Timpul trece, leprele rămân

„Elita ‘telectualilor”, gruparea Liiceanu-Pleşu-Patapievici & Co. nu a făcut economie de osanale când a fost vorba de preamărirea romanului „Orbitor” al lui Mircea Cărtărescu. Graţie bunei sale colege, Catrinel P. şi a porno-scato-fizicianului I.C.R., „dr” „HoRoPa”, în pofida faptului că a ajuns la al treilea volum şi a fost tradus de către I.C.R., pe bani publici, în 18 limbi străine şi 60 de ediţii (venit personal în 2010 – peste jumătate de milion de dolari), „Orbitor” se pare că nu a fost citit de aproape nimeni.

De parcă nu era de ajuns, Mircea Cărtărescu nu s-a mulţumit să fie singurul favorizat al Institutului Cultural Roman (I.C.R.). Pentru a avea o companie adecvată – că de, cine se-asemănă, se-adună, şi-a introdus şi soţia, în nenumărate programe ale aceluiaşi I.C.R., care i-au asigurat deplasări prelungite în străinătate, pentru a-şi scrie „opera”, şi a-şi asigura traduceri în Franţa, Anglia, Canada, Austria, Suedia, S.U.A.. Bulgaria… Ce zboară prin colivia soţiei Orbitorului Men-debil, poetesa-porno Ioana Nicolaie – mult tradusă şi ea, în câteva limbi, de către I.C.R., tot din banii pensiilor şi alocaţiilor tăiate – puteţi constata şi singuri: „coastele zdrăngăneau ca sticlele de bere/ sub ţâţele ei nehrănite/ iar ea mânca, din el mânca/ îi sorbea ochii, îi sugea creierul/ îi lingea scrotul sărat/ îi înghiţea miliardele de seminţe”. Iubitul ei soţ şi partener de destrăbălare îi răspunde: „Numai când mi-am băgat botul în sexul ei blond, un tip mustăcios, cu ochi negri şi cu nasul drept s-a iţit dintre cârlionţi şi mi-a băgat limba drept în gură” (din vol. „40238 Teşcani”)…

Recomandat, în anul 2006, la Premiul Nobel de aceeaşi cloacă libidinoasă, Man-debilul Orbitor a fost decorat de către şeful statului cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofiţer, categoria A „Literatura”. Cam ce gen de „literatură” a primit premiul menţionat, puteţi constata din cele ce urmează:

„Orbitor. Aripa dreaptă”, apărut, la Editura Humanitas, condusă de Gabriel Liiceanu:

– „Uite cum e cu ţara: cică limbricul iese cu fi-su dintr-un c** plin de că**t, ca să-i arate cum e afară (…). Limbricu-ăla mic se gândeşte ce se gândeşte şi dup-aia zice: „Păi, tăticule, dac-aici e atât de frumos, de ce trebuie să trăim noi în gaura aia păroasă?, în duhoarea aia de că**t, în bezna aia groaznică?” Da’ taica-su-i zise răstit: „Fiule, să nu mai vorbeşti aşa! Aia-i Patria!” (pag. 58).
– „Îi plăcea să-şi pună degetul pe fund şi să-l miroase apoi” (pag. 84).
– „Dragule… dă-mi-o… te rog, te implor, dă-mi-o şi-n popou…aaaaah! aaaaah!” (pag. 185).
– „Îmi bag pu** în regina Angliei” (pag. 241).
– „Mă fu* în ea de Casa Albă?” (pag. 241).
– „CIA ce că**t e” (pag. 242).
– „Căci sfânt era să lingi cu devoţiune scrotul iubitului tău” (pag. 339).
– „La rândul ei, femeia primea-n gura caldă, rujată, tumefiată de dorinţă, capul umed al penisului, pe care-l sugea amintindu-şi sfârcul matern, din care supsese odată certitudine şi ocrotire” (pag. 339).
– „Vrei să ne fu**em în c**? Mi-am amintit, fulgerător, din bancuri şi din pălăvrageala copiilor. Homosexualii. Poponarii. C**iştii (…). Unii oameni nu şi-o băgau în gaura femeilor, ci în fundul altor bărbaţi. Erau cei mai răi dintre toţi, căci oamenii mari făceau prostii cu nevestele lor ca să aibă copii, dar poponarii şi-o băgau acolo, în caca, pe unde trăgeai pârţuri, de unde-ţi ieşeau, câteodată, când te mâncă, viermişorii” (pag. 381).
– „Fesele bărbatului izbeau acum ritmic, neiertator. Ouăle, vizibile prin punga lor de piele, loveau anusul şi fesele femeii, care-ncepu să scoata strigăte aspre şi îndemnuri obscene, spuse brutal” (pag. 341).
– „Am avut milioane de târfe, în masa lor colcăitoare de ţâţe, cu**ri şi vulve” (pag. 519).
– „Am exersat sodomia„ (pag. 519).

