Cartea „Mitropolitul Antonie al Ardealului. Rugul aprins al conştiinţei neamului”, apărută la Editura „Casa Cărţii de Ştiinţă” Cluj – Napoca, în 2012, cu prilejul împlinirii a şapte ani de la naşterea sa cea cerească şi veşnică, se constituie într-un dar spiritual binecuvântat făcut către noi cititorii, creştini ortodocşi şi nu numai, un dar pornit din preaplinul inimii şi calda simţire a celor doi autori ai săi, pe care ţinem să-i felicităm în mod deosebit, cu acest frumos prilej şi fericită ocazie – Nicholas Buda – cunoscutul scriitor american de origine română, şi Maica Anastasia (Ana) Buda.
Conceptul şi designul coperţii aparţinând lui Nicholas Buda şi Lana Lee, noua apariţie, după cum rezultă din chiar titlul evocat, are principala menire de a ne reîmprospătata şi completa aducerile aminte cu faptele de viaţă, cu opera şi ctitoriile marelui ierarh, slujitor, orator, prelat şi scriitor, cel care a fost Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Antonie Plămădeală, om de vastă cultură şi mare personalitate a vieţii ecleziastice, cel care şi-a închinat întreaga activitate pentru buna aşezare a lucrurilor în actul sfânt al slujirii lui Dumnezeu, adesea mergând până la suferinţă şi sacrificiu, asemenea Sfântului Augustin.
Volumul este prefaţat de către Domnul Simion Cristea – scriitor şi doctor în Filosofia Limbajului, care, într-o lapidară exprimare a domniei sale, de la bun început ne explică faptul esenţial că această carte „ne prezintă mărturii vii şi acte deosebite, cu valoare de document memorial, ce transmit emoţii cu valoare empatică…”, …„luând în considerare viitorul la care se gândea, spre care se îndrepta şi pe care-l construia” cu atâta migală Arhiepiscopul şi Mitropolitul Antonie Plămădeală. Iar totul având ca temei realitatea trăită de fiecare dintre noi întru credinţă, singura în măsură să ne susţină şi să ne ajute „să dobândim ceea ce dăruim, trecând de la ştiinţă la conştiinţă”. Structurată, în principal, pe conţinutul dialogurilor dintre cei doi autori cu importante personalităţi ale vieţii culturale şi monahale actuale, precum: IPS Părinte Andrei Andreicuţ – Arhiepiscop şi Mitropolit al Clujului, IPS Părinte Casian Crăciun – Arhiepiscop al Dunării de Jos, PS Părinte Irineu Duvlea – Episcop Vicar al Episcopiei Ortodoxe Româneşti din America şi fost Stareţ al Mănăstirii Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus, judeţul Braşov, Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Abrudan – de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” Sibiu, Pr. Prof. Univ. Dr. Theodor Damian – poet, editor şi promotor cultural – New York – SUA, scriitori şi alte personalităţii culturale remarcabile, inclusiv ing. Mihai Plămădeală – unul dintre fraţii marelui dispărut, alt intervievat de seamă fiind însăşi autoarea Maica Anastasia Buda, care a stat în preajma Mitropolitului o lungă perioadă de timp, o parte din arhiva foto publicată aparţinând acesteia. Pe parcursul a 358 de pagini, cartea pune în evidenţă dimensiuni esenţiale şi imagini portretistice cu totul inedite ale sufletului şi mentalului profund luminoase ale Înaltul Ierarh şi cărturar: „adevărat prinţ al Bisericii… intelectual de înaltă ţinută… pasionat de cauza neamului românesc”, astfel cum într-atât de simplu şi de expresiv mărturisea Părintele Prof. Theodor Damian de la New York.
Un alt episod, la care se face adesea trimitere, văzut prin prisma relatărilor făcute de către cei care l-au cunoscut direct şi nemijlocit pe Mitropolitul Antonie, este şi acela în care se relevă experienţa la limită trăită de acesta, în calitatea sa de deţinut politic, fiind arestat şi încarcerat în închisorile comuniste în perioada anilor 1954-1956, ca fiind unul dintre iniţiatorii şi promotorii mişcării religios-creştine şi intelectuale, alături de Părintele Daniil (Sandu Tudor), pe numele adevărat Alexandru Teodorescu, mişcare cunoscută la acea vreme sub denumirea „Rugul Aprins”, de la Mănăstirea Antim din Bucureşti (1943-1958).
Cartea impresionează într-un mod plăcut şi prin faptul că ne prezintă chiar autobiografia personală, cât şi Bibliografia Arhiepiscopului şi Mitropolitului Antonie Plămădeală, lucrări în volum, în întregime, între care se disting vol.: „Tradiţie şi libertate în spiritualitatea ortodoxă” – Sibiu, 1983; „Trei ceasuri în iad”, Editura Eminescu – Bucureşti, 1970, 1992 şi 1993; „Ca toţi să fie una” – Bucureşti, 1979; „Amintirile Mitropolitului Antonie Plămădeală” – Bucureşti, 1999, împreună cu numeroase fotografii, care îl înfăţişează în diverse ipostaze ale vieţii sale, referinţele critice asupra operei, cu şi despre scriitorul Antonie Plămădeală, ilustraţiile foto şi copiile acelor documente ce i-au aparţinut fiind însoţite ulterior de o legendă enunţiativă şi explicativă a conţinutului acestora. De semnalat şi acurateţea datelor despre persoanele intervievate (date biografice, opera etc.)
