. Şi cum ţara mai are ceva amintiri despre felul construirii de „care”, primarul vrea să reimpună, ceea ce acum două decenii era sarcina maselor proletare de întreprindere, ca obligaţie neforfetară a organizaţiilor de tip întreprindere capitalistă.

Desigur, nu ar fi aşteptat Mazăre să revină propriul partid la conservele puterii pentru a da semnalul obligaţiei de simulare a fericiri. Ar fi făcut-o el şi sub mandatul lui „madam Udrea”, dar ar fi fost păcat să-şi tragă „portocalii” foloasele de turism. Dar acum, cu un ministru al turismului care spoliază forfetar domeniul, restructurând masiv ieşirile în lume a firmelor noastre de turism, Mazăre are posibilitatea de a contura pentru partid modelul fericirii ca sarcină.

Metodologia de convingere este simplă: cine mai vrea club, restaurant, terasă la mare, trebuie să participe la carnavalul de două luni. Cine se crede prea sec în exprimarea săptămânală a bucuriei fortuite, se retrage şi este retras din afaceri. Că bob de secară ameninţă direct: cu amenzi şi închiderea afacerilor!

Iar acesta este doar primul pas, căci, dacă nimeni nu va protesta împotriva acestor abuzuri, va urma probabil obligaţia defilării chiar pe sub balconul maharajahului de port. Iar dacă şi portul va fi tranşat în cele din urmă în favoarea primăriei, pesemne şi vapoarele vor trebui să arboreze la intrarea în port, nu „marele pavoaj”, ci chiloţeii tanga de sezon.

„Centrul” furajer al PSD-ului doar pare absent la fiţele şi excentrităţiile lui Suleiman Mazăre. În realitate, urmăreşte cu atenţie felul în care vrejul de Constanţa încearcă să sfarâme economia liberă, impunând cu de-a sila construcţii şi turnee de fanfaron. În fapt, în acest fel, „centrul” va lua pulsul permisivităţii şi gradului de absorţie al mediului de afaceri faţă de noi şi noi „standardizări” (tot mai planificate), iar Mazăre îşi va umple propriul hamabar de pe urma angajării firmelor de construit care alegorice, amenajate pe șasiuri de maşini mortuare, şi a angajări de societăţi pentru recrutat animatoare standardizate. 90-60-90. Şi uite aşa, şi animatoarelor electorale PSD-iste vor face un ban cinstit, neelectoral…

Iar dacă la malul mării patronii îşi vor pleca supuşi capul, şi îşi vor obliga angajaţii să defileze, dând din fese a fericire (evident, fese standardizate după cerinţele primarului care nu vrea să se mai trezează cu „două leşinate, două speriate pe carul alegoric”; şi iată cum mazărea merge bine cu „peştele” de litoral!), atunci, sarcina impunerii dispoziţiilor centralizate va fi mult mai simplă. Şi vor urma alţi primari-baroni care vor începe a impune „care alegorice” prin staţiunile şi oraşele lor nemetaforice.

Minunea mare nu vine însă din partea primarului de bălăceanca, socola şi obreja, ci din partea membrilor Cosiliului Municipal Constanţa care au aprobat aberaţia lui Mazăre, ba au suplimentat şi norma de prezenţă a animatoarelor la un minim de şase exemplare per car (!).

Or, măcar să deschidă carnavalul un car alegoric cu fruntaşii PSD… Un afet de tun pentru Ilici, o celulă cu acces la WI-Fi pentru Năstase, o cursă de şoareci pentru rozătoarea rozalie, un cornet de seminţe pentru primarul de la cinci, o conservă cu ieșire la port pentru Mazăre, un semafor şi un alcooltest pentru şeful de la Consiliul Judeţean…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*