Democraţie cu lanţuri la glezne

Companiile transnaţionale şi băncile cămătăreşti fac legea în Ţara care „aur poartă, iar noi cerşim din poartă-n poartă”

Prin anii ’70-’80, în Republica Socialistă România se dorea crearea „omului de tip nou”. Ceea ce atunci părea o utopie, s-a realizat după nenorocitul sfârşit de an 1989, dar nu aşa cum se dorea pe timpuri. Omul de tip nou de astăzi poate fi întâlnit pretutindeni: „omul urât, angoasat, nefericit… „, cum a afirmat recent, într-un interviu, unul dintre reprezentanţii gărzii vechi a artiştilor autentici români, cunoscutul actor Dorel Vişan. Da! „Omul urât, angoasat, nefericit… ” mişună printre noi – în milioane de exemplare! Ne cotropeşte, suntem la mâna acestui om, omul trivial, agresiv, necinstit şi murdar, rod al haosului şi al educaţiei telecontrolate cu silicoane şi pornografie „pe sticlă”. În fotoliile confortabile de la parlament, de la guvern sau din curtea Cotroceniului puturoşesc oamenii care mint de-ngheaţă apele în toiul verii, grangurii cărora „omul de rând” le-a încredinţat destinele ţării şi pe care ei îl sfidează, îi ignoră drepturile şi libertăţile fundamentale. Occidentul s-a debarasat de vechituri, de rablele de maşini, de canalii şi de reziduurile nocive, pe seama statelor răvăşite în urma Jocului de Dominό al lui ’89, mai cu seamă pe speţele României. Tot mai mulţi români îşi pierd slujbele, iar sărăcia atinge cote paroxistice. Companiile transnaţionale şi băncile cămătăreşti fac legea în Ţara care „aur poartă” şi în care „noi cerşim din poartă-n poartă”. În aproape jumatate din statele membre ale U.E. veniturile au scăzut. Prin comparaţie, veniturile în ţările nordice, în Germania, Franţa, Polonia, au crescut datorită faptului că aceste state au sisteme de asistenţă socială şi pieţe ale forţei de muncă puternice. În aceste condiţii, pentru români, perspectiva anului 2013 se arată extrem de îngrijorătoare. Şi este puţin spus. Dacă ne punem speranţa în cei abilitaţi să administreze Ţara, la noi, ca la naufragiu: scapă cine poate!

„Perle” şi promisiuni economice fără acoperire

Se spune că cerşim bani „europeni”! Care europeni? Sunt de fapt cota-parte din cotizaţia României. Banii noştri, nu ai acestei Europe ipocrite şi hulpave. Cerşim accesul la spaţiul liber de circulaţie în superstatul U.E. – Noua Uniune Sovietică, în care ni s-a dat brânci şi-am devenim sclavi. Cerşim drepturile înscrise în lege, în loc să reclamăm nerespectarea lor şi discriminările la care suntem supuşi. Nu doar Occidentul este vinovat, îşi dau concursul şi cârpacii noştri, în mâinile cărora se jonglează machiavelic cu deciziile. Noi suntem vinovaţi că nu ne ridicăm din adormire să scuturăm paraziţii căţăraţi pe spinarea răbdătorului popor român în urma sângerosului decembrie al veacului trecut. După ce paraziţii şi-au însuşit agoniseala poporului român, după ce şi-au garnisit buzunarele până la refuz, i-au pricopsit şi pe trădătorii Neamului, oferindu-le până şi ceea ce nu le-a aparţinut vreodată. Generosul Occident ne-a azvârlit, precum papuaşilor din Noua Guinee şiraguri de „perle” şi promisiuni economice, iar ipocriţii moralişti ai U.E. ne-au „convins”, să implorăm intrarea în acest conglomerat nefast şi morganatic, proiectându-ne holograma iluziei că ni se vor deschide Porţile Raiului. Se pare că după ce, aparent – în silă şi de milă – ni s-a permis accesul, Raiul promis şi-a arătat faţa hidoasă. O antecameră a Împărăţiei lui Skaraoţki unde simulacrul democraţiei s-a dovedit a fi forma camuflată şi ipocrită a celei mai feroce dictaturi din istoria umanităţii.

