La început au existat şi alte variante: ,,Foaie de dor de dor”, ,,Foaia dorului de dor, ş.a.”. Am optat până la urmă pentru cel actual din mai multe şi zic, solide constatări şi considerente: NU cred că ar exista vreun poet, scriitor, ori artist din orice domeniu al artei, fie de aiurea de pe această planetă, să nu exprime în opera sa măcar odată un dor. Şi cu atât mai mult în poezie, ori proză, să lipească această metaforă ,,dor”.
Nu poate să existe o fiinţă care să nu aibă sufletul său creativ lovit măcar de un singur dor; de această dorinţă puternică de a căuta depărtările de locurile dragi, fiinţele dragi. Artistul nu poate rămâne neatins de dorul după o linişte pierdută, după o dragoste care i-a provocat chiar mari suferinţi. Pentru că, până la urma urmei nimeni dintre noi, nu trăim fără dorul de prieteni, fără ,,dorul de dor”. Aceasta a fost ideea de la care am pornit la alegera titlului şi care m-a frământat o bună bucată de timp. De aceea nu voi ceda la ea, ori la apariţia acestei reviste literare, oricare ar fi ele, greutăţile, ori încetineala unora de a înţelege că, poezia nu are vârstă, şi că toţi ce-a faurit un vers care a rezistat până la noi, va mai rezista indiferent câţi se abat asupra ei cu gânduri de a o distruge şi a o înlocui cu fel de fel de genuri care rănesc uneori sentimentul bunului român. Vă aşteptăm să va exprimaţi dorurile toate, frumoase şi curate în paginile ei. Dacă dorurile vor fi multe şi mari, atunci, dorinţa noastră va fi mare, pentru a exista alături de dumneavoastră.
Ne dorim de la prima apariţie ca, revista ,,Dor de Dor” să se constituie într-o mică măsuţă de lucru a tuturor făuritorilor de artă; a tuturor celor care zămislesc cu trudă şi sacrificiu un act cât de mic de cultură. Dorim ca această măsuţă să fie aşezată în faţa fiecărui suflet de român şi nu numai, pentru ca aceasta să nu se închisteze, ci, să se deschidă spre cei, ce-l invită alături, spre a-i arăta că, altele sunt azi căile care-l pot duce spre această închistare. Dorim fiecăruia, deci, să vină să ia de pe această măsuţă, de fiecare dată, o floare, un fruct care-i va fi cu siguranţa hrana care nu-l va flămânzi niciodată. Hrana spirituală. Dorim ca la această măsuţă, de fiecare dată să avem tot mai mulţi şi fideli oaspeţi. Ne dorim, ca oaspeţii noştri să vină cu încrederea şi dorinţa de a ne ajuta la construirea cu timpul a unei mese tot mai încăpătoare pe care să aibă loc, lunar, toată poezia, proza, piesele de teatru, operele sculptorilor, pictorilor, munca tuturor acestor minunaţi oameni care produc cultură. În această nobilă preocupare este loc pentru fiecare. Iată câteva poeme semnate Marin Toma
La poarta sufletului
La poarta sufletului tău,
Eu m-am rugat ca la icoană!
Şi ea, mi s-a deschis încet,
În linişte-i de catedrală!
.
Şi am păşit sfios în templu
Unde-am trezit jar de iubire
Iar trupul tău făr’de prihană
Mi-au dezgheţat trăiri sublime
.
De-atunci, nu pot uita o clipă,
Trăirea ce-am simţit-o eu.
Când îmi spuneai dragă copilă
Că mă doreşti… să fiu al tău.
Atâta doar
Eu n-am să cer iubito de la tine,
Mai mult ce nu- mi oferă hrană
Chiar dacă-s vorbe de iubire,
Nu-mi spune una de pomană.
.
Ascultă-mi inima cum bate
Rămâi o clipă-n poarta ei!
Şi-n zilele înălţătoare,
Tu poţi iubito, să mi-o ceri!
.
