Clovnii noului regim – de la turnători la „răspândaci”

Nu mai vorbim doar de simple nuanţe… De tendinţe izolate de manifestare a despotismului. Ele au fiinţat independent într-un exerciţiu de verificare a nivelului de suportabilitate a societăţii în primul mandat al actualei ocârmuiri. Acum, însă, despotismul și-a canalizat sursele răului. Se manifestă, deloc aleatoriu, la nivelul a tot mai multe structuri de leadership pentru a putea cuprinde între cleştii impunerii, când va fi deja prea tărziu pentru noi să mai facem ceva, întreaga societate. Pentru că mamutul cu picioare de lut nu a fost nici o clipă adormit. A stat în „conservare” (ca orice conservă tactică cu delicatese pentru motanii tunători) iar acum a început să-şi târească leşul pofticios de putere prin vitrina în care oamenii l-au aşezat ca pe un totem pentru alungat molima portocalie. Acolo, unde deşi era clar că nu avea cum să încape dimpreună cu pretendenții la funcţii, care l-au și umflat la dimensiuni monstruoase, s-a lipit aidoma de talpa țării aidoma unei gume de asfalt.

Alegătorii nu au șters de praf mamutul PSD (USL) pentru că oamenii chiar au crezut în virtuțiile de vindecare ale acestuia! Nu a fost nici un vot de răzbunare, ci electoratul doar a alternat dezamăgirea de la rocada de putere precedentă (pentru că la noi, nu speranţele alternează, ci deziluziile). Iar drept răsplată pentru a fi adus hidra înfometată de putere a cărei capete nici nu mai pot fi numărate, ei sunt transformați ţinte.

Presiunile, ameninţările nevoalate, birurile, toate curg valuri de parcă am fi jignit puterea în aşa hal când i-am dat exerciţiul guvernării încât, acum, ea se răzbună pentru răul pe care i l-am făcut. Și s-a ajuns până acolo încât un fost securist ne tachinează cu amenințarea de năpusti „organul” de control peste fiecare dointre noi. E adevărat, turnătorul s-a mai cizelat el în ani de democraţie (sau de procese?!), iar „organul” de represiune pe care ni-l arată vânjos nu mai este acel braţ de altădată, pe care l-a servit el decenii întregi. Acum, noi, ţara, suntem ameninţaţi cu trimitirea Armatei să facă ordine pe sub tejghelele buticarilor. Pentru început… Iar dacă ar fi fost doar de o vorbă scuipată din gura spurcată a mâţei de pe peretele democraţiei noastre, probabil nici nu i-am fi dat importanţă. Dar, tragic, „Felix” nu ne-a zgâriat timpanele chiar de capul lui! Mai întâi a primit dezlegare de la ocârmuire să-şi arate ghearele tocite la gospodăria de partid de altădată, dar și mustăţile lungite de atâtea delaţiuni.

Cu adevărat surprinzător, „Felix” a trecut mai întâi pe la stăpâni (că are şi el, ce credeaţi?!) care l-au și dezlegat de păcatele de tunător pentru a-şi vărsa ghemotoacele dezgustătoare în pragul casei fiecăruia dintre noi. Pentru că, motanul, oricât ar fi el de dichisit şi paternal s-ar arăta, tot lipsit de ştaif rămâne. Şi tot la prima îndeletnicire, propabil unica, se întoarce. De data aceasta ca un „răspândac” pus să azvârle cu ideile tembele ale ocârmuirii prin sufrageriile noastre. Că poate prinde, măcar de cum se prindea galena de trebuinţele noastre. Iar dacă oamenii nu se revoltă la asemenea mizerii, numai mâine nu-i ţara „reformată”. Dar nu într-un simplu stat poliţienesc, cum voia deţinutul N0049 când nu se gândea el că va purta o matricolă în dungi „de Jilava”, ci unul cvasimilitarizat la nivelul şi felul de exprimare-reprezentare a autorităţii. Pesemne ar fi chemat el minerii, mai uşor de tocmit la controlul fiscal al panseluţelor de pe malul Dâmboviţei, acolo unde multă apă a curs degeaba, dar nu prea mai are cine să vină. Cel  puțin până nu s-or redeschide ca mâine minele…

