Conform spuselor unui distins individ prin cei 2,03 m înălțime, e mult mai bine să-ți pui mâinile în cap decât palmele pe piept, deși pieptul de pui, spre exemplu, din motiv de scumpire a gazelor și-a dezoxat prețul, de parcă i s-ar fi implementat silicon ca în prima pagină a tabloidului cam-cam. În rest e bine, că-i frig și ninge, fenomene inexistente în pustiul african, de unde și provine expresia ducă-se pe pustii, tradusă la noi total inadecvat ca blestem. Acest ducă-se pe pustii coboară vertiginos rata de încredere față de parlament, guvern și partidele tot mai monolite, de unde și obligația lingvistică a administrației publice centrale de a o scoate din vocabular prin intermediul academiei sau măcar a unei ordonanțe, dacă se mai poartă așa ceva la trupele noastre tot mai speciale prin diminuare. Expresia destabilizatoare intervine tocmai acum când suntem anunțați că trecem la o nouă etapă, de la bine la binișor, ultimul cuvânt fiind un diminutiv, un epitet, o formă subliminală dar intensă de apreciere, cum o declarație de dragoste de mamă sau, din economie, parțial de mamă.
După multe și neonora(n)te promisiuni, actualul guvern a pus tunurile pe cei de sug globulele roșii din bugetul patriei, reconsiderând raportul salarial atât de mult apreciat și de înaintașii de dinainte de 89, cel de 1 la 3, dintre salariul minim și cel maxim. Propunerea a fost entuziast primită prin ropote și descărcări energetice în stare să redreseze pierderile din hidrocentrale, entuziasmul șefilor de regii, al consilierilor foarte speciali și al directorilor generali sau colonei, inclusiv al parlamentarilor (care tot de la țâța bugetului public se alăptează) arărând schimbarea totală de atitudine, de morală, de, conform unei alte expresii mai puțin uzitată (ca să nu se consume): haida-de!
Glisând printre denivelările de buget, discipolul nepotului universitar al mătușei Tamara a descoperit ce n-au avut ochi să vadă ăilalți nenorociți din guvernările anterioare: alba-neagra înavuțirii de speriat prin ruleta reconstituirii proprietăților private (că la privatizările frauduloase nu s-a făcut vorbire din clauze mult mai obiective și nepașnice, că acolo s-au tras tunuri și posibil să fi rămas și ceva amuniție ne-explodată, de unde și pericolul irefutabil). Că de unde până unde și pe bune se exprima cel cu cuțitul pe coliva guvernamentală, au ajuns unii să-și tragă proprietăți prin tribunale și judecătorii deși nu au bob de ADN sau o dâră de ceva (cum la dihori) care să le certifice dreptul efectiv de proprietari ca moștenitori direcți? Ăia se bat pe acte luate de la tot soiul de fraieri și, fără să fie nici urmași, nici moștenitori ci doar niște trocari de zeama cucului îi vezi că azi-mâine-poimâine se umplu de moșii, palaturi și alte case boierești de care, dacă ăia de-au tocat timp și bani prin parlament de-a lulea aveau și minte să facă legi, golanii ăștia nici cu ideea nu s-ar fi atins de așa pricopseală. Și aici aproape că mi-a venit să-l pup pe simpaticul premier dacă nu m-ar fi speriat pupatul de la mafioți, semnul de pa și pusi! Aș fi făcut și asta dar tocmai atunci vorbitorul a făcut o pauză adâncă de câțiva metri semn că se gândea la ceva ce trebuie neapărat tăcut. Sărăcuțul, dacă a bătut palma, cum zic unii, cu ducă-se pe pustii, descoperise subit că în triunghiul așa ziselor bermude secuiești nu fuse nici Groapa Marianelor nici a Ilenelor, și chiar de-ar fi fost, n-aveau cum s-o umple ăi de zbenguie steaguri de alte culori aducând cu roabele, cu tăgârțele atâta lut natal din pusta panonică. Și s-ar fi dat cu capul de ceva dar îl împiedeca cravata de sub discursul tricolor.
În rest totul e bine iar pensionarii debranșați se bucură de liberul de circulație urbană (pe unde e) care le asigură căldura motorizată pe traseul fiecărei zile- lumină. Și încă respiră, se mișcă, refuză să dea colțul deși în raport cu cheltuielile pe salariați trag țara înapoi tocmai când ea merge cu pași viguroși înainte, acolo unde, Dumnezeu știe ce ne mai așteaptă!
Lasă un răspuns