Excelență,
Vă scriu în calitate de cetățean român care cunosc destul de bine istoria relațiilor dintre români și germani, dintre România și Germania. Sunt relații care onorează cele două părți. Personal, am trăit întotdeauna un sentiment de satisfacție de câte ori am putut să particip la evenimente care au confirmat și chiar sporit consistența acestor relații.
Fie ca scriitor, fie ca profesor sau senator, ori ca publicist și comentator politic, referința la spațiul spiritual german am făcut-o de nenumărate ori, cu plăcerea de a consemna de fiecare dată rolul specific și atât de important jucat de germani în istoria Europei, a lumii, cu implicații benefice și pentru români. Se poate însă vorbi și de o reciprocitate, de o contribuție românească la binele și succesul german, chiar dacă acesta este un subiect quasi-necunoscut pentru aproape toată lumea. Un subiect asupra căruia o să mă pronunț câteva rânduri mai jos, nu pentru a-l epuiza, ci pentru a-l completa cu aspecte necunoscute de marele public. Până atunci, dați-mi voie să vă spun deschis care este mobilul acestui mesaj, ce anume mă determină să vă scriu:
Excelență, sunt deosebit de contrariat să aflu că domnul RADU GOLBAN, eminentul analist economic care trăiește în țările noastre, este victima unui abuz grosolan generat de consulul Germaniei de la Timișoara. Vestita corectitudine și principialitate a funcționarului german primește o infirmare, o dezicere neașteptată și, aș zice, dureroasă pentru unul ca mine. Decizia mitocănească (sic!) a Universității de Vest din Timișoara, privitoare la domnul RADU GOLBAN, prea tare nu mă miră. Dar sunt de-a dreptul debusolat să aflu că acea decizie, de un prost gust lamentabil, a fost luată la sugestia, ba chiar la presiunea reprezentanților diplomației germane din România, recte consulul din Timișoara. Mă aștept să aflu că domnul consul a făcut de capul său ce a făcut, fără să vă consulte, fără ca la Ministerul din Germania pe care îl reprezintă să se știe de intervenția sa total nedemnă pentru un neamț …neamț! Mi-e imposibil să admit că neinspiratul consul a ascultat de un ordin venit mai „de sus”!…
Țin să vă aduc la cunoștință opinia mediului academic românesc: stupoare și dezolare! De la înalți oficiali germani ne-am fi așteptat cel mai puțin, adică deloc, la un asemenea gest lipsit de fair play, lipsit de eleganță și bărbăție! Domnul RADU GOLDAN se cuvine, după regula jocului, a disputei de idei, să fie combătut acolo unde el a apărut și s-a manifestat public. Lovitura pe la spate care i s-a aplicat de către un diplomat german dezonorează însăși tagma profesională a diplomaților, indiferent de naționalitate. Nu-mi pot imagina argumentele cu care mi s-ar infirma aceste opinii. Asta nu înseamnă că nu aștept din partea excelenței voastre un răspuns, oricare ar fi acesta.
* * * * *
Excelență, sunt nenumărate și bine cunoscute situațiile în care românii au beneficiat de pe urma germanilor. Mai puține sau mai puțin cunoscute sunt motivele pentru care germanii ar trebui să fie și ei recunoscători românilor. Cazul RADU GOLBAN ne invită să examinăm situația și din acest punct de vedere. Mă voi pronunța în acest sens cu privire la două persoane extrem de importante pentru istoria germanilor, pentru succesul în istorie al germanilor: episcopul got WULFILA, din antichitate, și FRITZ WALTER, celebrul fotbalist. Despre aceste două personaje istorice emblematice, majoritatea germanilor nu știu chiar totul! Cât de important a fost WULFILA pentru creștinarea goților și, prin asta, a germanilor de mai târziu, nu este cazul s-o mai spun eu o dată. Țin doar să precizez că, în urmă cu ani de zile, am emis ipoteza că WULFILA, prin numele său, ne invită să-i atribuim o apartenență etnică geto-dacică. Cercetări ulterioare, ale unor germaniști români, au confirmat faptul că limba latină pe care o vorbea WULFILA avea toate caracterele specifice variantei răsăritene a limbii latine, acea variantă din care s-a plămădit mai apoi limba română… WULFILA a fost deci autohton, iar got numai prin adopțiune. Sper că dați importanța cuvenită procesului de încreștinare a strămoșilor dumneavoastră.
În acest proces a fost foarte implicat și un strămoș al meu, al domnului GOLBAN! Al românilor!
