Un Victor Ponta care ne-a obişnuit cu un politicianism cinic şi vanitos încă nu ne convinge că evenimentele politice româneşti care polarizează cu adevărat interesul public în 2013 se regăsesc întocmai în agenda urgențelor Guvernului, mai ales că unele decizii ale Executivului sunt dincolo de așteptările electoratului încă o dată înșelat de propria naivitate. Premierul Victor Ponta, ceva mai preocupat de vulnerabilitățile pactului de coabitare cu președintele Traian Băsescu, face frecvent dovada unor ezitări nepermise funcției în care a fost învestit.
Controversele privind impozitul forfetar, de pildă, ar fi și ele o dovadă. Replica, după tipul de umor sarcastic al premierului, adresată săptămâna trecută ministrului Maria Grapini, readuce totuși în discuție o problemă mai veche; lealitatea cu care se achită de datoriile către stat unii întreprinzători. Nu mă opresc aici la eul megaloman din expresia „Vă rog, doamna ministru Grapini, să mă ajutați să explic cum e cu forfetarul, dacă nu, eu renunț la el…” Victor Ponta trebuie să înțeleagă, fie și numai în folosul lui, că obiectivitatea unor situații economice presante îi lasă tot mai puțin loc pentru manifestarea eu-lui său. Nevoia de bani a statului conduce, volens-nolens, la instituirea unor măsuri, prin natura lor, mai puțin populiste, unele dintre ele încercate, în condiții similare, și de guvernele anterioare, dar aspru criticate de PSD, pe atunci în opoziție. Dacă ne amintim bine, în 2009/2010 se încerca, în aceeași idee a impozitului forfetar, ca ficare firmă să plătească anual 500 de euro. Efectul a fost peste așteptări; circa 100.000 de firme au capotat. Multe dintre acestea nici nu aveau activitate economica declarată, dar serveau totuși economiei subterane. Finanțiștii știu bine că și acum sunt firme din turism, din serviciile auto, din saloanele de coafura și frizerie, din croitorii, pielărie etc. care nu își declară corect veniturile scăpând astfel de o impozitare justă. Guvernul Ponta nu va avea prea multe alternative și va trebui să aplice astfel de cote de impozitare. Iar dacă acum premierul se arată dispus să renunțe la impozitul forfetar înseamnă că nu are imaginea și nici dimensiunea unor poveri care apasă asupra economiei noastre în 2013.Aceeași atitudine laxă o adoptă Victor Ponta și când vine vorba despre taxele locale, lăsate la latitudinea consiliilor locale. Premierul trece în defensivă după ce a văzut dimensiunea valului și susține că doar a sugerat o majorare a texelor locale.
Aceași austeritate economică a condus la instituirea în decembrie a Ordonanței 84/2012 cu unele măsuri care au atins câteva drepturi ale angajaților (tichete de transport gratuit, tichetele de masă, unele drepturi ale revoluționarilor etc.). Reacția nu a întârziat și joi s-a înregistrat un protest al celor afectați chiar în fața Palatului Victoria. Și tot joi, premierul a făcut o succintă prezentare a stării națiunii, un fel de a traduce în termeni populiști exigențele bugetului în 2013, ocolind însă probleme delicate, cum ar fi cele privind resursele rambursării unei părți însemnate din datoria publică a statului (de 75,8 miliarde de lei). Deficitul bugetar în 2013 ar insemna, dupa unele calcule, aproximativ 47 de miliarde de lei. Ministerul Finanţelor trebuie să restituie 1,5 miliarde de euro ca primă rată din banii împrumutaţi de la Comisia Europeana cu condiţia ca datoria publică să se menţină în limitele a 35 la sută din PIB (estimat pentru 2013 la aproximativ 140 miliarde de euro).
Asigurările date de Lucian Croitoru, consilierul guernatorului Bancii Naţionale, cum că finanţarea externă a României este doar o problemă de roll-over ce nu ar trebui să ne sperie amână doar scadenţele în ideea că investitorii străini se vor înghesui în 2013 cu lichidităţi în România, iar acordul cu FMI ar putea fi reînnoit.Victor Ponta, precizând joi că nu are prerogativele să prezinte după modelul american starea națiunii, ne-a prezentat totuși o schiță de buget în traducere liberă, deloc liniștitoare din moment ce în acest an deficitul bugetar se va regăsi în cei 150 de euro cheltuiți pe fiecare persoană, ceea ce însumează 51 de miliarde de euro, față de 28 de miliarde de euro în 2008. Deloc optimiste sunt și cifrele privitoare la volumul bugetar prezentat de salarii (10,2 mld. euro) față de bugetul pentru pensii (11,1 mld. euro). Cifrele statistice îl aduc pe premier în banca celor pe care în urmă cu un an îi acuza de incapacitate executivă și constată neputincios că „astea ne sunt instituțiile! Haide să le bugetăm și să vedem de unde găsim bani!” Adică se cheltuie 7,6 miliarde de euro cu instituțiile. Însă înainte de a se înspăimânta de proporția pensionarilor față de salariații din județe ca Teleorman, Botoșani, Ialomița etc., ar trebui să se uite cu atenție la salariile din Ministerul Finanțelor în comparație de pildă cu cele din Învățământ, sector văduvit și anul acesta prin alocația bugetară (4,4 mld. euro) față de Sănătate (6,2 mld. euro), ca să nu mai spunem despre agricultura care primește (fără subvențiile UE) doar 3,8 mld. euro. Pe de altă parte, asupra bugetului din 2013 apasă alte poveri, ale căror scadențe nu mai pot fi amânate: în 60 de zile trebuie achitate cele 800 de milioane de euro reprezentând cheltuieli suplimentare pe medicamente, aproximativ 8 miliarde de euro ca soluții date la CEDO pentru imobile și alte proprietăți confiscate de regimul comunist, daorii restante către cadrele didactice etc. Cât va reuși să îndrepte lucrurile Guvernul Ponta cu o investiție de doar 7,8 miliarde de euro în 2013 rămâne de văzut, dacă mai crede cineva în asta. Ceea ce mi se pare însă a fi o problemă extrem de îngrijorătoare este datoria publică de 2500 de euro pentru fiecare român, fie el salariat, pensionar sau asistat social, căruia i s-a promis în campania electorală un trai mai decent. Ori toate acestea îi solicită premierului şi echipei lui măsuri energice, control lucid al efectelor, armonizarea relaţiei cu Preşedinţia şi Parlamentul şi o relaţie cât mai avantajoasă cu toate organismele Uniunii Europene, în locul unor declaraţii vanitoase, al unor atitudini megalomane sau al unor schimburi de replici nereverenţioase cu preşedintele spre deliciul jurnaliştilor de la Antena 3.
Lasă un răspuns