Am văzut un chip de femeie gravat pe o camee

Mantia timpului ne înfăşoară pe nesimţite cu faldurile ei pe măsură ce clipele trec unele după altele într-un şir nesfârşit. O lucrare măiastră se cizelează pe suprafaţa nevăzută a sufletului prinzând contur în priviri, gesturi şi trăsăturile feţei. Uneori rezultatul este magnific, alteori mediocru, depinzând de calitatea experienţelor prin care ne este dat să trecem pe cărarea finită a vieţii. Cu toate acestea, timpul poate zămisli forme pline de stil în fiinţa noastră lăuntrică, pentru ca ulterior acest lucru să se observe prin tot ceea ce exprimăm prin intermediul gândurilor, cuvintelor, gesturilor şi acţiunilor. Frumuseţea autentică se naşte şi se dezvoltă din interior, revărsându-se ulterior printr-o cascadă de simţăminte ce se manifestă spontan în relaţie cu toţi oamenii şi cu tot ce există.

Natură, univers sau societate, nu contează, au parte de o continuă prefacere ce nu se opreşte vreodată sub mâna marelui maestru numit Timp, care niciodată nu se dă bătut şi mereu este nemulţumit de tot ceea ce a realizat până în clipa de faţă. Nu este de mirare cu câtă uşurinţă aruncă la coş astăzi creaţiile de ieri, pentru ca mereu să o ia de la capăt într-un joc aparent nesfârşit. Dar lucrurile sunt doar aparente în această privinţă, fiindcă există creaţii pe care le iubeşte şi pe care le aduce la perfecţiune cu o răbdare care întrece orice imaginaţie. Ce poate fi mai frumos decât un apus de soare? Sau adierea brizei marine în răcoarea serii pe ţărmul mării, cine o poate întrece? Sau foşnetul frunzelor în bătaia vântului pe culmea aspră a unui munte, cine o poate reproduce pe deplin?

Există creaţii care se apropie de ceea ce numim noi perfecţiune în lumea naturală din jurul nostru, dar  pentru care nu avem răgaz să le acordăm atenţie. Sunt multe flori de o frumuseţe ieşită din comun pe lângă drumul pe care tocmai trecem, dar noi privind dincolo de volan sau afundaţi în problemele de zi cu zi, uităm să le mai privim, să le mai admirăm şi să le mai aruncăm măcar o privire. Sunt atât de multe faţete ale realităţii, care se cer explorate şi de care depinde fericirea noastră, dar pe care le ignorăm sau le călcăm în picioare din neatenţie sau din neglijenţă.

Zâmbetul pe care suntem datori să ni-l acordăm unii altora lipseşte, deşi are în el esenţa perfecţiunii. Gestul de încurajare, cuvântul care motivează şi mâna care sprijină sunt cu totul absente în climatul unei competiţii devastatoare în lăcomia susţinerii unui standard de viaţă ce ne ucide în cele din urmă. Timpul este irosit, ocaziile sunt date uitării, iar viaţa trece într-o atmosferă anostă, care în cele din urmă se curmă brusc sub impactul viguros al unei realităţi ignorate, dar care nu poate să ne mai tolereze în neştiinţa noastră.

Cu toate acestea, lucrarea timpului se gravează în fiecare clipă pe suprafaţa, uneori netedă, alteori aspră, a sufletului, aşa cum cu migală se cizelează chipul unei femei pe o piatră semipreţioasă zămislind o camee de mare preţ. Uneori modelul reuşeşte, iar atributele frumuseţii încununează un efort de o viaţă, strălucind prin stil, armonie şi bun gust. Atunci gravura realizată prin intermediul minţii şi trupului prinde contur spre bucuria maestrului care nu se dă bătut până când nu îşi finalizează opera.

Prin excelenţă primăvara are impactul modelator cel mai puternic, fiindcă materialul este încă proaspăt, crud, iar mugurii abia au apărut. Cât timp elasticitatea este încă prezentă, modelarea se poate realiza cu uşurinţă, iar rezultatul devine magnific. Ulterior vara va întări formele gravate, iar toamna îi va oferi acea patină preţioasă a vechimii şi durabilităţii, care va trece asprul test al iernii. Sub mlădierea unduioasă, dar fermă, a trecerii şuvoiului de clipe peste materia vie abia ieşită la lumină, primăvara este primul artist ce îşi pune amprenta pe lucrarea interioară a sufletului şi pe cea exterioară a expresivităţii chipului trecerii noastre.

Însă dintre atributele cele mai frumoase ce pot fi inscripţionate în cameea vieţii noastre, nimic nu se compară cu idealul adevăratei feminităţi, care prin valorile pe care le poartă ne transmite simţul echilibrului formelor, armoniei principiilor şi universalităţii exprimării. Prin excelenţă, latura feminină este tributară noţiunii de estetic, de frumos, care se suprapune utilităţii până la estomparea acestui ultim aspect. Aceste aspecte pot da multă bătaie de cap bărbaţilor, mult prea grăbiţi să treacă la acţiune, ignorând şoaptele frunzelor şi mirosul plin de parfum al florilor la început de primăvară. Însă cameea se realizează în timp, pe măsură ce i se oferă ocazia de a modela fiinţa noastră lăuntrică.

Uneori ea ajunge la stadiul final, rezultatul fiind admirat cu încântare de către posesor, dar şi de către cei care ştiu să aprecieze adevărata calitate umană. Alteori ea rămâne la nivel de schiţă, cu un chip gravat superficial, detaliile fiind puţine la număr, ca o mărturie a unei lucrări abandonate sau compromise din cauza proprietarului. Este straniu să observi o femeie ce se îndepărtează de feminitate evoluând către materialism, prost gust şi grobianism. Să auzi cuvinte de ocară pornind de pe nişte buze care ar fi trebuit să exprime sensibilitate şi iubire, sau vărsând ură amestecată cu mânie, în locul cuvintelor de îmbărbătare şi compasiune.

Dacă există o şansă ca umanitatea să înveţe lecţia practică a iubirii, atunci aceasta este tocmai cea oferită prin menţinerea idealului de feminitate, de robusteţe a laturii estetice în faţa asaltului dur al bădărăniei unite cu materialismul deşănţat al vremurilor de faţă. Şi de aceea, venirea primăverii ne aminteşte mereu de cameea plină de frumuseţe ce se zămisleşte în interiorul nostru, având obligatoriu gravat chipul de femeie al iubirii. Dincolo de caracterul comercial al sărbătorilor de primăvară, totuşi aducerea aminte a idealului renaşterii şi frumuseţii merită să fie consemnată prin cuvintele pline de candoare pe care ar trebui să le adresăm unii faţă de alţii şi prin aprecierea celor care ne sunt prietene, soţii, mame sau colege, indiferent de rolul lor, tocmai pentru ca imaginea perfecţiunii sub formă de camee să ajungă la final.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*