Revin rușii?!

1989, refacerea unităţii creştine, aşteptată de toată suflarea, n-a avut loc la terminarea Războiului Rece, război religios dintre creştinii occidentali şi ortodocşi, aşa că entuziasmul iniţial s-a transformat treptat într-o mâhnire generală, mai ales în Rusia şi România, cele mai mari ţări ortodoxe. Înlăturarea dictaturii la Bucureşti s-a realizat cu concursul marilor puteri, dar greul l-au dus totuşi ruşii din solidaritate cu fraţii lor de credinţă moldo-valahi. Revoluţionarii autohtoni sunt desigur victime, dar mai ales folclor la porţile Chestiunii Orientale.

Chestiunea Orientală începe cu Pacea de la Kuciuk Kainargi 1774, când Ţarul Rusiei devine protectorul ortodocşilor din tot Imperiul Otoman, sperând să ocupe Constantinopolul şi să devină astfel Împăratul Imperiului Roman de Răsărit, Bizanţului…  Ceea ce nu pot accepta occidentalii, pentru că ar adâncii prăpastia dintre creştinii şi ar face refacerea unităţii creştine şi mai dificilă. Aşa că Rusia este mereu oprită în avântul ei spre sud, spre Constantinopol, spre ceea ce consideră ea ca fiind dreptul ei legitim.

Moldo-valahii sunt parte a Chestiunii Orientale. Aşa că atunci când occidentalii sunt puternici ei se occidentalizează. Când periodic însă revin ruşii toată bruma lor de civilizaţie este trecută prin foc şi sabie, că 1944. Cum transilvănenii sunt uniţi cu Roma din 1700 şi moldo-valahii se închină spre Constantinopol şi Moscova de la Marea Schisma din 1054, este uşor de prevăzut cine câştigă sau pierde la schimbarea orientării. Asta în afară de faptul că latinii, occidentalii îi simpatizează pe toţi români, dar n-au încredere în pravoslavnicii, iar greco-pravoslavnicii, invers, n-au încredere în latini, dar îi susţin pe drept credincioşii că ei. Sunt astfel moldo-valahii condamnaţi să fi mereu neînţeleşi şi duplicitari?

2013, Rusia redeschide Chestiunea Orientală ca mare putere în rezolvarea conflictului religios dintre suniţii şi alaviţii în Siria. În România partidă ortodocsa – PNL, PMR, PCR, FSN, PDSR, PSD, USL – revine în forţă şi se orientează din ce în ce mă vizibil după putinismul autoritar, paternalist moscovit, bine cunoscut supuşilor lor, dar face în paralel şi efortul de a coabita cu occidentalii, a căror administraţie raţională şi cultură a contractului le este însă complet străină.

La două decenii de la eşecul refacerii unităţii creştine, ruşi şi moldo-valahi au încetat de a-şi mai pune cenuşa în cap şi privesc din nou critic lumea creştinilor occidentali. Cât mai rezista EURO? Se va rupe UE în sudul romano-catolic, nordul protestant şi estul ortodox? Iese Anglia, Grecia  din UE? Anglo-americanii s-au luptat în războaie mondiale pentru a opri ascensiune Germaniei, Europei! Cât timp vor mai suporta ei nouă provocare? Cum va evolua conflictul China-USA în Pacific? Cât va mai fi USA super-putere? Pentru că într-o lume multipolară, Rusia poate se va extinde din nou în fosta Uniune a Republicilor Socialiste Sovietice, în fostul Lagăr comunist şi în defunctul Imperiu Otoman.

În acest context internaţional Rusia reia politica panslavistă, panortodoxă, mai nou euroasiatică şi, mai mult decât atâta, redevine activă ca a treia Romă în Chestiune Orientală, care numai aparent s-a încheiat în 1923. Vezi conflictele de după 1989 în Tunisia, Egipt, Israel, Palestina, Irak, Iemen, Serbia, Croaţia, Muntenegru, Macedonia, Kosovo, Transnistria, Georgia etc. Moscova vizează din nou Chişinăul şi Bucureştiul ca  făcând parte din sfera ei de interese.

Occidentul nu este interesat într-o Rusie slabă, neputincioasă la graniţa cu Islamul şi China. Oricum Rusia nu este în stare să producă nici un produs de marcă, în afară de materii prime şi arme. Bunăvoinţa vestului faţă de ruşi s-a văzut la sfârşitul Războiului Crimeii, a celor două războaie mondiale şi la implozia URSS-ului. Ţelul final este refacerea unităţii creştine cu fratele ortodox. Asta explică generozitate occidentului faţă de pravoslavnici şi nu în ultimul rând faţă de moldo-valahi. Pe de altă parte exigenţele UE, FMI, NATO… atrag mereu atenţia asupra scopul final al acestei coexistenţe, coabitări temporare.

Lângă marele frate de la răsărit, din ce în ce mai puternic, moldo-valahi nu numai că sunt convinşi că sunt un model de urmat pentru toţi romanii, dar vor încerca şi să-l impună din nou cu forţa. Asta va crea desigur confuzie nu numai la români, ci şi în apus, pentru că modelul de urmat nu este al moldo-valahilor. Ei au desigur meritul faptei unităţii naţionale 1859, 1918, nu însă a ideii, a programului de emancipare naţională. Ei „târâie încă după ei lanţurile grele ale duhovniciei şi soborniciei moscovite şi constantinopolite”.(expresie interbelică)

Ideea spre calea emancipării naţionale şi sociale a romanilor este Şcola Ardeleană, a Bisericii unite cu Roma în anul 1700, interzisă de ortodoxo-comunişti în 1948 şi tolerată de neocomuniştii, USL. Lipsa de dialog al moldo-valahilor cu Roma, după atât de promiţătoarea vizită a Fericitului Papă Ioan Paul II-lea la Bucureşti 1999, confuzia lor între faptă şi idee naţională, îi pune pe gânduri bineînţeles şi pe ruşi şi pe occidentali. Aşa că duplicitatea moldo-valaha va fi pusă din nou la încercare, mai ales că revin ruşii şi nu este numai exclus, ci ar fi un demers epocal că ei să taie nordul gordian al refacerii unităţii creştine. Ortodoxia rusă este oricum mult mai evoluată, permisivă curentelor teologice, filozofice şi culturale occidentale decât cea moldo-valahă. Ex  oriente lux.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*