Miron Cristea şi învăţământul românesc din Transilvania

Cu toate că a fost om al Bisericii, Elie Miron Cristea a fost, mai ales în prima perioadă a activităţii sale (1895-1910), în aceeaşi măsură şi om al învăţământului românesc din Transilvania, pe care l-a slujit cu credinţă şi cu pasiune, aşa cum a slujit şi Biserica neamului, fiind convins că învăţământul era ,,talpa casei naţionale, sarea pământului, piatra cea din ,,capul unghiului”, pe care se clădeşte viitorul neamului românesc”.

Elie Miron Cristea şi-a dat seama, mai mult decât alţii, că şcolile româneşti confesionale din Transilvania reprezentau atunci modalitatea de supravieţuire a naţiunii române, viitorul său. Prin ele, românii transilvăneni, chiar dacă făceau eforturi deosebite, spre a le susţine, aveau speranţa viitorului naţiunii, atât timp cât învăţământul de stat, subvenţionat de guvernul de la Budapesta, reprezenta, practic, un mare pericol pentru fiinţa naţională a poporului român, prin procesul de maghiarizare la care erau supuşi elevii.

Conştiente de acest uriaş pericol ce plana asupra naţiunii române, bisericile româneşti, cea ortodoxă şi cea greco-catolică, şi-au luat sarcina de a organiza şi îndruma învăţământul românesc din Transilvania. Aici, la începutul ultimului deceniu al secolului al 19-lea, funcţionau ,,în anul şcolar 1891-1892, 3083 de şcoli primare, patru şcoli civile, cinci şcoli secundare, şapte şcoli normale (preparandii pentru învăţători) şi şapte seminarii pentru preoţi.

Cel care a pus temelia învăţământului confesional românesc din Transilvania a fost marele mitropolit, Andrei Şaguna, ,,fiind şi acesta unu dintre motivele pentru care Şaguna va rămâne nemuritor în istoria Transilvaniei”.

Dedicându-se cu mare dragoste şi înţelegere învăţământului românesc, Elie Miron Cristea era convins că , în situaţia istorică de la începutul secolului 20 ,,numai Biserica este cea care să le poată cultiva (copiilor,n.n.) virtuţiile strămoşeşti”. Această înţelegere a avut-o Elie Miron Cristea încă din tinereţe. Să nu uităm că după absolvirea seminarului din Sibiu, în anul şcolar 1890-1891, el a funcţionat ca învăţător-director la şcoala cofesională din Orăştie, timp în care s-a distins printr-o rodnică activitate.

După terminarea studiilor universitare(1894) şi obţinerea titlului de doctor în filologie modernă la Budapesta(1895), mitropolitul Miron Romanul l-a încadrat, mai întâi, ca secretar, iar apoi ca asesor consistorial la Mitropolia Ardealului, funcţii care i-au conferit şi calitatea de comisar consistorial, inspector al învăţământului confesional organizat de Biserica Ortodoxă. În această calitate el a reînfiinţat conferinţele învăţătoreşti, iniţiate tot de Şaguna. Pentru a asigura o îndrumare mai eficientă a şcolilor, Elie Cristea, împreună cu Matei Voileanu, funcţionar la consistoriat, şi Vasile Blaga au întocmit un ,,Proiect pentru producerea şi decurgerea conferinţelor învăţătoreşti din Arhidieceza greco-ortodoxă a românilor din Transilvania”.

În conformitate cu acesta, întregul teritoriu al Transilvaniei a fost împărîit în 12 cercuri (districte), în fruntea cărora au fost numiţi, în calitate de comisari consistoriali, bărbaţi versaţi în ale pedagogiei: cercul Sibiu – dr. Vasile Bologa, directorul Şcolii Civile de fete din Sibiu; cercul Braşov – dr. Vasiliu Saftu, preot la biserica Sf. Nicolae din Braşov; cercul Făgăraş – Dionisie Făgărăşan, profesor la Gimnaziul din Braşov; cercul Mediaş – Demetriu Moldovan, protopresbiter la Sighişoara; cercul Sebeş – dr. Iosif Blaga, profesor la gimnaziul din Braşov; cercul Deva – dr. Pavel Oprişan, profesor la gimnaziul din Brad; cercul Zarand – Vasiliu Dămian, protopresbiter la Brad; cercul Câmpeni – Ioan Popovici, capelan şi profesor la Şcoala Civilă de fete din Sibiu; cercul Cluj – Gregoiu Pletosu, protopresbiter şi profesor la Năsăud; cercul Dej – Teodor Herman, protopresbiter la Dej; cercul Reghin dr.Elie Cristea, secretar consistorial la Sibiu; cercul Bistriţa – Simion Monda, protopresbiter la Bistriţa. Toţi cei de mai sus erau obligaţi să participe la conferinţele învăţătoreşti în cercurile de care răspundeau, cu ameninţarea tragerii la răspundere în caz contrar.

