„Semnele”, în ultimii ani, au fost din ce în ce mai rele, iar acest an, al 13-lea din noul mileniu, a început cu o zi de marți… cum m-a atenționat un clarvăzător din redacție. Nu știam că este mistic. Eu în schimb, știindu-mă un băftos al cifrei ghinioniștilor și un optimist incurabil, deși prin ceea ce scriu, în general, dar în special prin poezii, par condamnat să invoc și să atrag neagra fatalitate, mai ales când pun ochii mei critici pe nefastele politici ale repetabilei și incalificabilei noastre tagme ocârmuitoare pe care nici în… pamflet nu o doare de dezastrul național. Nu fiindcă unicul, inegalabilul (cum se pretinde), dar epuizabilul euro-tribun Vadim Tudor, din pamflet a dat-o în parodie și panaramă, nu fiindcă la recentele și indecentele alegeri românii cu simț electoral și-au pus ștampila în cabine, sau pe unde vor fi votat, pe propria sinucidere socială, legalizând ciorditorii, infractorii, prădătorii, trădătorii, nu fiindcă cincinalul de patru ani și jumătate de pluri-poli-multi-criză se (pre)lungește, ca orice cincinal prost programat, ca o… de-aia de cal (mă gândeam la coadă…), nu fiindcă fostul actual (!) premier pionier și utecist ziua rebel și noaptea miel și-a că(l)cat toate promisiunile electorale și, cu zel post-comunist, mitraliează din prima zi de investire bieții români, cu sârg proletar de burghez parvenit, parcă vrând să îi împuțineze prin orice mijloacele existențiale pe supușii supuși care l-au uns drept premier coborâtor din cei cu fără cazier, nu fiindcă figurația Crinului la comanda Dinului (!), Voiculescului, RoșcaStănescului și a câtor și câtor Jani (ș)parlamentari ordinari vechi și noi, deja ne (re)sfidează fiindcă doar ei cont(r)ează, boxează și marchează, nu fiindcă la explozia prețurilor și lăbăreala precupeților deja cumpărăm morcovii în echivalent valută, ca în nouăzeci, pe vremea lui Petrică (Roman), când se punea de marea jefuială, nu fiindcă prețul de cost al vieții fără rost a celui mic și prost, dar cu drept de vot, se înrăutățește insuporatabil, nu fiindcă lumea se desface și se preface într-un imnes crematoriu al unui nou purgatoriu, ci, fiindcă toate se duc spre un dezdonământ catastrofal pe pământ, iar pe pământul parcă blestemat al maicii noastre România, lucrurile merg încet și sigur spre prăpastia Greciei… Pot postula doar atât: am avut vreme de 23 de ani o democrație de scenă, iar din acest decembrie – ah, decembrie! – avem doar o democrație de decor, fiindcă națiunea română a ieșit din scenă și nici măcar figurație nu mai poate presta… Jenă lui, Băsescului plenipotențialului impotent politic, fiindcă nu a intrat la vreme în grevă peședințială și pentru a forța renașterea țării, jenă frigidei Opoziții, jenă bărbaților de stat limbiști și lingăi la sorcovă …!
Totuși, eu rămân un optimist… Știu că după nici un an va fi jale în țară, iar fraierimea va fi iar scoasă în stradă, așa cum se regizează ciclic, cu sau fără abia răposatul Sergiu Nicolaescu, și, cu prețul a câtorva sute de vieți de proști – iartă-mă Doamne!, – se va pune la cale o nouă lovitură de stat pentru neo-profitori și neo-trădători…
Atât că, data viitoare, nu va mai ieși pe sticlă, precum în 2005-2006, întâiul păcălici al țării, Băsescul nostru cel lacrimogen, să îndemne românii să ia de la bănci cât mai multe credite cu buletinul, când duduia economia grație cărbunilor supraîncinși ai imobiliarelor, în vreme ce cazanul Occidentului exploda în propriii aburi, și nici nu va mai fi primită România cea veche în noua uniune euro-americană doar ca să își omoare găina și purceaua din coteț spre a cumpăra gelatinăn din glutamat de sodiu, zgârciuri, oase și vegetale sintetice îngrășate cu initiumul multinaționalelor invadatoare… Va fi foamete mare!
Păcăliți și împrăștiați pe la amărâtele lor de case sub amenințarea nemiloaselor facturi și scumpiri, românii vor vegeta câteva luni, după care vor pricepe, totuși, că doar ei, cei mulți, anonimii difuzei și atomizatei societăți civică, ar trebui să constituie adevărata opoziția socială, cu funcție de manometru și supapă, într-o lume care dă în clocot. Până atunci nu văd cine pe cine ar putea trage românii la răspundere, Băsescul nici pe departe nu este un Ceaușescu… S-a dat pe față cu hoții. Dar văd cum primăria Atenei, cu eforturi copleșitoare pentru buget, a hrănit, de Crăciun și Anul Nou, din neîndestulătorul sufertaș al milei publice, mii de greci decăzuți din statutul de cetățeni onești transformați în umbre…
Semne rele anul are…
Lasă un răspuns