La începutul lunii decembrie, am participat la o ședință la protoierie. Am aflat înainte cu sfială, că va veni un consilier de la patriarhie. La început am crezut că vine să ne împărtășească un cuvânt de zidire sufletească, pe care să-l împărtășim și noi credincioșilor noștri la parohii. Mă gândeam că poate vine să ne solicite sprijinul pentru Părintele Nicolae Tănase, care adăpostește și îngrijește în Parohia Valea Plopului din Prahova aproape 400 de copii din toată țara abandonați de părinți; mă gândeam că poate există vreun nebun de preot prin vreun sat oarecare, care scrie și publică lucrări de zidire sufletească și are nevoie de sprijinul nostru, ca să-i cumpărăm și să-i difuzăm cărțile în parohiile noastre. Cu astfel de gânduri am intrat în sala de conferințe.
Consilierul patriarhal a venit, însoțit de mai mulți înalți funcționari eparhiali. Tot mesajul dumnealui s-a rezumat la îndemnul adresat preoților de a lua legătura cu conducerile penitenciarelor din zona noastră, cu deținuții care urmează să se elibereze. Să trimitem acei deținuți la reciclare, să învețe diferite meserii, cum ar fi cele de patiser, plăcintar, covrigar, faianțar, zidar etc., să înființăm firme de producție și prestări de servicii și să angajăm astfel de oameni, fiindcă se dau fonduri de la Uniunea Europeană pentru cei care contribuie la reintegrarea socială a deținuților, firmele care îi angajează sunt scutite de impozite și au multe alte facilități. Nu-mi venea să-mi cred urechilor! Am tot respectul față de oamenii care și-au executat o pedeapsă, dar nu este de competența mea, preot fiind, să mă transform în agent economic și să fac astfel de angajări. Trebuie un maldăr de hârțoage și aprobări, trebuie clădiri care să întrunească condițiile impuse de Uniunea Europeană și de instituțiile care veghează la higiena și sănătatea populației, trebuie aprovizionarea cu materie primă, mașini și unelte specifice, desfacerea produselor, evidența contabilă și multe altele. Mai sunt eu preot atunci? Mai am timp să mă ocup de-ale preoției? Va trebui să pun la poarta bisericii o firmă, pe care să scrie, spre exemplu: ,,S. C. Covrigelul SRL”. Aici am ajuns?
Consilierul patriarhal ne-a vorbit de un preot de nu știu unde, care a angajat astfel de deținuți și produce topogane gonflabile. Cu astfel de minunății se duce la târguri și nedei și câștigă mulți bani. Interesant, fiindcă astfel de târguri se țin în duminici și sărbători. Cum o rezolva acel preot cu slujba de la biserică, dacă el se află cu topoganul la bâlci, n-am înțeles! Ni s-a recomandat chiar să cumpărăm și noi astfel de topogane de la preotul respectiv și să le instalăm în curtea bisericii, ba chiar putem să ne ducem și noi cu ele la bâlciuri….! Cu siguranță că vom lua și la parohia noastră, mi-am zis, dar mai întâi trebuie să se doteze toți enoriașii care vin la biserică cu izmene noi. Putem cumpăra și la parohie, să avem un stoc de izmene, pe care să le închiriem: doi lei izmana curată, un leu izmana… pătată! Ce mai bani s-ar obține!
Cum la orice treabă pe Stan Pățitu-l întreabă, nu că am vrut să fiu Gică-Contra, dar am luat cuvântul și am spus pățania, pe care am avut-o în 1982. Lucram la biserica de la Malovăț, la finisajele exterioare. A venit un zidar de la Schela Cladovei și a lucrat o zi sau două. A lucrat frumos, avea mână de meseriaș. Ne-a câștigat încrederea. Am făcut contract cu el. I-am dat acont. Ne-a lăsat o pereche de nădragi și o mistrie ca garanție și dus a fost. Nici azi nu l-am mai văzut. După o săptămână m-am dus la Inspectoratul Județean de Miliție să cer sprijinul, ca stimabilul să fie obligat să-și respecte contractul. Ofițerul care m-a primit, după ce m-a ascultat, mi-a spus: ,,Bine v-a făcut! Să vă învățați minte, ca înainte să faceți un contract cu o persoană fizică, să treceți pe la noi și să vă interesați ce hram poartă! Omul acesta a ieșit acum o lună din pușcărie. Nu are serviciu, nu are pensie, nu are familie, nu are casă, nu are nimic. Dvs. nu puteți decât să-l dați în judecată. Vă veți judeca un an de zile, veți câștiga procesul și apoi executorul va face proces verbal de insolvabilitate și se încheie tărăboiul!”
Am rămas cu buzele umflate și cu banii dați! O vorbă veche zice: ,,Cel deștept învață din pățania altuia, prostul nici dintr-a lui!”. Regretatul meu diriginte de la seminar, Părintele Nicolae Petrescu, dacă ar fi participat la ședința cu pricina, cu siguranță că ar fi exclamat: ,,Vai de mama noastră!”
Lasă un răspuns