Cele câteva evenimente de săptămâna trecută, tangente la Justiție, nu ar fi interesante nici din perspectiva apropiatului Raport pe Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV) din ultima parte a lui ianuarie dacă nu ar rămâne deschise unor supoziții destul de plauzibile. Ministrul Mona Pivniceru a fost joi la Bruxelles, după toate aparențele cu lecțiile făcute, chiar dacă abia vineri președintele Traian Băsescu anunța respingerea celor două propuneri pentru șefia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PICCJ) și, respectiv, a procurorului-șef al Departamentului Național Anticorupție (DNA). Că Mona Pivniceru a avut, potrivit HotNews, o discuție ceva mai tensionată cu Catherine Day, secretarul general al Comisiei Europene (C.E.), nu ar fi fost de natură să convingă asupra intențiilor sale, poate nu neapărat din cauza evenimentelor din vara trecută de la București. Și cred că nici motivația lui Traian Băsescu potrivit căreia „este necesară revizuirea totală a procedurii de selecție a procurorilor ce urmează a fi propuși pentru funcțiile de conducere în PICCJ și DNA…” nu este suficientă. Pentru forurile europene de la Bruxelles, în special pentru C. E., Mona Pivniceru s-a dus acolo cu o altă logică a lucrurilor; vrea să facă mai întâi numirile și mai apoi ar urma să se reglementeze cadrul juridic. Mona Pivniceru, potrivit sursei citate, ar dori să obțină o amânare a termenului de intrare în vigoare a Codului de procedură civilă, tot așa cum dorește să schimbe și procedura de numire a șefilor DNA și DIICOT în scopul întăririi statutului procurorului.
Vigilența secretarului general al Comisiei Europene însă are nevoie de mai multe argumente, garanții pe care, preciza tot HotNews, nu a reușit să le dea nici Oana Schmidt Hainala, noul președinte al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). Că aceste precipitări se derulează cu o inocență puerilă chiar înainte de Raportul MCV e o chestiune de stângăcie în spatele căreia Catherine Day vrea să vadă mai multă persuasiune. Asigurările date de Mona Pivniceru surselor Agerpres prezintă ceva mai nuanțat lucrurile: „Schimbările aduse procedurii de numire a procurorului general și a procurorului-șef al DNA sunt agreate de C.E. în măsura în care sunt permise de textul de lege…”, ceea ce în condiţiile majorităţii parlamentare din România nu mai e o problemă decât de timp. Însă secretarul general al C.E. nu poate fi confundat cu opinia publică românească, ceea ce era lesne de presupus. În condițiile în care promovarea candidaților nu este un concurs, e greu de înțeles de ce e nevoie de schimbare a Legii speciale din 2005 din moment ce ea nu a condus la dispute și contestări. Atunci e clar; putem deduce că doar evenimentele din vara trecută invită organismele europene la mai multă prevedere în legătură cu Bucureștiul lui Victor Ponta. Adică trebuie să o informeze cineva suplimentar pe Catherine Day că premierul român, care a reușit să atragă atenția Europei în vara trecută chiar și în condiții de provizorat, ar putea avea o viziune originală și în Justiție, dat fiind că este doctor în științe juridice și fost procuror? Riscul de a atinge funcția pocurorului prin deschiderea deciziei asupra statutului său dinspre funcția ministrului (numit pe criterii politice sau cel puțin cu susținere politică) e de natură să întrețină suspiciunile C.E. cu atât mai mult cu cât si în ce privește recentele alegeri din CSM sunt unele nemulțumiri din partea judecătorilor, și ei nevoiți să împărtășească aceleași suspiciuni ca și Caterine Day.
În plus, descinderile DNA la CSM pentru a ridica probe în ce-i priveşte pe unii judecători, după cazurile de corupţie cercetate anul trecut, sună a răfuieli colegiale pe supremaţie și vin să releve că îndoielile acced până la vârful sistemului, dar totodată să motiveze și intervenții grăbite de genul celor discutate. Dacă așa stau lucrurile, înseamnă că putem anticipa deja conținutul Raportului MCV privind Justiția în Romania. Și de data aceasta doar naivii mai pot să dea vina pe președintele Traian Băsescu.
Lasă un răspuns