Să-i laşi în semn de preţuire:
Azurul ochilor frumoşi,
Dulceţa buzelor cărnoase,
Căldura sânilor pietroşi!
.
Să-ncep în zile lungi de vară ,
Sculptura acestu-i chip dorit
Şi în amurgul roş de seară,
Să-i spun că sincer l-am iubit.
Nu-mi pasă…
Nu-mi pasă ce şopteşte lumea
De mine, c-aş fi, nu ştiu cum…
Că mi-am adus femeie frumuşică
În căsuţa mea, de lângă drum.
.
Nu-mi pasă ce şopteşte lumea,
Când trec nepăsător prin sat
Tinându-mi strâns de mijlocel femeia
Oprind-o-n loc cu-n dulce sărutat.
.
Mi-e dragă numai mie
Şi drag îi sunt şi eu.
Las lumea să vorbească..
O bate Dumnezeu!
.
O, Doamne, cât de rea e lumea
Şi ce-o avea cu mine ea?
Nu-i cer nimic şi nici n-aş vrea.
Nici eu şi nici iubita mea.
.
Când nu e lângă mine,
Mă duc în calea ei.
Simt sufletul că-mi arde,
O, Doamne, ce-i iubirea…ce-i!?
Rămâi o clipă
Rămâi o clipă de m-ascultă
Şi fă pe plac inimii mele:
De-a ne-ntâlni sub clar de lună
Să-ţi prind pe frunte mii de stele.
.
Să laşi privirea mea să-ţi cadă
Pe sânii tăi fermecători,
Şi tăvălindu-ne în iarbă
Să ne iubim până în zori.
.
Să ne privească din înalturi
Luceafărul uitat să plece.
Iar eu în părul tău bălai
Să-ţi prind un bob …din rouă rece.
Iar…
Pe-adieri de vânt hoinar,
Pe raza lunii ce străluce,
Vreau să revii la mine iar,
La căsuţa din răscruce.
.
Să nu mai pleci iar supărată,
Pe gândul meu nevinovat.
Căci eşti şi tu, scumpă copilă,
Un suflet ca al meu, uitat.
.
Uitat de-o clipă de iubire,
Zdrobit de valul de durere,
Il simt chiar dacă sunt departe
Cum cere atâta mangâiere!
.
Vină iar scumpă copilă,
În căsuţă mea cu dor.
Te aştep oricât ai zice
Tu copilă, scump, odor.
Sub cerul înstelat
Mi-aş dori sub clar de lună,
Şi sub cerul înstelat,
Să mi-apari tiptil din umbră
Pe un drum neaşteptat.
.
Să petrecem pân-la ziuă
Clipe dulci de neuitat.
Iar la răsărit de soare
Să mă-ntrebi… de ce-am oftat?
.
Eu să-ţi spun fără regrete,
Să-nţelegi oftatul meu,
Că-mi dorsc să fiu cu tine
Cât mi-e dat de Dumnezeu!
.
Acelaşi cuvânt să aflu
De la sufleţelul tău,
Că mă are doar pe mine
Şi acelaşi Dumnezeu!
Eu nu…
Eu nu-ţi înşir la vorbe goale
Turnate-n forme fără fond.
Despre iubiri fără iubire,
.
Şi despre vise fără rod.
Aş vrea ca tu să fii ferice,
În zilele ce ne-a rămas.
Să spune-mi lumii ce se duce,
.
Că ne-am iubit pân’la extaz.
Să spunem că iubirea noastră
A fost şi va rămâne pură.
A izvorât din două astre
Şi vom pleca cei de pe urmă.
Botoşani, m-am reântors la tine
M-am reîntors la tine Botoşani,
Oraş al marelui poet,
Să-i retrăiesc copilăria
Şi de acum să nu mai plec.
Rămân la masă cu poeţii
Ce cântă-n versuri doar iubirea
Si poartă-n suflet doar o ţară
Cu numele de România.
.
Am coborât pe la câmpie
Ce duce dorul de Emin
Şi-am sărutat din aspra-i glie
Lăsând sa-mi scape un suspin.
