Aveţi-vă ca fraţii…

Ceea ce mi-a plăcut întotdeauna la liberali este faptul că nu sunt cenzurate opiniile personale. Nu este la modă practica „pumnului în gură“, întâlnită la celelalte partide în care este musai să iei poziţia de drepţi în faţa conducerii de la Bucureşti. La liberali totul pare posibil, pentru că din acest motiv sunt liberi să spună şi să facă tot ce le este permis de regulile democratice.

Este adevărat că până la urmă liberalismul în exprimare duce la conflicte între cei care se contrează, la demisii şi chiar excluderi. Din afara partidului, aceste dispute nu dau bine la imagine şi, uneori, denotă neseriozitate sau, cum se spune în popor, ţigănime curată. Din interior, însă, lucrurile stau altfel şi, paradoxal, ajută la consolidarea acestuia.

De ceva vreme, conflictul dintre Crin Antonescu, pe de-o parte, şi Andrei Chiliman, Ludovic Orban şi Călin Popescu Tăriceanu, pe de altă parte, a devenit unul de notorietate. S-a ajuns până acolo încât Antonescu să afirme că în PNL nu mai este loc şi pentru el, şi pentru Chiliman, iar Congresul extraordinar e chemat să hotărască în acest sens. La rândul său, Chiliman nu se sfieşte să-l facă trădător pe Crin şi să spună despre acesta că singurul interes pe care îl urmăreşte este de a ajunge preşedintele României.

Unii ar spune că Andrei Chiliman şi-o caută cu lumânarea. Că face, ce face şi tot de Crin se împiedică în emisiunile televizate. A ajuns până şi la B1 TV, televiziunea apropiată lui Băsescu, şi democrat-liberalilor unde îl toacă mărunt şi cu consecvenţă pe Antonescu.

Nu ştiu dacă această modalitate de a spăla rufele în public este benefică pentru Partidul Naţional Liberal, mai cu seamă că acesta se află la Putere. Dacă ar fi fost în Opoziţie, treacă-meargă. Dar aşa… Decât să se certe toată ziua, să se ameninţe şi să se privească ca duşmanii, ar fi mai normal să-i preocupe interesele comune, ale partidului şi ale ţării. Ar fi normal ca orgoliile să fie date la o parte şi să se aşeze la aceeaşi masă, plecând de la constatarea că, în istoria recentă de douăzeci şi trei de ani a PNL, cu siguranţă că sunt mai multe lucruri care să-i apropie, decât să-i împingă la ură şi chiar dezbinare.

De pe urma acestui război, pe moment va câştiga Crin sau Chiliman, dar pe termen lung, partidul va avea doar de pierdut.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*