Discriminarea prin minciună…

Fără a fi fost constrâns de Comisia Europeană, de la care trebuia să obţină încă din toamnă girul pentru acordarea ajutoarelor către Oltchim, Executivul a decis să anuleze propria Hotărâre de Guvern prin care se angaja să acorde câteva sute de ajutoare sociale de urgenţă salariaţilor cu situaţii speciale. Motivul invocat a fost un presupus caracter nedrept  al acestor ajutoare, prin crearea unei discriminări între salariaţii. Şi, în esenţă, aşa şi este, fiind parcă incorect ca unii salariaţi, cu situaţii financiare precare, dar totuşi salariaţi, să beneficeze de un sprijin financiar de urgenţă. Era nedrept faţă de angajaţii care, având şansa unui sprijin dinspre rude sau prieteni în lunile în care s-au întârziat plăţile salariale, nu au fost incluşi pe listele speciale întocmite de argaţii guvernului.

Problema o reprezintă felul în care guvernanţii au luat această decizie după ce s-au folosit de imaginea electorală a Oltchim-ului. Pentru că USL şi-a tras maximum de foloase electorale prin angajamentul faţă de salariaţii combinatului, iar acum, după ce s-a văzut „cu sacii în căruţă”, a anulat tot. Aşa cum desființează şi alte promisiuni pe care le aşteptau diferite categorii sociale şi profesionale. Iar deranjantă este explicaţia pe care o dă premierul: „caracterul discriminatoriu” al acelor ajutoare. Dar când a făcut această promisiune înaintea campaniei electorale, nu a sesizat oare acest lucru? Nu a observat caracterul discriminatoriu în momentul în care s-au cheltuit bani de la buget pentru efectuarea anchetelor sociale pentru identificarea persoanelor cu probleme financiare? Sau, fiind în prag de campanie electorală, Victor Ponta a preferat să nu vadă nimic pentru un pumn de voturi în plus? Căci, da, la prognozele de atunci, fiecare vot conta!

De aceea, pentru anularea acestor ajutoare sociale nu pot fi decât două explicaţii. Fie guvernul nu mai este interesat de situaţia muncitorilor de la Oltchim, iar asta poate spune multe, chiar şi indirect, despre perspectivele combinatului în viziunea guvernului Ponta II, fie executivul încearcă prin anularea acelor ajutoare, infime faţă de cheltuielile pe care le-a antamat deja prin supradimensionarea ministerială, să câştige bunăvoinţa jandarmului FMI care stă să vină.

În primul caz, este cât se poate de clar că premierul s-a dedat la o cheltuială bugetară pentru a masca o mită electorală. Pentru că în asta s-au transformat fondurile cheltuite pe anchetele sociale în clipa în care guvernul a anulat ajutoarele după ce s-a văzut din nou la putere. În al doilea caz, suntem în faţa unui derapaj grosolan de la promisiunea USL-ului, când era în opoziţie, de a stopa vasalitatea României faţă de FMI. În plus, povestea cu presupusul caracter discrimnatoriu al ajutoarelor sociale rămâne la fel de greu de înghiţit în situaţia în care acelaşi guvern promite că, dacă va fi nevoie, va da o altă Hotărâre de Guvern pentru (re)acordarea ajutoarelor!

Oricum, extrem de periculoasă este crearea unui precedent prin invocarea atât de uşoară a caracterului „discriminatoriu” al ajutorului social. Pentru că despre asta era vorba în cele din urmă, un ajutor social de urgenţă, banii promişi de guvern trebuind acordaţi doar unui număr de 522 de angajaţi din totalul celor 3 353 de salariaţi ai platformei. De acum, guvernul poate eticheta după bunul plac orice ajutor (social, de urgenţă, special sau orice altă denumire ar avea el) ca având caracter „discriminatoriu”. Şi poate decide anularea a tot ceea ce doreşte. Că tot au trecut alegerile…

Or, cum vom putea avea garanţia că guvernul nu se va folosi de aceste pârghii pentru a-şi fideliza anumite segmente sociale ori profesionale? Mai ales că, până acum, guvernul USL  a furnizat doar minciuni, practicând o guvernare prin care să distragă atenţia ţării. A făcut acest lucru atât pentru a adopta diferite aberaţii, cât şi pentru a pregăti valurile de măsuri de austeritate. Pentru că Victor Ponta pare a fi învăţat o lecţie importantă de la preşedintele-jucător: niciodată să nu-i spui ţării în faţă ceea ce urmează! Ci, să lansezi avertizările (de care te vei folosi ulterior) pe la colţuri şi în momentele în care ţara e cu gândul la orice altceva. Pentru că, de sărbători, nimeni nu a stat să asculte predicţiile fataliste ale premierului, dar asta nu o va scuti de greul ce va veni! Iar la tupeul de care dă dovadă, nici nu ar trebui să ne surprindă dacă premierul Ponta ne va spune, peste câteva luni, că el nu a ascuns de fapt nimic şi a anunţat măsurile de austeritate din timp. Ba, chiar a câştigat alegerile fără a ascunde greul ce va veni!

P.S.:

Într-un calcul rece ar trebui să fim de acord cu acţiunea guvernului. Salariaţii şi-au primit între timp mare parte din lefurile restante. Dar ce uită să spună guvernul e faptul că a totul a fost o acţiune premeditată, rostogolind acordarea ajutoarelor până la stingerea lefurilor restante. Căci, deşi a promis banii în octombrie, tot atunci a revenit şi i-a reeşalonat pentru noiembrie, apoi pentru decembrie, rostogolind angajamentul parafat prin HG până la achitarea salariilor restante. Şi, probabil, dacă era nevoie, le-ar mai fi rostogolit până în vară… Întrebarea este, dacă ar fi apucat să dea aceste ajutoare, ce ar fi făcut cum guvernul? Le-ar fi reţinut din salariile ulterioare? Or, dacă prin astfel de strategii economice, de rostogolire, vrea premierul să guverneze ţara în 2013, poate mai bine s-ar întoarce la fiţuicile lui…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*