Sfârșit și de la capăt!

Slavă Domnului, că a trecut și sfârșitul lumii de anul acesta, așa cum s-au dus și cele de până acum!  Aproape în fiecare an am fost anunțați că vine… ,,Savanții” lumii au știut exact și anul și luna și ziua și ora când are loc sfârșitul. Deștepți oameni! Că nu s-a întâmplat, asta e altceva! Important este că ei au socotit și au stabilit! Au numărat capitolele din Biblie, versetele, apoi cuvintele și literele, virgulele, punctele, spațiile dintre cuvinte! Le-au adunat, le-au scăzut, le-au înmulțit, le-au împărțit, au extras rădăcini patrate,  au calculat sinusurile, cosinusurile, tangentele, cotangentele și tot așa, până au ajuns la sfârșitul lumii! Și  au fost mulți care le-au dat crezare! Cum să nu crezi așa savanți?

În anii trecuți, când s-a mai sfârșit lumea, nebunia a fost mult mai mare decât anul acesta. Atunci sute de tineri s-au sinucis prin otrăvire, sub supravegherea pastorilor cunoscători, pentru ca sufletele lor să ajungă înaintea sufletelor noastre, ale păcătoșilor adică, pe o planetă unde trebuia să opească o rachetă interplanetară. În aceea urmau să se îmbarce și să fie duse la rai. Dacă ajungeau acolo înaintea celorlalte și nu se făcea prea mare bulibășeală, aveau toate șansele să fie primite, ca fecioarele înțelepte. După aceea venea puhoiul cel mare de suflete, dar șansele lor erau minime. Porțile se puteau închide pentru totdeauna și noi rămâneam ca fecioarele nebune din Biblie. Ce înseamnă informația, domʼle! Știi precis când trebuie să mori! Interesant este, însă, că în cazul respectiv, pastorii  cu pricina uitaseră să se sinucidă ei înșiși, mai rămânând în lume, ca să-i mai pricopsească și pe alții!

Anul acesta, sfârșitul lumii a produs alte forme de nebunie. S-au găsit destui naivi, ca să nu le zicem altfel, care s-au grăbit să cumpere cu sume fabuloase buncăre antiatomice, ori să construiască altele noi, să le amenajeze împărătește, să îngrămădească acolo alimente multe, cât să mănânce un oraș câteva luni. Acum, dacă a trecut sfârșitul lumii, toată investiția a rămas un eșec ca atâtea altele și cheltuiala s-a dus pe apa sâmbetei! Mde! Ion Creangă avea o vorbă, care mi se pare potrivită aici: ,,Eu știu că sunt prost, dar când mă uit în jurul meu prind curaj!” Păi, nu?

Mă rog la Dumnezeu cu lacrimi, ca pentu sănătate și pentru mântuire! Dacă ar fi să ia în seamă și umila mea rugăciune, sfârșitul lumii să se desfășoare așa și asta cât mai curând: lumea să se trezească, așa cum s-ar trezi un om după un coșmar, după un vis urât. În coșmaul acela lumea era dominată de războaie, de crime, de atentate, de calamități naturale, de suferințe, de lacrimi, de boli, de nedreptăți, de foamete, de sărăcie, de ură, de minciună și de multe altele asemenea; trezindu-se, lumea ar fi cu totul altfel: o lume a iubirii, a frăției, a într-ajutorării. Lumea nouă să fie formată din oameni cu sufletele curate și nevinovate ca ale copiilor, care să se iubească precum frații. În lumea aceea să nu mai existe ziduri și porți încuiate între frați, între părinți și copii, să fie pace între țări și popoare, să fie hrană din belșug, medicamente pentru toate bolile. În lumea aceea să nu mai fie copii aruncați la tomberon, copii orfani, copii ai străzii și ai canalelor, oameni  hămesiți de foame, fără loc de muncă, înrobiți de alcool și droguri, de patimi, fără hoți, fără criminali și violatori. În lumea aceea munca să fie o bucurie și fiecare să fie răsplătit pe merit  pentru munca depusă, să nu mai fie nepotism, favoritism, mituire, secăturile să nu se mai cațăre în vârful piramidelor sociale, cartea să-și reia locul ce i se cuvine pe scara valorilor. În lumea acea să fie mai multă  credință în Dumnezeu și încredere între oameni; artele adevărate să fie respectate, iubite și repuse la locul lor iar falsurile și kiciurile să fie aruncate la coșul istoriei. Relațiile dintre oameniși dintre țări să se bazeze pe iubire și pe respect reciproc, ci nu doar pe interese meschine, pe  viclenie și pe minciună. Din lumea aceea răul și toată șleahta lui de slujitori să fie alungați în focul iadului și Dumnezeu să vină ca un părinte între copiii lui!

Dar cine să ia în seamă ruga unui popă de țară!?

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*