Contez pe umorul dumneavoastră pentru a accepta să examinați și ideea mea că Germania a câștigat în 1954 Campionatul Mondial de fotbal datorită românilor!… Da, da!… Dar înainte de a vă minuna de o așa ipoteză, atât de neașteptată, sunt sigur că veți fi de acord cu mine că pentru moralul germanilor, atât de afectat de felul cum s-a încheiat WW2, isprava de la Berna a elevilor lui Sepp Herberger a avut un rol imens, relansând elanul național teuton! A fost un miracol victoria de la Berna împotriva Ungariei, pe care nimeni nu și l-a putut explica! Din echipa Germaniei, cel mai important jucător a fost căpitanul echipei, neuitatul FRITZ WALTER! Or taman acest legendar neamț susține că triumful german din 1954 s-a datorat în mare măsură românilor, mai exact spus s-a datorat românilor exact în măsura în care acest triumf a fost și opera marelui FRITZ!
Pariez că nu știți despre ce vorbesc!… Nici măcar românii care să priceapă despre ce este vorba nu sunt mulți! Bănuiesc că, în schimb, sunt mulți ungurii care știu despre ce este vorba!… Care știu că au pierdut din cauza românilor finala cea de neuitat! Iar ura lor împotriva a tot ce este românesc s-a făcut atunci și mai mare!… Deși părea, atunci ca și azi, că mai multă ură nu se mai poate!… Nu mai are unde să încapă! Oricât ar fi de largă inima de hun a maghiarilor!…
Excelență, este vorba despre legendara bunătate și omenie a românilor!… Care s-a mai vădit o dată în primăvara anului 1945, când, împotriva voinței lor, românii au luptat alături de rușii bolșevici împotriva germanilor, foștii lor aliați de suflet! În mai multe ocazii, după 23 august 1944, românii au făcut prizonieri germani. Au știut prea bine ce soartă îi așteaptă pe bieții prizonieri, așa că grija ofițerilor români a fost cum să-i facă scăpați pe prizonierii germani, să nu înfunde și ei hăurile Siberiei, unde zăceau deja sute de mii de români!… Din câte știu eu, au fost mai multe situații în care românii nu i-au predat rușilor pe prizonierii germani, ci i-au ajutat să scape. Sfârșitul războiului era atât de aproape doar! Din punct de vedere strict militar, eliberarea prizonierilor nu crea niciun pericol, altul decât acela de a stârni mânia barbarilor roșii, incapabili să priceapă asemenea gest!…
Ei, bine, Excelență! Într-un astfel de grup de prizonieri germani s-a aflat și ofițerul FRITZ WALTER… La data aceea avea numai 24-25 de ani, jucase deja de mai multe ori în echipa națională a Germaniei. Dacă ar fi ajuns prizonier la ruși, este lucru sigur că ar fi lipsit de la finala campionatului mondial… Iar fără FRITZ WALTER, echipa germană… FRITZ WALTER însuși este cel care, cât a trăit, obișnuia să dea vina pe …români! Spunând ce vă spuneam și eu mai sus, că au avut și ei un rol! Nu m-am gândit niciodată să le pun nemților la socoteală această …datorie! Mult mai mare decât datoriile pe care zice domnul RADU GOLBAN că le-ar avea statul german față de România! Sunt om la 70 de ani și fac publicistică politică de 50 de ani! Uitasem de frumoasa poveste a lui FRITZ WALTER, așa este firea noastră, de români! Să uităm binele făcut altora! Contăm pe contabilitatea celestă, cea divină, mult mai exactă!… Și pe toți datornicii noștri care uită să-și mai arate recunoștința, îi lăsăm în plata Domnului! De data asta însă prea m-ați supărat cu gestul, așa de lipsit de …germanitate, care l-a transformat pe bravul român RADU GOLBAN într-o victimă a urmașilor nedemni ai lui FRITZ cel adevărat: WALTER!… Un gest care ar părea a fi jignitor pentru toți românii, nu numai pentru domnul GOLBAN!
În realitate, bine privit și atent cântărit, este un gest care scoate consulatul Germaniei din spațiul tradiției europene, ariene, a spiritului cavaleresc, a respectului pentru onoare și demnitate!
…Dar am uitat să vă întreb ce era mai important, domnule ambasador: ați jucat vreodată fotbal? Știți ce-i ăla auto-gol? Așa se cheamă ce a făcut consulul dumneavoastră de la Timișoara! N-ar strica să-l scoateți din echipă la pauză!
Întristat…
Lasă un răspuns