În final, cartea se încheie cu o cugetare având valoare de simbol, exprimată de marele prelat cu privire la fiinţa trecătoare a omului şi relaţiile sale cu semenii: „Existăm în lume prin prietenii pe care ni-i facem şi pe care învăţăm să ni-i păstrăm. Altfel ne înghite singurătatea.”
Aşadar, iată o scriere literară memorabilă, cu totul specială prin modul în care a fost gândită şi elaborată, care îndeamnă la reflecţie adâncă asupra destinului unui mare OM, la rememorarea personalităţii şi a operei pilduitoare a Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Antonie Plămădeală, ce emană şi azi căldura sa umană, un OM care, înainte de a trece la cele veşnice (în ziua „Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul” – 29 august anul 2005), a trăit în spirit ecleziastic şi în deplina convingere că „o cultură adevărată se face cu ochii către cer”, iată o carte de suflet care îndemnă să citeşti şi să nu uiţi. Căci, „Credinţa ne ctitoreşte, ne susţine în ceea ce suntem şi ne ajută să dobândim ceea ce dăruim trecând de la ştiinţă la conştiinţă. Viaţa scrisă a unui om scapă printre degete trăiri simple date de mirosul primăvăratec al pământului reavăn, de stingerea zăpuşelii zilelor de vară în apa unui râu, de înfruptarea din fructele luate din pom, de foşnetul paşilor prin covorul de frunze, toamna, de bucuria fulgilor sturlubateci de nea şi atâtea altele aflate într-o continuă remodelare într-o singură zi, darămite în atâtea decenii? Suntem convinşi că înşiruind nume de oameni şi de locuri, ani, studii, lucrări, ocupaţii, funcţii, opere, misiuni, identificăm mai exact pe cel la care ne referim, altfel nu am face-o, cu toate că au numai valoare de semn, similar celui din picturile rupestre sau dinăuntrul piramidelor ce-l însoţeau în eternitate pe eroul reprezentărilor. De aceea, calea urmată în această carte ne prezintă mărturii vii şi acte vivenţiale cu valoare de document memorial ce transmit emoţii cu valoare empatică. Luând în considerare viitorul la care se gândea, spre care se îndrepta şi pe care-l construia, locul ce ni-l aminteşte pe Mitropolitul Antonie Plămădeală în căldura şi frumuseţea sa umana este cel al Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, rămânând ierarhul protector al Academiei Teologice pe care o vedea fiinţând în acel spaţiu mirific.” – Simion. D. Cristea.
În concluzie şi în încheiere, în acest fel stând lucrurile, am constatat că poporul nostru drept credincios dimpreună cu slujitorii sfintelor altare au ştiut să-şi conducă şi să-şi cinstească Păstorul lor duhovnicesc care le-a purtat grija celor sufleteşti, în aceste ţinuturi transilvane, vreme de peste douăzeci şi trei de ani!… Am mai constat faptul, pe parcursul acestor zile, că acest eveniment nu a fost atât de mediatizat ca altele, deşi ar fi meritat cu prisosinţă dar, mă rog, trecem şi peste acestea cum am trecut noi şi peste altele!… Am văzut multă lume, şi clericală şi laică, plângându-l pe părintele lor, simţindu-se, de acum încolo, văduviţi, dar convinşi că Arhiereul Antonie a plecat să se întâlnească cu Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos – Arhiereul Cel Veşnic – pe Care l-a slujit cu atât dragoste şi devotament întreaga sa viaţă!… Totodată, în urmă cu şapte ani, am fost foarte impresionat de liniştea şi starea de reculegere în care s-a desfăşurat întreaga slujbă şi îndeosebi, momentul procesiunii şi al punerii sale în mormântul anume pregătit dinainte, unde va fi de acum încolo alături de Mitropoliţii Nicolae Bălan, Nicolae Colan şi Nicolae Mladin – toţi înaintaşi ai săi pe Scaunul istoric şi duhovnicesc al Ardealului!… Am mai constatat că lumea realizează faptul că nu poate fi scrisă istoria contemporană a Bisericii Ortodoxe Române fără Arhiepiscopul şi Mitropolitul Dr. Antonie Plămădeală – care este o adevărată piatră de hotar pentru cultura şi spiritualitatea Bisericii şi a poporului nostru!… Nădăjduiesc că vom şti, pe mai departe, să ne cinstim înaintaşii aşa cum se cuvine deşi în aceste vremuri, preţuim mai mult pe alţii de oriunde şi de aiurea căci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculoşi, mai senzaţionali!… Şi, totuşi, suntem convinşi de faptul că ce este nobil rămâne iar ce este ieftin, apune!…