Norvegia – Stabilitate economică pentru zile negre

Tot mai mulţi români sunt aruncaţi în stradă, valul sărăciei se amplifică. În aproape jumatate din statele membre ale U.E. sărăcia a atins cote fără precedent, în condiţiile în care veniturile au scăzut în două treimi dintre acestea. Prin comparaţie, veniturile în ţările nordice, în Germania, Franţa, Polonia au crescut. Toate aceste state au conducători care luptă pentru interesele naţionale, deşi ascund cu grijă noţiunile de naţinolism şi patriotism. Au sisteme de asistenţă socială puternice şi pieţe ale forţei de muncă rezistente, ambele, la fel de naţionaliste. În acest specrtru, perspectiva anului 2013 se arată înfiorătoare pentru români. Deşi mai avem încă resurse şi bogăţii naturale de invidiat, nenorocire este că, profitând de slăbiciunile guvernanţilor, alţii le exploatează spre profitul lor şi în detrimentul nostru. Acum, în plină criză economică, Norvegia, stat care a refuzat invitaţia repetată de aderare la U.E., este o ţară prosperă. Dacă multe ţări vest-europene sunt înglodate în datorii, poporul norvegian rămâne cu o avere pusă deoparte pentru zile negre, cu o stabilitate economică de invidiat şi cu un nivel de trai superior multor state membre ale U.E..

Importanţă cucutei în creşterea glandelor endocrine ale ţânţarului anofel sau naşterea prin cezariană a acvilei carpatine!

De când suntem stat membru al U.E. (zice-se, cu drepturi depline), ne merge din ce în ce mai rău şi până la urmă, întreb: ce caută România în U.E.? Răspunsul este simplu: pentru saltimbancii care ne conduc de peste 23 de ani – slugi prea-plecate ale globaliştilor-corporatişti -, suveranitatea Ţării, demnitatea naţională şi nivelul de trai al poporului român au aceeaşi importanţă pe care o are cucuta în creşterea glandelor endocrine ale ţânţarului anofel sau naşterea prin cezariană a acvilei carpatine! Întreb şi eu aşa: cine, în urmă cu două decenii, referindu-se la ungurii şi la ţigani (pe atunci nu fuseseră încă botezaţi oficial, rromi), zbiera din toţi bojogii: România face discriminare! Nu a durat mult şi, când ipocritul Occident s-a trezit cu hoardele de ţigani pe cap, a schimbat calimera. Asta cum se cheamă? U.E. interzice discriminarea, dar statele ei membre o fac fără reţineri! Este dreptul şi chiar obligaţia ministrului german, Herr Hans-Peter Friedrich, de protejare a naţiei germane, de stoparea profitorilor externi, dar nu prin generalizarea român=ţigan şi discriminarea tuturor cetăţenilor români! Herr Hans-Peter Friedrich uită că România a fost cândva alături de Germania, dar nu uită ştampila aplicată după trădarea de la 23 august 1944. Uită că o serie semnificativă de cetăţeni oneşti de etnie română (nu ţigănească) contribuie în mod cinstit la prosperitatea statului german. Pentru a ocoli discriminarea directă şi a evita pronunţarea „Zigeuner”, Germania – ca şi Franţa, Italia, Spania, Olanda etc. aplică discriminarea împotriva tuturor românilor. Situare între minciună şi ipocrizie! Au ajuns românii „jidanii” Europei secolului al XXI-lea? Ce culoare şi câte colţuri va avea steaua pe care U.E. ne va obliga să o purtăm cât de curând? Quod erat demonstrandum! Românii sunt extrem de săraci, nu se vaită nimeni, mai nimeni nu ia taurul de coarne. Nu mai sunt locuri de muncă!, pentru că nemernicii autohtoni au vândut pe nimic fabricile, uzinele, combinatele, intreprinderile rentabile, bogăţiile solului şi ale subsolului Ţării, străinilor interesaţi să contracareze concurenţa şi să transforme România în piaţă de desfacere şi mână de lucru ieftină. Aceştia le-au închis şi au lăsat salariaţii pe drumuri. Să fie oare Capitalismul occidental atât de bine intenţionat şi fără nicio vină? Cunoaşteţi răspunsul

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*