Regiunea de dezvoltare „dottore”

Desen de Octavian BourÎn mare parte, lucrurile par a fi fost decise… Şi nu atât graţie alegerilor, ci, mult mai apăsat, în urma pactului dintre premier şi preşedinte. România va fi regionalizată, va avea o nouă Constituţie dar şi un altfel de parlament, doar pentru că aşa vor principalii actori politici…

E adevărat, nesancţionarea la timp de către PSD a legii electorale, într-o acţiune premeditată şi nu în urma ignoranţei ori a indiferenţei crase, a condus la supradimensionarea voită a parlamentului. Dar acesta a fost doar un pas şi nu scopul în sine! Adevărata miză o constituiau identificarea şi afişarea în spaţiul public a unor motive de reorganizare a forului legislativ. Iar acestea tocmai au fost găsite de PSD care consideră că ar trebui să ne întoarcem, într-o etapă bine coordonată cu reorganizarea administrativă şi revizuirea Constituţiei, la votul „pe liste”. Dar nu pentru a readuce parlamentul la o dimensiune rezonabilă ori a pune lucrurile în acord cu decizia anterioară a ţării, prin referendum, de restrângere a forului la 300 de parlamentari, aşa după cum ar trebui convins să creadă simplul alegător, ci pentru a avea motivul redefinirii celor două camere parlamentare.

Şi nu este o întâmplare că tocmai acum, după maximizarea calificativelor sale prin pactul semnat cu Traian Băsescu, Victor Ponta este dispus să-şi dea de urgenţă „teza” de doctorat în administraţie exact pe tema dorită de preşedinte. Mai ales că, în noua „coabitare” guvernamentală, premierul va putea copia idei, principii, ba chiar texte de legiferare, şi încă pe de-a întregul!, fără a avea să se mai teamă că-l va mai lua cineva peste picior.

De aceea, chiar dacă pare uşor halucinant felul pervers în care a hulit tocmai mecanismul electoral care i-a îndesat partidul la cote biblico-pedeseriste într-un parlament zis democrat, premierul a început să arunce primul cu mizerie în noua formulă dimensională a forului legislativ. Cu o încrâncenare care a depăşit şi exerciţiile de oratorie de la tribuna garajului ale preşedintelui care, pe vremea suspendării, reclama şi respectarea deciziei românilor de a avea un parlament cu doar 300 de aleşi. Şi măcar de-am fi putut spune, uite drace!, i-a venit românului de la budaPonta mintea de pe urmă! L-o fi ajuns din urmă atât de hotărâtă încât premierul chiar a realizat grotescul situaţiei la care s-a ajuns prin nesancționarea la timp a legii electorale. Numai că discursurile premierului de înfierare a noului „MAN” al democraţiei par a fi fost despachetate dintr-un staniol portocaliu uzat şi azvârlit derutant sub bradul cu iniţiative de la Palatul Victoria. Căci, dacă poate putem crede ca fiind o simplă coincidenţă faptul că premierul vrea şi el, tocmai acum, o cameră a deputaţilor cu fix 300 de parlamentari, când vine vorba și de ideea unui Senat care să capete atribuţii de reprezentare regională, lucrurile de-a dreptul compilate din proiectele unui preşedinte care acum tace doar pentru că şi-a găsit, din nerozia ori trădarea ultimului, cel mai potrivit premier.

Evident, chiar dacă tace, Traian Băsescu nu stă degeaba, umblând cu felurite „reverenţe” prin secuime.  Pentru că, vorba e: va putea el sta deoparte după ce nu va mai fi preşedinte de republică? Puţin probabil, mai ales că mandatul i se va sfârşi, ce întâmplare!, chiar în preajma vremurilor în care ar trebui să avem alegeri pentru preşedinţii de regiune. Şi oare nu i-ar fi de folos o regiune pentru a-şi satisface pofta de a mai juca, măcar o stagiune, fie ea și „de tranziţie”, rolul de preşedinte-jucător? N-ar fi el personajul cel mai potrivit pentru simularea uni funcţii de ocârmuire românească pentru o regiune decupată tot mai aproape de visurile iredentiştilor? Căci, înfiinţarea regiunilor reprezintă cea mai dificilă etapă. Atât pentru a le insera în mentalul colectiv, cât şi în Constituţie. Ulterior, redesenarea regiunilor, a se citi adaptarea lor la pretenţiile maghiarimii politice, va fi extrem de simplă, prin împingerea „graniţelor” pe scheletul regiunilor „istorice” visate.

Până atunci, premierul mai are însă de lucru, dar tăvălugul reorganizării administrative, rescrierii Constituţiei şi a reorganizării parlamentare pentru configurarea unui Senat care să aiba ca atribuții doar reprezentarea regiunilor, este deja pornit. Şi ce bine vor împăna toate aceste proiecte de „revizuiri” constituţionale şi reorganizări administrative „rezultatele” referendumurilor locale din secuime ţinute acum la sertar!

Iar premierul se aşează sigur pe sine în jugul de la poarta nouă (şi totuşi veche!) a Cotrocenilor și pentru că PSD va avea partea lui de câştig. Mai ales că până și culoarea viitoarelor regiuni a fost stabilită, premierul asigurându-ne că „în cazul Olteniei chiar avem și pregatite psihologic toate cele cinci județe”. Nu se ştie încă numele preşedintelui de regiune, dar culoarea va fi certă…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*