Dar cu bietele animale devotate omului, ce aveți, bestiilor?

Nu este destul că de 23 de ani majoritatea românilor sunt supuși exterminării prin sărăcie, prin înfometare și consumul de alimente cu o încărcătură inimaginabilă de înlocuitori și aditivi de origine chimică fatal de nocivi, prin restricții severe la condițiile minimale de confort din cauza costurilor cumplite, sufocante ale utilităților, prin medicamentele atât de scumpe dar toxice, otrăvitoare, contrafăcute, prin servicii medicale care îți garantează moartea și nu viața, prin stresul grijii zilei de azi și mâine cauzat de nesiguranța vieții, a locului de muncă și mizerabilului salariu, a amărâtei de pensii sau ajutor social, a imposibilității de a face față dărilor, birurilor și ratelor la bănci, ceea ce ridică până la paroxism stresul prin spaima pierderii locuinței prin execuție silită de către lupii firmelor recuperatoare…

Mă întreb: oare câte victime a făcut numai sistemul bancar, câte vieți a curmat prin sinucidere, prin pierderea bunurilor și locuințelor și degradarea subită a vieții sărmanilor români îndemnați la televizor, prin 2006-2007, chiar de către președintele Băsescu (ce comisioane și-o fi luat de la bănci!), să ia cât mai multe credite cu buletinul sau ipotecare. Rușine lui, dar și guvernatorului pe viață al băncii naționale, prim-miniștrilor, guvernanților, parlamentarilor, aleșilor și culeșilor din toate structurile de decizie, întregii tagme politice, liderilor sindicali mafiotizați, trusturilor de presă și prestatorilor mediatici corupți și cumpărați, intelectualilor, scriitorilor, universitarilor, clericilor, artiștilor și tuturor personajelor responsabile de pasivitate, de atitudine complice, de meschinizare prin obsesia agonisirii pentru sine și prin indiferența la chinurile grosului populației pândite de moartea provocată printr-un genocid lent, ocult, pervers…

Că omul își face sieși rău, că omul degradează omul și îl ucide și îl fură și îl bestializează la cote nemaiîntâlnite în istoria omenirii, iar la noi, la români, cu o incredibil de mare criminalitate, semn al sărăciei și promiscuității generalizate, poate ar fi de înțeles și explicat uitându-ne în urmă la atrocitățile săvârșie de om împotriva omului, încă din antichitate și până în prezentul dezastruos, omenirea find decimată dintotdeauna de către fel și fel de clone demente ale unui Hitler, Stalin ori ai altor criminali în masă… Dar, aici, la noi, pe meleagurile noastre mioritice, de ce trebuie să se întâmple nu doar astfel de crime și suferințe ale omului împotriva semenilor de o limbă și de un sânge, ci și acte de cruzime, de violență împotriva bietelor animale atât de devotate și folositoare omului?

Vă imaginați, presupun, că urmează să iau în coarnele cuvintelor incriminatoare partidele de vânătoare de mistreți și pe magnatul Ion Țiriac, un model sadea de profitor al sistemului care ucide românii de 23 de ani, biologic și moral. Dar nu la masacrarea unor mistreți crescuți spre a fi sacrificați mai aristocratic decât milioanele de porci, vite, păsări și alte vietăți destinate nesătulelor noastre burți mă voi referi și nu la astfel de ”ucigași” cu gulere albe…

Ci la comportamentul imbecil și bestial al unor slujitori ai patrimoniului silvic, care, probabil excitați de împușcarea a bieților mistreți, reușesc să îi oripileze pe puținii români care au aflat prin diferite canale mediatice, ca pe o știre banală, ce s-a întâmplat recent, în ziua de 9 ianuarie 2013, undeva într-o pădure aparținând ocolului silvic Mănăstirea Cașin din județul Bacău.

Iată incredibila știre pe scurt: câțiva slujbași ai ocolului silvic amintit, treceau printr-o pădure unde păștea legal(!) o turmă de oi păzite de mai mulți câini ciobănești autentici, de rasă, în prezența ciobanului însoțit de un băietan de 11 ani.

Angajații ocolului au pus ochii pe câinii ciobanului decretând: ”Buni de împușcat”! Pentru distracție, desigur… Mai zelos, unul dintre ”țiriaci”, pe nume Varlan ( nume monahic…) a tras un foc în aer și alte patru focuri în câini, sub ochii înspăimântați ai ciobanului și copilului, ei îșiși amenințați cu arma, înjurați și somați să nu divulge ceea ce vedeau în vreme ce țipau din răsputeri cerșind îndurare pentru ei și animale. Au căzut la datoria lor câinească de onoare, secerați de gloanțele bestiei încurajate de către co-bestiile amuzate, o frumusețe de ciobănesc caucazian și un superb ciobănesc asiatic, ceilalți apucând să fugă după focul tras în aer cu scopul de a-i risipi spre a fi luați în cătarea puștii. Doar disperarea din glas și lacrimile din ochii ciobanului, dar mai ale curajul nebun, superb de nebun, al copilului care și-a pus trupșorul drept scut în fața patrupedelor, a salvat ceilalți câini care au apucat să fugă.

Nu știu de ce, acum când relatez această nemernicie, mi-am adus aminte reflex de copiii pe care i-am văzut în Piața Universității în seara zilei de 21 dec.1989, punându-și, cu același curaj inconștient, sau poate prea conștient, trupurile firave și mărunțele, drept scuturi vii între mulțimea civilă de adulți și tineri și mulțimea de trăgători militari. Am aflat această nemernicie de pe facebook, de la Ingrid Baciu care a aflat de la Andreea Bizon (ambele având parcă nume predestinate atitudinii care le face cinste), care au aflat de la alte persoane și transmit cât mai multor persoane întâmplarea  difuzată ca fapt divers de ProT, Kanal D și un ziar local din Bacău. Revoltată și devastată, Ingrid Baciu a postat un scurt text despre cele petrecute, pe pagina ziarului Națiunea de pe această rețea de socializare, rugând să fie mediatizat acest episod incalificabil în vederea sesizării autorităților. Impresionat, mișcat până la lacrimi, m-am conformat. Somăm toate autoritățile, de la Parchet și Poliție până la organismele de protecție a animalelor, direcțiile sanitar-veterinare, directorii ocolului silvic din Mănăstirea Cașin și din celelalte instituții silvice din județ și din întreaga țară, să condamne exemplar făptașii pe care îi întreb cu mânie: Dar cu bietele animale devotate omului, ce aveți, bestiilor?