Sub semnul spiritului mefistofelic

Încep să cred că ne scufundăm, pe zi ce trece, în mocirla răutăţilor. Parcă duhul răului s-a coborât peste noi şi tronează sadic, întunecând minţile, bătându-şi joc de tot ce e nobil şi sfânt. Sunt luate în derâdere şi batjocorite, în fel şi chi, simbolurile noastre cele mai dragi, ce ţin de istoria, cultura, spiritualitatea şi religia noastră creştină. Cu ele ne-am format ca popor creştin, cu ele am trecut prin istorie, de-a lungul veacurilor. Marele zeu dacic, Zamolxe, le spunea credincioşilor săi că ,,numai cine are suflet sănătos poate păstra sănătatea corpului”. Simion Mehedinţi i-a socotit pe daci ca fiind aproape un popor creştin, înainte de apariţia creştinismului.

 Iată deci care este explicaţia că poporul român nu s-a creştinat, ci s-a născut creştin! Este un element esenţial al creştinismului românesc, care se deosebeşte de cel al altor popoare. El a condus, în cele din urmă, la stabilirea unei simbioze între Stat şi Biserică, respectiv între Biserică şi Neam. Nu întâmplător ,,legea creştinească” a devenit şi ,,legea românească”. Excepţie a făcut doar acea eră a răutăţilor comuniste, care, cu toate strădaniile depuse, nu a putut îndepărta poporul de credinţa în Dumnezeu, fiindcă ,,spre cinstea neamului din Carpaţi, concepţia religioasă a românului e străină de îngustimea sufletească a fariseilor şi a cărturarilor” (S. Mehedinţi).

Se pare însă că ceea ce nu a putut dărâma comunismul – credinţa puternică a poporului român în Dumnezeu şi deci încrederea lui în Biserica Ortodoxă şi în slujitorii ei – se încearcă a se face acum, profitându-se de drepturile şi libertăţile democratice, abuziv folosite de cei ce le înţeleg eronat. Unii dintre aceştia, voind neapărat să se afirme şi ei prin ceva, să intre în atenţia opiniei publice cu orice preţ, încearcă să distrugă valorile naţionale şi religioase cu care noi, românii, am trăit de-a lungul secolelor şi care ne-au ajutat să trecem prin atâtea furtuni.

Aceşti dărâmători de mituri şi credinţă, contemporani ai noştri, ,,care gândesc altfel”, vor neapărat să elimine ,,practicile naţional-comuniste şi anti-europene”! De parcă mitologia românească şi credinţa străbună ar fi fost inventate şi s-ar fi născut în vremea comunismului! Nu întâmplător în noile ,,manuale alternative” despre Ştefan cel Mare şi Sfânt se scrie cam tot atât cât se scrie şi despre Andreea Esca. Iar dacă aceasta este ,,o vedetă”, Ştefan nu a fost decât ,,un fustangiu”! Aşa se nasc noile valori naţionale demitizate! Doar cei ce şi-au făcut pregătirea istorică în epoca naţional-comunistă mai pot să acopere sub aura ,,mitizării false” istoria, de-a lungul căreia românii nu s-au afirmat prin nimic, iar când i-a ameninţat vreun pericol ,,şi-au pus fustele în ca şi-au fugit în păduri”!

Cam aşa vor să facă istoria unii dinte contemporanii noştri, adică cei ,,care gândesc altfel”. Pentru ca să poată gândi aşa, s-au constituit în tot felul de ,,cluburi şi cafenele de conversaţie”, care, zice-se, ,,te fac să gândeşti”. Aici, indivizi lipsiţi de cultură şi de pregătire istorică elementară, se cred nişte copii teribili, gata să răstoarne totul, să dărâme şi să distrugă valorile naţionale şi religioase perene, convinşi fiind că tot ce e vechi e şi depăşit şi trebuie aruncat la lada de gunoi. Nimic să nu mai rămână! În locul lor să aşezăm – zic ei – noile valori europene, guvernate de spritul globalist şi antinaţional. Aşa învaţă ei ,,să gândească altfel”!

Câtă vreme astfel de ,,istorii demitizate” se scriu la comenzi venite dinafară, nu trebuie să ne mai mirăm că unii dintre istoricii noştri contemporani au devenit simbriaşi plătiţi de ce care nici nu ne iubesc, nici nu ne doresc şi nici nu ne respectă!

Cam aşa stau lucrurile şi în privinţa simbolurilor religioase şi creştine. Prin pângărirea şi profanarea acestora se doreşte a se lovi în Biserica Ortodoxă Română. Prea mare este încrederea pe care i-o acordă poporul român! Oare întâmplător o fi scris cu ceva ani în urmă Alina Mungiu Pippidi – unsă preşedintă a unei adunături de nasuri subţiri, autoproclamată Societatea Academică Română! – o piesă de teatru întitulată ,,Evangheliştii”, socotită drept ,,o blasfemie la viaţa şi credinţa noastră”?! Sau întâmplător, la Iaşi, un individ ratat se străduia din răsputeri să pună în scenă o piesă care atentea grav la bunele moravuri, întitulată ,,Hai să facem sex”! După cum la fel de ,,întâmplătoare” a fost nemernicia prin care se încerca scoaterea icoanelor din incinta şcolilor, scornită de un ilustru necunoscut, care tot aşa a rămas! Se aducea drept argument – fals, desigur! – că acestea ar fi atentat „la conştiinţa elevilor”! Iar prezenţa acestora în sălile de clasă înseamna ,,reîntoarcerea la epoca comunistă”! Oare nu tocmai eliminarea icoanelor din şcoli ar însemna, cu adevărat, întoarcerea la ateismul comunist? Aş vrea să-i spun acelui Moise-rătăcitorul că pe vremea când eu am devenit elev de liceu, în fiecare sală de clasă, pe peretele din faţă, sus, se afla o icoană, deasupra căreia era scris dictonul creştin ,,Nihil sine Dio”! Adică ,,Nimic fără Dumnezeu”! Nu era o simplă lozincă, ci o maximă ce exprimă o profundă convingere, născută în străfundul sufletelor noastre de creştini de când ne ştim pe lume. Aşa a crezut şi aşa crede românul: să înceapă orice lucru serios împreună cu Dumnezeu.

De aceea, datoria cea mai imperativă a ceasului de faţă, în care duhul răului pluteşte parcă peste noi, este aceea de a cunoaşte şi de a cultiva tot ceea ce este ales în caracterul şi tradiţia neamului românesc. Între acestea, la loc de frunte religia creştină trebuie să se afle la loc de cinste.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*