Colinde și cântece de stea culese din satul Bârda

La cumpăna anilor, redăm câteva colinde și cântece de stea culese din satul Bârda pe 20 noiembrie 1967 de la regretatul Nicolae Stănciulescu, care avea atunci 40 de ani, fiind născut la 21 iunie 1927, el însuși umblând mulți ani cu steaua în copilărie și tinerețe. Cele două cântări de mai jos se cântau, în special, când se mergea cu Vicleiul.

*

Adam dacă a greșit

,,Adam dacă a greșit,

Domnul din rai l-a gonit.

Din raiul cel din Eden,

Osândit la greu blestem.

Iar Adam dac- a văzut,

Că-n greșeală a căzut 

Și din rai afară-dat,   

Izgonit și lepădat,

A șezut jos într-un loc,

Plângând cu lacrimi de foc.

Cu jale la rai privind

Și către dânsul  grăind:

O, raiule, locaș sfânt,

Mă vezi în ce jale sunt?

Că sunt cumplit urgisit

Și de la tine gonit!

O, vai, cum mă bucuram,

În slava ta când eram!

Iar acum cu atât,

Sunt jalnic și amărât,

Că de-acum nu voi gusta

Din sfântă dulceața ta!

Amar, Evo, ce făcuși,

Unde vom merge acuși?

Că tu, Evo, m-ai silit,

De-acest bine m-am lipsit.

Pe tine te ascultai

Și din acel pom mâncai!

Greu păcat, Evo, de noi,

Că vom fi tot în nevoi!

Ci, of, Doamne, mila Ta,

Cată spre zidirea Ta!

Tu ne-ai zidit, Tu ne știi,

Iartă-ne ca niște fii.

Ție, Doamne, Ți-am greșit,

Dar tot Ție Ți-am slujit.

De alt dumnezeu nu știm,

Noi pe Tine Te slăvim.”

 Un amar și-o grea durere

 ,,Un amar și-o grea durere,

Jale făr-de mângâiere!

Și cu plângeri necurmate,

Lacrimi pâraie-nfocate,

Că azi moartea mă desparte

Și mă duce-n altă parte.

Pe o cale neumblată,

Unde n-am fost niciodată.

Nu știu, la rău  sau la bine,

Cum o vrea Domnul cu mine.

Trupul în mormânt îmi pune

Și soarele-mi apune,

Că acolo în vecie

Întuneric o să fie!

– O, vino, taică acum,

Vino, prea iubită mumă!

Veniți frați și surioare,

Veniți rude doritoare!

O, vino, mă rog și ție,

Prea iubita mea soție!

Veniți prietenii cu toții,

De-mi petreceți ceasul morții!

Și-mi dați acum fiecare

Cea din urmă sărutare,

Că de-acum înainte,

Nu voi mai grăi cuvinte,

Nici n-om umbla-mpreună,

Cum mă vedeați totdeaună!

Eu mă duc unde m-așteapă,

La judecata cea dreaptă,

Ca să-mi iau bune sau rele

Pentru păcatele mele.

Ci mă rog vouă fierbinte,

Aduceți-vă aminte

Și vă rugați ca tot omul,

Pentru mine către Domnul,

Ca să nu mă rânduiască,

Unde o să mă muncească,

Ci haina să-mi lumineze

Și în rai să mă așeze!”

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*