Să-l credem pe Borboly Csaba?

Când am luat cunoştinţă de noile idei ,,împăciuitoriste” lansate de Borboly Csaba am rămas puţin descumpănit, întrebându-mă dacă chiar i-o fi venit acestuia ,,mintea secuiului cea din urmă”, cum se spune, cu referire la mintea românului. Având un sens pozitiv, desigur, fiind o expresie cu o sinonimie apropiată de ceea ce se spune prin ,,i-a venit mintea la cap”!

Dintr-odată l-a cuprins pe Borboly Csaba dorinţa de a fi un preşedinte al întregului judeţ Harghita, adică şi pentru cei peste 40.000 de români câţi vieţuiesc în acest judeţ, după datele ultimului recensământ. Dar mai ştii, mi-am zis, se mai schimbă omul, au mai trecut nişte ani peste el, a devenit mai înţelept, are de acum şi o bogată experienţă şi de viaţă, dar şi în administraţia locală. Aşa că s-o fi dumirit că treburile sunt aşa cum sunt, ele nu pot fi schimbate, este deci absolut obligatoriu ca românii şi secuii – care de-a lungul vremii au convieţuit, în general, paşnic, respectându-se unii pe alţii – să convieţuiască şi acum la fel.

De altfel, din experienţa de viaţă de până acum – şi nu este puţină! – am avut de atâtea ori prilejul de a mă convinge că oamenii simpli, oamenii de rând, indiferent că sunt români, ori secui,  preocupaţi de viaţa lor cotidiană, de munca lor, nu sunt absolut deloc interesaţi în a crea situaţii conflictuale de natură etnică. În acest sens, nu pot să nu recunosc şi să nu apreciaz ca atare spusele lui Borboy Csaba, apărute în presă: ,,Putem să spunem că, mai degrabă, tensiunile româno-maghiare sunt o dispută intelectuală, nu o problemă  a oamenilor de rând”. Perfect, aşa este. Dar atunci nu ar fi cazul ca Borboly Csaba să facă pasul următor, să iniţieze o serie de dezbateri comune, în care să purtăm un dialog onest şi sincer, spre a vedea cum s-au născut ele?, care sunt cauzele pentru care nu ne putem înţelege?, ce anume trebuie să facem, şi unii şi ceilalţi, pentru a recâştiga încrederea dintre noi?

Însă nu pot să nu constat că Borboly Csaba rămâne prizonierul aceloraşi convingeri, absolut greşite şi false, dând vina pentru toate relele din Harghita pe ,,politicienii şi pe presa de la Bucureşti”. Pentru ca imediat să afirme că ,,noi facem lucruri concrete în acest sens”. Adică în privinţa instalării unui climat de linişte şi bună înţelegere în judeţ. Are chiar curajul să afirme public că ,,vreau să fim un model de bună convieţuire şi înţelegere(…) un bun exemplu în ce priveşte convieţuirea dintre cele două etnii”. Dă, Doamne!… Numai că, tot cu aceeaşi ocazie Borboly Csaba afirmă, fără nicio remuşcare, că noi ,,nu adoptăm decizii pe criterii etnice, ci criterii bazate pe dezvoltare politică”. Mă rog, nu ştiu cum o fi cu aceste ,,criterii bazate pe dezvoltare politică”. În schimb, dacă e să începem să scotocim prin arhivă mă tem că spusele sale nu prea au nimic comun cu adevărul. Nu vreau să aduc în discuţie decât celebara Hotărâre a Consiliului Judeţean Harghita nr.269 din 26 noiembrie 2009, prin care, la propunerea lui Borboly Csaba, drapelul secuiesc a fost adoptat şi ca drapel al Judeţului Harghita. A ţinut cineva seama atunci de obiecţiile celor doi consilieri români, care au solicitat ca pe un asemenea drapel să se regăsească şi un simbol al românilor harghiteni? Nici nu i-a ascultat nimeni.

