Ţiplea Aurel din Dragomireşti, Maramureş, acelaşi care ne-a dat o mână de ajutor la „Drumul lui Pintea”, mi-a atras atenţia asupra unui paradox româno – maghiar despre care puţină lume din Maramureş sau din România cunoaşte. Acest paradox are un nume: Ioan Bud, alias Bud Janos, aşa cum scrie pe unele pagini de pe internet, născut în 30 mai 1880 în „Dragomérfalva, Máramaros megye” Austro – Ungaria, adică Dragomireşti, judeţul Maramureş, pe atunci sub ocupaţie austro – ungară, decedat în 7 august 1950 în Budapesta, Ungaria.
O personalitate controversată, un renegat, renumit politician „maghiar” care a revoluţionat finanţele în Ungaria interbelică, Ioan Bud a fost ministru al Finanţelor în Ungaria între 1924 şi 1928, după ce, în timpul guvernului Istvan Bethlen, a fost ministru fără portfoliu la Ministerul Bunăstării (Közélelmezési Miniszter) şi ca atare preşedinte al Consiliului Bunăstării (1922-1924). Maramureşul a dat pe cel mai important specialist în economie pe care l-a avut Ungaria de după Primul Război Mondial. După 1928 a lucrat în Ministerul Economiei şi în Ministerul Comerţului. Datorită politicii bine-gândite – realizează reforma financiară. De numele lui este legată introducerea unei noi valori pentru moneda „pengő” (1 pengő = 12.500 korona), şi proiectul de lege pentru reducerea procentuală a impozitelor. Bud a reuşit atunci să transforme moneda complet devalorizată a Ungariei, coroana, într-una stabilă: pengő. E, desigur înălţător că un român a fost părintele monedei maghiare, că a fost ministru şi profesor la universitatea politehnică, că tratatele şi enciclopediile de economie maghiară îl amintesc ca pe un specialist de marcă. Deasemena, a iniţiat şi mai apoi a luat parte activă la organizarea Băncii Naţionale Maghiare. Prin reorganizarea economiei şi sistemului financiar maghiar, Ioan Bud a relansat dezvoltarea economică a Ungariei de după război.
În viaţa „personală” Ioan Bud este într-adevăr o personalitate importantă a bisericii greco-catolice maghiare, pe care a sprijinit-o în repetate rânduri. A fost reprezentant în Uniunea bisericilor greco-catolice maghiare al comunităţii greco-catolice din Piaţa Rozsák tere, din Budapesta. La sedinţa de înfiinţare a Uniunii Greco-catolice a studenţilor maghiari, care a avut loc în decembrie, 1943, profesorul János Bud ţine discursul festiv.
Ioan János Bud a fost deputat de Bichişciaba între 1927 – 1938 şi a fost ales cetăţean de onoare al oraşelor Bichişciaba şi Senteş (Ungaria). De numele său se leagă o serie de edificii din Békéscsaba, a căror ridicare a sprijinit-o: sediul Uniunii micilor agrarieni şi Hala comercială, la a cărei festivitate de dare în folosinţă a şi participat. În Budapesta, de numele său se leagă edificii la a căror ridicare a contribuit prin împrumuturi băneşti: renovarea primăriei Budapestei, construirea liceului de fete şi a băii de aburi Arpad.
Deşi de origine română, cu nume maghiarizat cu forţa sau din proprie iniţiativă, nici o faptă, nici o scriere sau mărturie a sa, nu atestă faptul că Ioan János Bud ar mai fi avut după 1920, vreo legătură cu neamul său de origine, de limbă, dar nici cu biserica greco-catolică română. Deşi, probabil, la Hala comercială din Bichişciaba, pe care a cărei ridicare a susţinut-o financiar, ar fi putut auzi că români bichişeni din Chitigaz sau Pusta Otlăcii, vorbesc limba părinţilor lui, când îşi duc la vânzare modestele produse, pentru câţiva pengő.
După retragerea din viaţa publică, Ioan János Bud s-a dedicat muncii ştiinţifice. Drept recunoaştere a calităţilor şi succeselor sale, a primit cele mai importante medalii şi diplome pe care statul maghiar le putea oferi. Dintre lucrările lui mai importante amintim: „Gazdasági élet és közegészségügy” („Viaţa economică şi sănătatea publică”, 1932), „Politikai Tanulmányok” („Studii politice”,1937), „Belkereskedelmi Politika” („Politica comerţului interior”, 1943), „A beruházások és a pénz kérdései” (Investiţiile şi problema monetară”,. „Kartell és kartellpolitika” („Cartelurile şi politca de cartel”,1943), „Gróf Szécsényi István és a XX. Század” („Gróf Szécsényi István şi secolul XX”, 1943), „Idegenforgalom és közgazdaság” („Turismul şi economia”, 1943), „Iparpolitika” („Politica industrială”, 1943), „Vámpolitika és vámügy” („Politica vamală şi problemele ei”1943).
Întrucât interesul austro – ungarilor era de a distruge dovezile care atestă existenţa pe aceste pământuri a descendenţilor geto – dacilor şi de a fabrica dovezi care să ateste continuitatea (???) maghiarilor în această zonă (Transilvania), Bud Ioan (Janos) nu poate fi un exemplu mai puţin referitor la aceste probleme; în Dragomireşti – Maramureş – România, satul în care s-a născut Ioan Bud, azi nu se ştie nimic despre cel care a fost o personalitate politică din Ungaria interbelică, întrucât, ca de altfel în mai toate localităţile din Transilvania, arhivele care atestau drepturi de proprietate sau acte de naştere au fost fie distruse fie expatriate; cum în ziua de azi documentele scrise în maghiară atestă ca Dragomérfalva, Máramaros megye ca fiind parte din Ungaria locul naşterii lui Bud Ioan, nu e de mirare că foarte puţină lume ştie de această personalitate.
Cu toate astea, să nu uităm că un român a salvat economia Ungariei interbelice.Un moroşan mai exact. Fie el şi renegat din proprie iniţativă.
Mulţumesc celor care ne-au ajutat în procesul informaţional cu privire la Ioan Bud, în special doamnei Mihaela Bucin, conferenţiar la Universitatea din Seghedin (acum Szeged în Ungaria), care, din discuţiile cu Relu Ţiplea, mi-a furnizat date importante despre acest subiect.
Lasă un răspuns