Pentru anul şcolar 1897-1898, conferinţele au fost fixate pentru ziua de 18/30 august, cu începere de la ora 9, precizându-se că ele vor dura două, sau chiar trei zile ,,în caz de lipsă”. Iar pentru ca aceste conferinţe învăţătoreşti să se desfăşoare cât mai bine şi să dezbată cele mai importante probleme ce stăteau în faţa învăţământului românesc confesional, dr.Elie Cristea, împreună cu vicarul Arhiepiscopiei Sibiului, arhimandritul Ilarion Puşcariu, au alcătuit ,,Circulariul” nr. 4066, care conţinea următoarele: 1. Care este motodul cel mai bun pentru a dezvolta în şcolari simţul religios-moral; 2. Prelângă cari modalităţi şi precauţiuni sunt a se distribui premii între şcolari, care s-au distins, pentru a evita efectele stricăcioase împreunate cu acest sistem, cu privire la educaţiune şi a ajunge scopul folositoriu de nobile emulare?; 3. Ce observări, eventual ce defecte s-ar ivi în praxă (pricepere, experienţă, rutină – n.n.) cu privire la planul de învăţământ cuprins în partea XIII-a 95-99, a normativului şcolariu votat de sinodul arhidiecezan în sesiunea anului 1882 ?”

După încheierea conferinţelor, comisarii consistoriali aveau obligaţia de a înainta Consistoriului ,,consemnările învăţătorilor îndatoraţi a lua parte la conferinţă, primite de la oficiile protopresbiteriale; consemnările învăţătorilor care au luat parte la conferinţă şi eventualele acte de scuză de la cei care nu au putut participa; procesele-verbale autentificate despre decursul conferinţei; particulariul de spese, eventual textul cuvântării de deschidere”.

Luând parte, în calitate de comisar consistorial şi de preşedinte al cercului Reghin, la conferinţa învăţătorească din comuna Jabeniţa (circa 4 km de Reghin, pe Valea Gurghiului), la care au fost prezenţi ,,un frumos număr de preoţi din apropiere, în frunte cu protopresbiterii tractului: Galaction Şagău şi Nicolau Mâneguţ”. Din darea de seamă, aflăm că în total au fost prezenţi 21 de preoţi-învţători, iar lucrările au durat două zile. Printre cei prezenţi s-au numărat şi fraţii Ioan şi Vasile Duma, primul preot-învăţător în satul său natal, Săcalu de Pădure, cel de al doilea preot-învăţător în comuna Jabeniţa. Pe acesta, Elie Cristea îl laudă că a zidit, pe cheltuiala locuitorilor din comună, o şcoală nouă ,,deşi comuna este săracă şi neînsemnată”.

Locul desfăşurării conferinţei cercului Reghin nu a fost ales întâmplător, fiindcă fraţii Ioan şi Vasile Duma se bucurau de o bună apreciere din partea comisarului consistorial. Ioan Duma era fostul memorandist, judecat în răsunătorul proces de la Cluj, din 1894, pentru ,,vina” de a fi răspândit Memorandul pe Valea de Sus a Mureşului. Fratele său, Vasile Duma va ajunge protopop ortodox la Reghin, iar ca vicepreşedinte al Comitatului Naţional Român din judeţul Mureş-Turda, în toamna anului 1918, a desfăşurat o vastă activitate pentru organizarea consiliilor şi gărzilor naţionale din zona Reghinului, până la Topliţa. După Marea Unire, la 5 iunie 1923, a fost ale episcop al Argeşului, luându-şi numele arhieresc de Nichita.

În cuvântul de deschidere a conferinţei de la Jabeniţa, Elie Cristea s-a referit pe larg la nobila misiune a învăţătorului, afirmând că nimic ,,nu poate fi mai frumos decât de a ţi se încredinţa creşterea tinerelor odrasle ale poporului(…), decât a avea privilegiul şi putinţa de a cultiva pe urmaşii noştri pentru temelia întregii lor vieţi”. El atrăgea atenţia asupra rolului şcolilor confesionale ortodoxe, care aveau datoria de a cultiva ,,în sufletul tinerimii a credinţei ortodoxe şi a tuturor măsurilor menite a oţeli iubirea poporului către Biserica strămoşească ortodoxă română, fără de care un progres temeinic al maselor unui popor olărit este exclus”.