Dar ocârmuirea nu s-a mulţumit doar cu mesajul transmis prin „Felix”. Iar în contextul grevei spontane de la Căile Ferate, ca o dovadă timorantă a posibilităţii sale de infiltrare, graţie feluritelor vieţuitoare din subspecia „turnătoare”, puterea anunţat trufaşă, chiar înainte ca lucrătorii cefereului să afle că vor face grevă (!), că a decis să trimită „organul” pe teren. Desigur, nu i-a spus aşa. Ideea era însă aceeaşi. Pentru că, dacă la (ne)anunţarea unei greve, sistemul reacţionează trimiţând 1000 de poliţişti la „treabă”, parcă seamănă mai mult a avertisment pentru următorii grevişti decât a măsură de „protejare” a cetăţeanului, nu?!

Iar sistemul tot lucrează… Se foloseste de orice piesă din mecanismul pe care l-a croit,  chiar şi de ciobanii luați de la treburile lor de „reparat” oi (citat Jiji) și transformați în „răspândaci”. Pe oierul Jiji sistemul nu l-a pus să urmărească ori să extragă informaţii de la sursă, sau, mai rău, să facă delaţiunii „în prevenţie”. Are el gura prea spartă pentru o asemenea tocmeală de delicatese pentru mâţe. Prin el, sistemul răspândeşte însă ideile fixiste ale generaţiei „Grivco”. Pentru că Jiji nu-şi oboseşte gura chiar degeaba (și ce personaj mai nimerit s-ar fi putu găsi?), iar dacă ideile scoase aparent din capul lui stârnesc carecumva furia țării, eşalonul decizional este protejat. În schimb, în clipa în care ideile prind, şi prind graţie indiferenţei noastre!, atunci sistemul poate pune pe masă ce are mai bun din mecanismul coercitiv.

Este motivul pentru care Jiji a fost infiltrat în comisia juridică. Acolo de unde poate discredita acele instituţii de care sistemul-grivco trebuie să scape pentru a putea să se manifeste în plenitutidinea sa ocârmuitoare.

Acum a fost luată în vizor ANI, un analfabet ştiinţific, pentru a folosi o formulare eufemistică, pronunţându-se înaintea juriştilor cu state vechi. Iar maine-poimâine, că tot are istoria hatârul de a repeta cu corigenţii la democraţie, o să ne spună feluriții „dorelii” din parlament şi cât suntem de incompetenţi în neproductivitatea noastră de „telectuali”. Iar lucrurile au fost construite extrem de rapid. Promovat într-o acţiune mediatică evidentă, oierul a ajuns să-i ia pe doctori ori avocaţi (jurnaliştii îi mâncă deja pe felia de pâine cu slană de dimineaţă!) peste picior. Pe toţi îi calcă în picioare, cu sprijinul de neiertat al unor televiziuni, pentru a-şi construi armura de „jurist”-justiţiar. Iar din cadrul comisiei juridice, deputatul pune sub semnul întrebării și legile. Acum, legile. Mâine, probabil, Constituţia în sine… Că doar este acoperit de imunitateşi pate fi pus să „desfiinţeze” (momentan, doar verbal) acele instituţii, norme, cutume şi legi ce deranjează ocârmuirea în visul ei de a marşălui peste grumajele noastre.

Se conturează dară un regim nedrept cu idealurile nostre de acum 23 de ani. Dar pe măsura indiferenței noastre de asistați politici. Un regim în care, după ce profesorii au fost alergaţi pentru că predau simultan la privat şi la stat, și medici sunt luaţi la descusut pentru același delict al dreptului de a muncii. Se inserează ideea conflictului de interese în cazul doctorilor care profesează şi la stat şi la privat, fiind acuzaţi de deturnări de pacienţi (!), se taie fondurile din contribuţiile noastre CAS destinate spitalelelor private, un atac la adresa drepturilor pacientului, suntem ameninţaţi cu armata la uşă dacă nu plătim dările la Fisc, elevi care au câştigat premii pe la concursuri ajung pe listele datornicilor la fisc, ba, la nivelul unor autorităţi locale, sunt scoși la stradă recuperatori tocmiți special pentru a umbla din uşă în uşă …

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*