Iată în continuare două inedite balade culese în Mehedinți. Prima este o variantă a baladei Voinicul catană, culeasă de la Mihăilescu Ana din Bârda (1919-2012) la 1 oct. 1973, iar a doua este o altă variantă culeasă la 26 aug. 1972 de la Marin Stănciulescu din Bârda (născut l 8 febr. 1907):
1. Voinicul Catană
,,Foaie verde bob năut,
Vineri mama m-a făcut,
Sâmbătă m-a botezat,
Duminică m-a-nsurat,
Luni cu mândra m-am plimbat
La Ograd și Calafat
Și marți m-a încorporat.
Eu cu graiul am lăsat.
Am lăsat l-a mea nevastă,
Nouă ani să văduvească,
Nouă ani și nouă luni
Și vreo nouă săptămâni.
Nouă ani a văduvit,
Nouă luni n-a mai putut.
Nouă luni n-a mai răbdat,
Până când s-a măritat,
După al primarului
În capul orașului.
Dar tată-său ce făcea,
Lua săpoiul și săpa
Și mergea, scotea via.
Și-o scotea din rădăcină,
O-arunca peste grădină.
Pe sub poala codrului,
Vede coama murgului
Și vârful chipiului.
Calul negru, voinic negru:
Calul negru de drumuri
Și voinicul de gânduri.
De repede ce venea,
Nici ,,Bună ziua!” nu da:
,,- Ce faci, moșule, aci?”
,,- Scot via din rădăcini,
Că n-am pentru cin-s-o țin!
C-am avut un ficioraș,
Mi l-a luat la călărași
Și astăzi la casa mea
Este nunta noru-mea!”
,,-Lasă, moșule, via,
Că la vie-oi mai scotea,
Nunta ei n-oi mai vedea!”
El acasă când mergea,
Calu-n grajd că mi-l băga,
Sta la masă și mânca,
Dar nuntași-l întreba:
,,-De unde ești, băiețaș,
Din ce sat, din ce oraș?”
,,- Eu sunt de la Țarigrad,
Stau la masă nerugat
Și beau vinul ne-nchinat!
Și-am zis verde și-o lalea,
Scoateți miresica-ncoa,
Ca să-mi sărute mâna,
Să mi-o dărui cu ceva!”
Mireasa când ieșea,
Mâna lui i-o săruta,
Inelul i-l cunoștea,
La nuntași se întorcea:
,,- Beți, copii, și ospătați,
Cum ați venit, să plecați,
Că ce-am cătat am găsit,
Pe inel l-am dovedit.”
Varianta a doua (Voinicul catană):
,,-Ce faci, moșule,-n grădină?”
,,- Scot via din rădăcină,
Că n-are cui să rămână!
C-am avut un fecioraș,
Mi l-a luat la călărași!
Mi l-a luat la cătănie,
Nouă ani și nouă zile…
Și-am avut o nurorea,
Astăzi mi-e nuntă la ea!
Nouă ani că ea a stat,
Nouă zile n-a răbdat!”
,,- Lasă, moșule, via,
Și hai să-i vedem nunta!
Vie tu oi mai scotea,
Nunta ei n-oi mai vedea!
Vreau s-o cinstesc cu ceva,
Cu aur din mâna mea!”
La nuntă când au ajuns,
Din gură așa a spus:
,,- Dați mireasa încoacea,