Conferinţele învăţătoreşti, iniţiate de Elie Cristea în 1898, au continuat annual. În 1906, în calitate de comisar consistorial, Elie Miron Cristea a luat parte la conferinţele învăţătoreşti de la Reghin şi de la Oşorhei(Tg.Mureş). Prima s-a ţinut încomuna Deda, la 9/22 mai, fiindcă acolo tocmai s-a terminat noul local de şcoală, sfinţit cu ocazia conferinţei. Tot atunci s-a pus şi piatra de temeile pentru zidirea noii biserici.

După oficierea slujbei, comisarul consistorial, Elie Miron Cristea, ,,în limbajul dulce şi curat al poporului a ţinut o vorbire cu efect ce mintea omensească nu-l poate cuprinde”. Aşa stă scris în ,,Protocolul” întocmit de ,,notarii” Gheorghe Crăciun, C-tin Brătean, Grigore Ciontea şi Ioan Borşianu.

La deschiderea conferinţei, dr. Elie Miron Cristea a vorbit despre poezia lui Octavian Goga şi a lui Ioan Ciocârlan, care s-au inspirat, amândoi, din viaţa satului şi a ţăranului român.

Prima temă dezbătută la conferinţă a fost ,,Prin ce mijloace poate îndupleca învăţătorul mai uşor poporul ca să-şi trimită copiii bucuros şi regulat la şcoală”, tratată de învăţătorii Ioan Borşianu şi Grigore Ciontea, din Deda. Cea de a doua temă: ,,Organizarea şcolilor economice de repetiţie cu indicarea mijloacelor pentru susţinerea lor”, prezentată de învăţătorul Ioan Paicu. În concepţia vorbitorului ,,şcoalele economice de repetiţie” erau cursuri teoretice şi practice de agricultură.  Se vorbea acolo şi despre fenomenul emigrării spre America: ,,Luând băţul pribegiei, românul e silit a-şi câştiga pâinea cea de toate zilele pe ţărmuri străine, dar nu cu inima împăcată”.

Tot la conferinţa de la Deda a fost întocmită şi o ,,Jalbă” a învăţătorilor adresată Prea Venerabilului Sinod Arhidiecezan, cu rugămintea ca salariul învăţătoresc să fie ridicat la minimum 1000 de coroane la sate şi 1200 la oraşe; învăţătorul să primească cuartir corespunător, de cel puţin două odăi, cuhnia şi cămara supraedificate şi grădină de cel puţin ¼ iugăre, sau indemnizaţiei de cuartir şi grădină, la sate minimum 200 de coroane, iar la oraşe 300 de coroane.

Chiar şi după alegerea sa ca episcop de Cransebeş, dr.Elie Miron Cristea a dovedit o statornică preocupare pentru buna desfăşurare a învăţământului confesional românesc din Transilvania. Acest lucru se poate vedea şi din ,,Circularul” pe care episcopul îl dă către toţi învăţătorii şi catiheţii de la şcoalele confesionale greco-ortodoxe din eparhia Caransebeşului, ,,cu privire la folosirea unui metod intuitiv”, dat la 12 iunie 1913. Sau cel dat pentru cursurile de vară ,,pentru învăţători şi metodica predării”din acelaşi an.

Preocupat în cel mai înalt grad de problemele învăţământului românesc din Transilvania, dr.Elie Miron Cristea a străbătut, în lung şi în lat, pământul acesteia, a stat de vorbă cu învăţători şi preoţi, încurajându-i şi lăudându-i, pe cei mai inimoşi, criticându-i pe cei mai delăsători şi nepricepuţi. Aşa a procedat la Râpa Superioară (azi, com. Vătava) ,,unde parohul Nicolae Gliga şi învăţătorul Şendrea erau la datorie”; la Şieu şi la Şieuţi, la Prundul Bârgăului şi la Buhuşi, din judeţul Bistriţa-Năsăud.  La Cincu Mare (Braşov) a găsit o situaţie cu totul necorspunzătoare pentru că acolo s-a înfiinţat o şcoală confesională romano-catolică, dar cei 36 de elevi care o frecventau erau români ortodocşi !

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*