Cu puțin timp în urmă, am avut rânduită Evanghelia Fiului Risipitor sau Rătăcitor. În alte traduceri i se spune ,,fiul desfrânat”. Majoritatea predicilor îl acuză pe acest tânăr și-l dau ca exemplu negativ. Poate că nu trebuie să ne grăbim să-l judecăm astfel. El este, într-adevăr, copil de bani gata, un copil iubit de părinți, un copil care are de toate, dar un copil care are propria lui personalitate și căruia i se respectă libertatea. Tatăl este om care cunoaște lumea și toate cele omenești. Fiul acesta îi cere partea ce i se cuvine din avere. Tatăl știe că acea parte va fi pierdută pe apa sâmbetei, că fiul o va risipi, dar îi respectă voința. Îl lasă ca să ajungă singur la concluzia cuvenită, deși aceasta îl costa atât pe tânăr, cât și familia enorm de mult. Tânărul își ia partea și pleacă în lume. Se opintește cât poate ca să risipească repede tot ce avea, lăsându-și libere toate pornirile pătimașe, împlinindu-și toate poftele și plăcerile. Nu ia în seamă adevărul, că orice grămadă, oricât de mare ar fi, se termină, dacă tot iei din ea și nu mai pui nimic. Și grămada s-a terminat.
Tânărul nu știa nici o meserie, nu găsește nimic potrivit decât ocupația de porcar. Era cea mai umilă ocupație. Noi râdem poate de el, dar nu cred că avem dreptate. Mai degrabă să-l admirăm pentru asta. A ales să muncească și nu i-a fost rușine să accepte cea mai de jos ocupație. Umilința aceea a fost primul pas spre salvarea lui, spre reabilitarea calității lui de om. Putea foarte bine să intre într-o bandă de hoți, de tâlhari, să ucidă, să jefuiască, să fure. Putea să ajungă în fundul unei pușcării sau condamnat la moarte. Hotărârea aceea de a se angaja porcar, fără să se rușineze de el însuși a fost salvatoare pentru el. Al doilea pas a fost hotărârea de a se întoarce la tatăl său, ca să-i ceară iertare. Al treilea pas a fost întoarcerea propriu-zisă și iertarea dată de tatăl îndurerat. Fiul acesta nu trebuie condamnat cu atâta înverșunare, cum se procedează cel mai adesea. Este omul care vrea să cunoască viața cu toate ale ei bune și rele. El iese învingător și cu școala vieții absolvită cu brio. El cunoaște păcatul și consecințele căderii în păcat. El se prăbușește, dar are și puterea de a se ridica.
Și azi avem mulți fii ai neamului nostru, care pleacă peste hotare, adesea peste mări și țări. Unii sunt copii de bani gata, ca cel din evanghelie. Se duc cu gândul de a-și găsi fericirea, de a construi castele în Spania. De multe ori se trezesc în fața unor realități dure, vitrege, în care se simt repede umiliți și hăituiți. Puțini sunt care procedează ca fiul cel tânăr din Evanghelie. Puțini acceptă să muncească orice, numai să fie muncă cinstită, iar banul câștigat să fie curat. Sunt unii dintre ei, care intră în tot felul de anturaje, care se ocupă cu trafic de droguri, de arme, de carne vie; sunt alții care-și vând sufletul și trupul pentru a câștiga câțiva creițari. Se poate întâmpla ca, mai devreme sau mai târziu, să înfunde pușcăriile, să li se înfigă un glonţ în cap, să vină în coșciug, așa cum au fost câteva cazuri și în zona noastră. Tinerii aceia nu au avut tăria fiului din Evanghelie și și-au pierdut atât sufletul, cât și libertatea, sănătatea, iar uneori și viața. Au fost și din cei ce au ajuns în pragul disperării și și-au pus singuri capăt zilelor.
Sunt azi tineri foarte mulți ai neamului nostru, care pleacă peste hotare. Se impun prin priceperea, prin seriozitatea și prin hărnicia lor. Ocupă funcții importante în cadrul unor firme de prestigiu; își înființează ei înșiși firme, devin cunoscuți, unii de renume. Astfel de oameni câștigă bani în mod legal, nu-i cheltuiesc prin cârciumi sau în bordeluri. Ei își construiesc în țară case cum nimeni nu ar fi visat vreodată să vadă așa ceva într-un sat românesc, cumpără mașini și utilaje scumpe își fac un rost și un capital, apoi se întorc în țară. Cu experiența acumulată și cu banii câștigați înființează firme și companii în țară sau desfășoară alte activități onorabile.
Tocmai aici vedem cât de minunată este libertatea de voință. Tuturor ne-o dă Dumnezeu, iar în ultima vreme societatea ne-o dă și nouă, românilor. Depinde de noi ce facem cu ea. Unii se pierd, alții se înalță! Unii ajung hula lumii, alții demni de respectul tuturor! Unii ajung talpa iadului, alții își înalță scară până la cer! Unii batjocoresc țara și neamul românesc prin ceea ce fac! Alții cinstesc țara, neamul, părinții, credința și limba prin ceea ce fac și ceea ce sunt. Cei din țară ne rușinăm de unii, de bucurăm de alții! Ne rugăm pentru toți să-i ocrotească Dumnezeu pe drumurile vieții, să le lumineze mintea ca să aleagă calea cea bună, să nu-și uite țara, s-o onoreze și s-o iubească; să nu-și uite menirea de oameni, de români, de creștini!
Lasă un răspuns