.
Suspin de ce se întâmplă-n ţară,
De vremuri grele ce trăim,
De vremuri ce vorbea poetul
Şi pentru care să-l cinstim.
.
Să nu lăsăm să ni-l coboare,
Toţi fanfaronii şi neghiobii,
Să ni-l înfunde-ndebarale,
Lacheii , fritzii şi toţi chiombii.
.
Din ţara ce ne-a dat poetul,
Nenţeles dar plin de înţelesuri
Să intre-n gaură de şarpe
Duşmanii celui nepereche .
La revedere Botoșani…
La revedere Botoşani,
La revedere plai moldav,
O viaţă am visat la tine,
Şi-acum te părăsesc bolnav.
Am tot visat de mic copil,
Să vin un pic la El acasă,
Sub codrii ce mi i-a descris,
Şi lacul cel cu unda-albastră.
Veniţi ,veniţi la Ipoteşti ,
Veniţi să luăm lumină,
Pe diferitele-I poteci
Să ne rugăm, în tihnă.
Voi născuţi pe aceste plaiuri
Nu lasaţi să-L terfelească
Schiombii, hoţii şi tâlharii
Care stau cu voi la masă.
Nu-L lăsaţi în părăsire,
Iar pe cei fără de nume
Fără mumă, fără ţară
…Zvarliţi-i în foc, să piară.
Eu plec până la mine acasă
Şi sper să mai revin la voi,
Să văd Moldova mai frumoasă
Pe voi, poeţilor… pe voi !
Eu, plec…, bolnav şi de iubire,
De farmec şi de cer curat,
De zorii zilelor trăite
În patul ei, curat şi cald.
Marin Toma s-a născut în anul 1947, luna februarie, ziua 20, satul Înfrăţirea, Comuna Plevna, azi Dor Mărunt, a cunoscut debutul publicistic în anul 1990 în suplimentul literar „Arcadia,, editat de ziarul „Pământul”. În anul 1999 publică volumul „Din Sfera Politicului” (Epigramă).
Autor al volumului Zorii Pământului ( Proză); Cuscrele (roman); Cartea Dorului Mărunt (documentar); La Dor Mărunt Eroii au venit acasă (documentar); Monografia comunei Belciugatele -două ediţii); Român deportat în ţara sa (proză – reportaj); Scăldat în lacrima câmpiei ( Memorii-reportaj); Monografia oraşului Fundulea şi volumul de reportaje, interviuri, articole de ziar publicate de-a lungul timpului în presa locala şi naţională.; Antologia epică, lirică, plastică Dor de Dor două ediţii; Antologia Dor de Dor, Ipoteşti, 2011 epică, lirică teatru, plastică; Antologia Dor de Dor Ipoteşti 2012, lirică, epică, plastică, teatru (în curs de apariţie).
Fondator al săptămânalului Magazinul satelor (97 apariţii) şi al revistei literare Dor de Dor în urmă cu opt ani, aflată la al 77-lea număr.
Membru al Societăţii Scriitorilor din România; Membru al Uniunii Epigramiştilor din România; Membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, decorat cu ordinul clasa III, Buşteni, 2004.
Publicaţii în care a apărut: Revista Amurg Sentimental (Bucureşti); Monitorul de Neamţ; Adevărul de Cluj; Cuvântul liber (Giurgiu); Bocancul literar (Cluj); Informaţia Prahovei; Jurnalul de Dâmboviţa; Reviasta Visătorii (Puieşti-Vaslui); Răsunetul – Bistriţa-Năsăud); Jurnalul de Călăraşi; Observatorul de Călăraşi; Accentul de Călăraşi; Actualitatea de Botoşani; Revista Luceafărul de Botosani.
A promovat în paginile publicaţiilor fondate peste 300 de poeţi, prozatori, pictori şi alţi oameni de diferite profesii.
Revista Dor de Dor a obţinut Diploma de Merit în anul 2006 din partea Asociaţiei Române pentru Patrimoniu.
Lasă un răspuns