Peste veacuri și milenii
De vechi datini colindăm,
Dar de două-trei decenii
Bântuim și transhumăm…
Colindăm prin vechi colinde
Demonii cei noi din noi
Într-o lume ce se vinde
Pe nimic pentru nevoi…
Și din an în an de jale
Și de triste sărbători,
Rătăcim pe-a lumii cale
Și-am ajuns colindători.
Leru-i ler amar ca fierea
În al casei cuibușor,
Colindăm de nicăierea
Fără stea și plugușor.
Pe la porți cu lanțuri groase
Nedoriți ne amăgim,
Cu privirile poroase
Colindăm și rătăcim.
Drumu-i greu și la distanță
Pe pământ și în pământ,
Colindăm fără speranță,
Fără Dumnezeu cel sfânt,
Căci L-am renegat la vamă
Fără cip și pașaport,
Declarându-l fără mamă,
Fără chip și număr, mort…
Colindăm fără de țară,
Ne urâm și ne urăm,
Întratât ne dezbinară,
Dar ne doare și durăm!
Lasă un răspuns