Iar dacă Borboy Csaba vorbeşte despre o ,,dispută intelectuală”, de ce s-au montat la intrările şi ieşirile unor localităţi harghitene plăcuţe cu aşa-zisa ,,scriere runică”, afirmându-se că aceasta este cea mai veche scriere secuiască, câtă vreme, pe plan european, istoricii şi lingviştii sunt departe de a se pune de acord asupra originii şi folosirii acesteia. Cu ce scop s-a făcut aceasta? Ca să-i zăpăcească pe bieţii oameni? Când am întrebat pe un secui din Ditrău dacă ştie ce scrie pe tăbliţa respectivă? m-a privit lung şi apoi mi-a răspuns: ,,hat, ştie dracu, că noi nu am învăţat aşa ceva”!

Acum Borboly Csaba a iniţiat crearea  unei Asociaţii de Dezvoltare Intercomunitară Călimani-Gurghiu. Am înţeles că scopul acesteia ar fi tocmai luarea unor măsuri concrete privitoare la dezvoltarea zonei de nord a judeţului Harghita, având o populaţie preponderent românească.  Îmi vine să-i strâng mâna şi să-l felicit pe Borboly Csaba pentru această iniţiativă. Mă abţin însă. Şi o fac pentru mai multe considerente. În primul rând  nu ştiu dacă înaintea luării unei astfel de măsuri în şedinţa consiliului judeţean, domnul preşedinte a avut vreo întâlnire – nu, nu cu mine, în nici un caz! – ci cu unii dintre cei mai reprezentativi dintre locuitorii zonei, cu primarii, în primul rând, dar şi cu alţi oameni cunoscători ai realităţii din această parte de judeţ, pe care să-i asculte şi să reţină unele idei valoroase.

Altfel mi se pare că totul va rămâne o demagogie goală, aşa cum au mai fost şi alte asemenea ,,iniţiative”. Şi mă gândesc la ceea ce scriam cu vreun an şi ceva într-un articol, în care am consemnat spusele aceluiaşi Borboly Csaba la o  conferinţă de presă: ,,Românii şi maghiarii trebuie să aibă un dialog real.(…) Noi credem că una dintre măsuri este să luăm deciziile aici, pe plan loca, regional, şi să găsim soluţii pentru toţi. De aceea noi credem că în prima fază ar trebui să cunoaştem poziţia şi opiniile românilor din Harghita”.

Oare de atunci şi până acum o fi avut destul timp să cunoscă ,,poziţia şi opiniile românilor din Harghita”? Aceasta pentru ca ,,să luăm deciziile aici, pe plan local”. De acord, numai că Borboly Csaba o fi uitat de ,,decizia pe plan local”, aceea de a termina lucrările de modernizare a DJ nr. 174/A: Podul Crengii – Bilbor. Le-a spus-o în faţă bilborenilor acum vreo cinci ani, dacă nu mai bine, cu ocazia manifestării ,,Bilborul în sărbătoare”. Era tot satul acolo. L-au ascultat şi l-au aplaudat. Nimic însă nu s-a schimbat de atunci. Ba nu, s-a scmibat, fiindcă între timp pe cei câţiva km de drum modernizat s-au început ,,plombele”! Acum ar mai avea curajul Borboly Csaba să meargă în faţa sătenilor din Bilbor? Sunt convis că nu, fiindcă în loc de aplauze ar primi huiduieli.

Revenind la spusele lui Borboly Csaba în privinţa  cunoaşterii ,,poziţiei şi opiniilor românilor”, pentru aceasta este nevoie de un dialog permanent şi sincer. Altfel nu se poate. Fiindcă, dacă secuii doresc să-şi spună doleanţele, la rândul nostru noi, românii harghiteni, dorim să ni le spunem şi noi pe ale noastre şi dorim să fim ascultaţi. Dacă declaraţiile lui Borboly Csaba sunt într-adevăr sincere şi de bună credinţă atunci se va întâmpla acest lucru. Altfel vor rămâne la acelaşi stadiu de demagogie cu care dumnealui ne-a obişnuit.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*