Astfel de expresii reprobabile pot fi întâlnite la tot pasul în „opera” ex- nobeliabilului şi cer iertare pentru prezentarea acestor obscenităţi, deşi, din respect pentru cititori am pus steluţe acolo unde textul din carte este „original”. Mai mult decât inadmisibil, condamnabil chiar, este faptul că titlurile Cărtărescului există în programa de lectură obligatorie a elevilor de liceu – un prilej-pretext pentru a face vânzare inepţiilor acestui parazit literar.

Lecturând exemplificările porno-literaturii Man-Debilului, cineva, pe un blog , afirma că unele pasaje scabroase ar fi fost scoase din context, ceea ce n-ar fi corect. Din orice context ar fi fost scoase, tot pornografie se cheamă, practicată scandalos, pe banii contribuabilului român.

Complăcându-se în pielea editorialistului de casă al măriei sale timonierul – pe care-l numeşte „un preşedinte pentru alte coordonate istorice” -, Man-debilul Orbitor s-a bucurat de un statut mai mult decât privilegiat. Scriiturile lui au fost traduse – tot pe cheltuiala poporului – folosindu-se subterfugiul introducerii aberaţiilor sale într-un program naţional al I.C.R., în mai multe limbi, ca şi cheltuielile cu care-şi promova romanele pornografice. Declaraţia Man-debilului Mitläufer despre lansarea şi trompetarea inepţiilor sale, care au înghiţit sume considerabile din buzunarul cetăţeanului român este edificatoare fiind consemnată într-o ştire a Mediafax din 28 august 2007: „Voi face de fapt un lung turneu de promovare în toată Europa, la Viena, Graz, Stuttgart, Berlin, Basel, Frankfurt…”. Inacceptabil, I.C.R., sub conducerea „doctorului„ fără doctorat a promovat mai mult pornografiile cărtăresciene decât opera lui Eminescu, cadavrul din debaraua HoRoPa-iană.

Traduceri pe banii poporului român

1. Orbitor, Editura Denoël, Paris, 1999
2. Vakvilág – A bal szárny (Orbitor. Aripa stângă), Editura Jelenkor Kiadó, Pécs, 2000
3. Orbitor, Editura Gallimard, 2002 (traducere în limba franceză de Alain Paruit)
4. Orbitór. Vänster vinge, (traducere în limba suedeză de Inger Johansson)Editura Albert Bonniers Förlag, Stockholm, 2004
5. Orbitór. Kroppen (Orbitor. Corpul), (traducere în limba suedeză de Inger Johansson)Editura Albert Bonniers Förlag, Stockholm, 2006
6. Die Wissenden, (Orbitor. Aripa stângă), (traducere în limba germană de Gerhardt Csejka)Editura Zsolnay Verlag, Wien, 2007
7. Mesanver vol. 1 (Orbitor vol. 1), (traducere în limba ebraică de Yotam Reuveny)Editura Nymrod, Tel Aviv, 2007
8. Orbitor. Venstre vinge (Orbitor. Aripa stângă), (traducere în limba norvegiană de Steinar Lone)Editura Bokvennen, Oslo, 2008
9. Orbitór. Höger vinge, (Orbitor. Aripa dreaptă), (traducere în limba suedeză de Inger Johansson)Editura Albert Bonniers Förlag, Stockholm, 2008
10. L’Aile tatouée, (Orbitor. Aripa dreaptă), (traducere în limba franceză de Laure Hinckel)Editura Denoël, Paris, 2009
11. Cegador (Orbitor. Aripa stângă), (traducere în limba spaniolă de Manuel Lobo Serra)Editura Funambulista, Madrid, 2010
12. Orbitor. Kroppen (Orbitor. Corpul), (traducere în limba norvegiană de Steinar Lone)Editura Bokvennen, Oslo, 2010
13. De Wetenden (Orbitor. Aripa stângă), (traducere în limba neerlandeză de Jan Willem Bos)Editura De Bezige Bij, Amsterdam, 2010
14. Der Körper, (Orbitor. Corpul), (traducere în limba germană de Gerhardt Csejka)Editura Zsolnay Verlag, Wien, 2011
15. Blinding, (Orbitor), (traducere în limba engleză). Editura Archipelago Books, New York, 2013

„Apariţia acestor traduceri a fost finanţată de I.C.R., instituţie aflată până nu demult sub patronajul Preşedinţiei României, cu un buget de peste 12 milioane de euro, finanţare care cuprinde dreptul de traducător, dreptul de autor, plata tirajului şi a acţiunilor de promovare (reclamă)![ ] „. Un bun motiv pentru un audit sever.

Acum, arătând spre pupilul său favorit, şeful statului poate reitera lejer vechiul său slogan de pe vremea când trebuia să se ocupe de drumurile ţării,: „Aici zac banii dumneavoastră!”. Apropos, pe foştii miniştrii de la cultură nu-i întrebă nimeni?

În nedumerirea mea, parafrazându-l pe Lăpuşneanu, pun încă o întrebare: de ce, oare, nimeni nu-i spune nici lui „HoRoPa”, nici Man-debilului: O să daţi seama, domnilor! Şi tot eu răspund: pentru că la noi se poate orice. Timpul trece, leprele rămân… nepedepsite!